Collector of Fairytales

sau "Colectionarul de Basme" este cel mai serios proiect de graphic novel pe care l-am intreprins pana acum. De ce zic asta, pentru ca nimic pana acum (decat proiectele de scoala si nici alea per total) nu au reusit sa dureze si sa se finalizeze cum trebuie 5 luni.

Ce este "Colectionarul de Basme"
Este un roman grafic (BD, graphic novel) a carui actiune se desfasoara in Romania mijlocului de secol 19 (mai precis in Tara Romaneasca). Se prezinta sub forma unor povestiri independente al caror protagonist este Mihai Deleanu. In afara de locatie si legatura cu personajul principal, povestile nu au mai nimic in comun intre ele.

Unde pot sa-l citesc?
Paginile in engleza sunt postate pe site-ul oficial (impreuna cu alte informatii conexe), pe 3 forumuri romanesti si pe deviant art in batch-uri de cate 8-10 pagini per deviatie.

De ce scriu in engleza si nu in romana?
Pentru ca imi este mai usor (cateodata) si pentru ca vreau sa deschid celor din afara calea spre o intelegere (uneori poate simplista) a mitologiei populare romanesti

Cate povesti sunt in prezent?
2 terminate: Fairies' Dance (Jocul Ielelor) si Water Rites (Rituri de apa)

Cat de dese sunt updates-urile?
Destul de rare, ultima poveste desi a durat 5 luni de realizat per total s-a updatat sporadic, inregistrand un progres semnificativ in ultima luna datorita timpului liber si a unui deadline pentru un concurs balcanic de BD in Serbia. Unul din motivele pentru care lucrul merge asa de lent este gradul mare de detaliere al paginilor si atentia sporita pe care o acord povestii si dialogului

Cat imi ia sa fac o pagina?
Depinde de pagina undeva intre 5h si 24h.

Care sunt sursele de inspiratie?
Literatura clasica romana ce factura similara. Sadoveanu (Hanul Ancutei, Vremea Ducai Voda, Domnita Ruxanda), Ispirescu pentru basme, Eliade pentru acel aparte sentiment al fantasticului, Voiculescu pentru povestirile sale fantastice dar bine scrise, si nu in ultimul rand alte lecturi nonfictionale pentru a intelege cum functiona societatea in acea perioada.

Cat este fictiune si cat este realitate istorica?
Majoritatea personajelor sunt fictionale, chiar daca ar putea sa existe asemanari in anumite priviinte cu personalitati cunoscute ale epocii. Cadrul si anumite evenimente mentionate sunt istoric corecte. Informatia pe care o am despre creaturile fantastice, practici si ritualuri este toata adunata si interpretata cat mai fidel. Unde nu exista referinte clare sau unde referintele existente sunt contradictorii apar anumite licente personale. Documentarea este foarte importanta atat pentru personaje cat si pentru modul in care acestea relationeaza cu lumea fantastica dar si fictionala.

Va fi vreodata disponibila aceasta documentare?
Probabil, oricum intr-o forma mult mai condensata si mai structurata decat este ea in prezent. Fiecare poveste isi are folderul cu referinte ce variaza de la poze de pe net pentru costume si cadru, pana la articole ce descriu diverse activitati, ritualuri, etc. Unele dintre ele avand sau nu legatura directa cu povestea.

Vor fi vreodata publicate aceste povesti?
Nu stiu inca, material pentru 120-160 pagini ar fi si totusi vreau sa mai astept. Pana atunci ce lucrez este disponibil pe net.

Vor exista ilustratii la aceasta serie?
Probabil ca da, in momentul in care mutatia pe care stilul a suferit-o la nivelul graficii de plansa, se va materializa intr-o mutatie la nivelul stilului de ilustratie. Asa cum am cautat un stil care sa se potriveasca povestii (istorica, dar in acelasi timp fairytale-like) caut un stil care sa se potriveasca pentru ilustratie.

Read More......

Spatiul public in exces dauneaza grav sanatatii orasului

Poate ca este doar un sentiment personal insa el incepe incet incet sa fie comfirmat din mai multe surse. Spatiul public in exces dauneaza grav sanatatii orasului.

Totul a pornit pentru mine de la atelier, unde mai in gluma mai in serious ni s-a impus o atitudine - "Bucurestiul este un oras fara spatiu public si voi ca tinere vlastare ale breslei arhitectilor, este de datoria voastra, sa-l propuneti si configurati." Ok, sunt de acord ca Bucurestiul nu are spatiu public si totusi nu vi se pare cam stupid ca toate proiectele anilor 4 si 5 sa se ocupe de SPATIUL PUBLIC? Inteleg ca este important dar 1 an era poate de ajuns pentru acest subiect. Sincer, am inceput sa pierd sirul cronologic al exercitiilor de atelier (deh, asa se intampla daca ai o facultate de 6 ani) si asta s-a intamplat cam prin anul 4, de ce? Simplu pentru ca toate proiectele erau la fel in constiinta mea si pentru ca nu m-am atasat de nici unul dintre ele pentru ca nu credeam si nici nu cred in vreunul.

In prezent am ajuns la o concluzie paradoxala (asta si in urma prezentarii de ultim proiect de sinteza al anului 5 consumata ieri) Majoritatea (cam 96% din proiectele acestui exercitiu) sunt nu numai irealizabile dpv structural si functional ci nefezabile pentru functiunea si zona propusa. Aici deja nu mai este o problema de arhitectura ci o problema de urbanism. Si asa ajungem la catedra de urbanism care este cunoscuta pentru lipsa de tact pedagogic pe care o are. Nu voi intra in polemici pe acest subiect pentru ca nu asta e scopul. Concluzionam deci ca studentul anului 5 nu numai ca face analiza de sit, multicriteriala, etc, pe fuga si formal ci si daca o face cu buna credinta si constient interpreteaza rezultatele complet aiurea. De ce sunt interpretate analizele aiurea, pentru ca totul se bazeaza pe presupuneri dar mai ales pentru ca factorul politica urbana si interese economice NU EXISTA. (Politica scolii de a le ignora este echivalentul unui val dens pe ochii studentilor, iar in momentul in care acesta este ridicat ranjeste la noi o baba harda in locul unei demoiselle din inalta societate) Da, este greu sa-i explici unui tanar de 22-23 ani cum sta treaba cu pilele primarului si ale vicelui si cum e cu multitudinea de comisii de la primarie si muuulte altele, si in plus de ce sa ii explici v-a afla si singur, pe propria piele cand va ajunge sa lucreze intr-un birou de proiectare pe bune. Un motiv de bun simt ar fi pentru ca este parte esentiala din cadrul educatiei sale profesionale (Sunt pentru un curs de management si unul de economie si gestiunea proiectarii OBLIGATORIU si nu optional) Cum ar fi ca la medicina cursurile de anatomie sa fie optionale? (Nu vreau sa ma gandesc)

Dar sa revenim la spatiul public Bucurestean, am citit 2 articole despre el scrise recent: unul in ziarul de arhitectura scos cu prilejul Anualei 2009 si altul (sau erau 2, anyway) in Arhitectura nr. 75. Primul, scris intr-un stil pamfletar m-a binedispus instant facand o comparatie adorabila intre spatiul public bucurestean si agentul 007 James Bond. Concluzia lui este ca spatiul public in Bucuresti este cel mai fierbinte subiect al momentului insa el se incapataneaza sa ramana sub acoperire (de ce oare?). Celelalte doua articole sunt niste studii de caz extrem de serioase si de la obiect (similare cu proiectul de amenajare a spatiului urban desfasurat anul acesta la anul 4) pe spatii urbane functionaliste din Olanda si Marea Britanie. Concluzia lor este ca spatiul verde functionalist este de fapt impersonal si greu de apropiat, acest lucru il transforma dintr-un spatiu benefic in teorie intr-un spatiu malefic, un spatiu in surplus inutil care dauneaza grav sanatatii locuirii din jur (de tip oras gradina sau functionalist ala Corbusier plan Voisin).

Bucurestiul este si nu este in situatia oraselor-suburbie prezentate, ele sunt o extensie de data recenta a unor orase mari unele dintre ele cu nuclee medievale bine constituite, Bucurestiul vechi de pana in al doilea razboi mondial a fost si inca mai pastreaza acest caracter de oras gradina (eufemistic spus pentru ca de fapt este un mare sat in curs de modernizare.) Bucurestiul anilor 60-70 este expresia urbanismului functionalist (blocurile comuniste). Bucurestiul anilor 2000 (aici ma refer la dezvoltarea din zona de nord a orasului) este expresia clara a suburbiei. Deci cumulat Bucurestiul are de toate - probleme pentru toti, de cele mai variate facturi pretutindeni.
Doar sa stim noi cum sa le apucam si sa le rezolvam. Pana in prezent in proiectele de atelier putini au fost cei care s-au bagat in problemele suburbiei din zona de nord. Cu totii stim de cartierele de blocuri sau de orasul vechi idealizat dar inca nimeni nu are curajul sa lucreze pe cartiere vechi de 10 ani. De ce? Pentru ca acolo nu sunt INCA problemele vizibile (sa asteptam sa apara si dupa aia vedem cum le rezolvam. Adica ce, nu cred ca cineva de prin anii 70-80 sa se fi plans de conditiile oferite de un bloc de nefamilisti LOL)
Si dintre toate aceste probleme care sunt nenumarate se lucreaza intens (dar fara rezultate vizibile) la problema stringenta a spatiului public.

Daca primul text mentionat accepta existenta (chiar si ipotetica) a unui spatiu public existent dar nerevelat (suna a conceptul de fantastic al lui Eliade nu?) care prin incantatii si proiectare poate fi divinat intr-un fiinta (ceea ce este foooarte greu dar merita incercat din toate puterile), restul de doua texte accepta existenta unui spatiu - dorit public, iesit - altceva decat public pe care lumea cu greu il poate inghiti si cauta solutii pentru transformare dintr-un spatiu verde VAG intr-un spatiu public cu un sens al oamenilor si al comunitatii. (Solutii care mi se par amuzante si unele dintre ele extrem de fezabile) Aparent articolele din arhitectura nu au nimic de aface cu Bucurestiul, adica ce om intreg la minte care militeaza pentru spatiul public ar citi si crede in aplicabilitatea unui articol intitulat sugestiv "Cat spatiu public putem suporta?"? Si totusi ele ar trebui recitite cam in...10-20ani in special pentru partea de nord a dezvolarii Bucurestiului. De abia atunci vor avea un sens.

Si sa revenim inca o data la spatiul public bucurestean. De ce dauneaza el grav sanatatii orasului? Pentru ca daca ar fi sa luat toate propunerile notate maxim de pe la proiectele de scoala anii 4-5 si diplomele (cateva nu toate) si sa le implementam intr-un Bucuresti viitor am avea spatiu public in exces. Si dupa cum stim ce e mult strica.

Cum adica ar putea sa strice spatiul public daca avem asa de putin din el identificat? (cel putin acum) Sa luam un proiect ce mi-a fost dat sa-l vizionez in decursul prezentarii de ieri.
Zona preponderent locuinte, case P+1, P+2 linistita centrala, sit cu deschidere la doua strazi dar nu sit de colt in imediata vecinatate a scuarului Cazzavillan. (partial am avut acelasi sit si eu dar l-am rezolvat si argumentat diferit), functiunea propusa, galerii, spatii expo si un pietonal ce leaga cele doua strazi toate intr-o suprafata prea mica pentru tot ce se dorea acolo. La acest proiect m-au deranjat doua lucruri. Exprimarea/ fraza "si cum aveam un sit cu iesire la doua strazi in mod natural m-am gandit sa fac un pietonal intre ele sa le lege." In acest moment am vrut sa intreb asa de mult "Da de ce vi s-a parut natural sa faceti acolo un pietonal, trecand peste un parcelar existent care nu purta istoric nici o urma de pietonal, trecere sau nici o alta subspecie a publicului?" Orice sit ce se gaseste in pozitia privilegiata de a avea iesire la doua strazi automat are datoria suprema fata de spatiul public nerevelat sa produca un pietonal sa le lege? Scuze daca par ironica sau cinica (sunt dar cui ii pasa) insa cazurile in care spatiul public are ce cauta acolo pe un sit cu un pietonal ce leaga doua strazi sunt EXTREM de rare, sunt exceptia de la regula. Si doi faptul ca pietonalul lega doua strazi cat se poate de private dpv al functiunii.Adica un public ce se asteapta sa lucreze ca un public intre doua strazi extrem de rezidentiale, care fara prea multe dificultati ar putea fi ele insele transformate in strazi ocazional carosabile sau accesibile doar riveranilor si apropiate ca extensii ale gradinilor caselor, un fel de spatiu semipublic.

Cum ar dauna acest proiect orasului? Imaginati-va implementata axioma de mai sus pe parcursul principalelor artere istorice ale Bucurestiului (Calea Victoriei, Calea Mosilor, etc) pe FIERCARE SIT cu trasaturile determinante in axioma, in speranta de a lega arterele cu viata lor publica cu tesutul cu viata lui privata. S-ar traduce in publicizarea intregii zone centrale a Bucurestiului. Ar fi bine ar fi rau? Personal inclin catre a doua varianta. Nu avem o viata publica prea activa in spatii publice pentru ca ele nu sunt si daca ar exista, oare acest lucru ne-ar face sa fim mai interactivi unii cu altii, ar ajuta comunicare intre noi, socializarea?

Greseala proiectului este lucrul pe presupunerea ca o functiune ca aceea este benefica spatiului respectiv. Cum ar putea o galerie, restaurant/cafenea/ whatever sa functioneze intr-o zona ala Cazzavillan? Sa nu presupunem si sa cautam exemplele pe care ni le ofera Bucurestiul.
1. Galeria 115 de arta digitala, desprinsa parca din proiectele de diploma sau de scoala ale studentului la Mincu - situata in zona Foisorului de Foc. Accesibilitate: cu o harta si cu ceva noroc pe la intrebat localnicii. Efect asupra zonei: aduce ceva masini in plus parcate pe strada M. Eminescu dar in rest nu vedem cine stie ce ridicare a standardului zonei. Cine expune acolo? Artisti din strainatate si mai putini romani. Cine o viziteaza? Nu stiu exact, poate ceva mai multa lume pe la evenimentele organizate acolo
2. Cafe Verde - local dragut tot prin zona amenajat intr-o casa parter de pe la sf de secol 19. Accesibilitate: cu o harta si cu calitati superioare de orientare in spatiu. Nu este indicat sa pleci de acolo la ore tarzii s-ar putea sa te ratacesti nu este cea mai fericita zona. Efect asupra zonei: Care efect? lumea da greu de ea. Personal m-am pierdut cu o harta in mana si am intrebat un taximetrist dupa ce stiam deja adresa, prima oara cand am dat de ea. Apoi m-am mai ratacit de vreo doua ori noaptea pe acolo intre Bd. Dacia-Eminescu si restul de numeroase strazi si stradute - pitoresti dar cat se poate de rezidentiale. Cine o viziteaza? Cine are curiozitati si o dorinta de intimitate excesiva. Da, te simti ca acasa pe canapea impreuna cu prietenii acolo, dar in cazul in care aveti spatiul necesar incurajez sa tineti un home party decat sa va adunati cu totii acolo.

Cazuri concrete ce nu functioneaza pentru ca nu sunt suficient de puternice, atractive functional, soarta similara pentru 90% din proiectele vizionate.

Si cum toate argumentele de mai sus ca spatiul public in exces dauneaza nu sunt suficiente, aruncati un ochi pe PUG. Oare de ce un oras are ca functiune dominanta locuirea si nu spatiul public? Poate pentru ca asa este si firesc si poate Bucurestiul nu are asa de multa nevoie de spatiu public incat sa-l cauta si acolo unde el nu exista. Ce s-ar intampla daca TOT spatiul public posibil existent si nerevelat brusc s-ar arata la lumina? Ce s-ar intampla daca tot fantasticul ascuns al lui Eliade ar fi descoperit? Pur si simplu ar inceta sa mai existe. Pericolul exista si in situatia noastra.

Nu avem spatiu public, il cautam peste tot (si pe sub presul de la intrare), il vedem si in cana de cafea de fiecare dimineata - PESTE TOT unde ni-l imaginam posibil de existat, si brusc el apare in toate locurile unde ni l-am inchipuit. In acel moment ne-am intors de unde am plecat - nu mai exista spatiu public pentru ca el este PESTE TOT in jurul nostru.

Read More......

Street Devilery 2009

Am trecut pe acolo sambata in dorinta de a-mi aerisi mintea de proiectare si scoala in general in ciuda faptului ca mai aveam de lucru pentru predarea de maine de la compozitie urbana - seminar.

Evenimentul s-a intins mult mai mult decat in anii trecuti - incluzand si parcul Gradina Icoanei.
Pe lista de TO-Do, To-See au fost:
+noua curte/gradina de vara Carturesti Verona 15
+turul Scolii Centrale
+atelierul de "margele" (Sister stuff)
+expozitia de benzi desenate
+biblioteca alternativa
+bookbinding
+expozitiile de arhitectura (BOLT, proiecte legate de patrimoniu, etc)

Sa incepem cu Gradina de vara Carturesti Verona 15. Stiam din vedere, de pe strada ca noua achizitie a librarie are curte insa habar n-aveam ca este atat de mare. In fine ea este tipicul exemplu de casa din Bucuresti de pe la 1890 - casa relativ mica da' curte mare cu tot felul de anexe. Speram insa ca odata cu deschiderea ei oficiala sa se fi facut si niste amenajari mai de doamne ajuta. Asteptare inselata, insa - exista un proiect destul de fain de asa ceva al arh. Sturdza (presedintele OAR? sper ca nu gresesc aici) care speram ca v-a fi pus in aplicare odata ce...se poate. Spatiu este mult si mai sunt vreo anexe ce pot fi transformate in pavilioane. Si ce era aici de vazut? Pai intr-una din anexe era amenajata instalatia BOLT de la Bienala de Arhitectura de la Venetia - mai restransa decat aceea insa, avand insa celebrele de acum scaune tripode multifunctionale. In rest mai era o terasa in curs de amenajare iar seara se faceau acolo proiectii de film (pretty neat ca place mai ales ca la nici 100m este Bulevardul Magheru)

Despre turul Scolii Centrale pot sa zic ca a fost fain si ca ar trebui organizat in mod regulat nu doar la evenimente. Scoala Centrala este printre primele cladiri neoromanesti ce au iesit din mainile arh. Ion Mincu si este extrem de trist sa vezi cum un monument istoric de importanta nationala poate fi total ignorat si lasat sa decada. In prezent Scoala Centrala functioneaza ca scoala, si isi pastreaza toate decoratiile, tamplariile, tavanele de lemn originale de la inceputul secolului.




[curtea interioara]


[coridoare]


[detalii de usi]


[exterior]

Despre restul in cele ce se pot vedea.



[un apartament scara 1:1 realizat pe strada de 2 dintre colegii mei de an. Nu stiu exact ce vroia sa insemne insa am trait un sentiment interesant sa descopar un plan trasat pe asfat cu vopsea]

[standuri peste standuri - cu diverse lucrusoare handmade - cam scumpe ele si nu prea pe placul personal. Sister insa a fost in cautare de inspiratie. stand de biciclete. Si am vazut niste low-rides care erau WoW - pacat ca nu le-am pozat, darn]


[grup statuar extrem de ciudat in fata bisericii Anglicane. Daca cineva stie WTF is it about please enlighten me. Se intituleaza "maternitate" dar... ea e mama lu' Sf. Gheorghe?]

[grafitti care se tot schimba de la an la an, singurul grafiti cunoscut ca fiind oficial, dupa cum se poate observa se extinde si la cladirile din jur - LOL]

La expozitia de benzi desenate am ras - erau mici gag-uri dar foarte bine alese si executate.
La biblioteca alternativa unde erau doar carti si reviste de benzi desenate si de povesti, am stat ceva vreme (cam vreo 2 ore timp in care Sister a margeluit) timp in care am rasfoit - Mickey Mouse nr 3 din 1992 de pe vremea cand editura Egmont avea ca adresa Calea Grivitei 160 ap.49 (numar pe care il am si eu in dublu exemplar cred si care este in mint condition), The Fat Book of Garfield - si aici m-am delectat cu gag-uri cam 1 ora si ceva (avea 300+ de pagini iar motanul ala este adorabil) si un dictionar al Benzii Desenate Romane unde am aflat cate ceva facts interesante. Spre exemplu Zeno Bogdanescu (arhitectul, profesor la noi in facultate) a facut in studentie benzi desenate. Si apoi seria Diabolik este creatia a doua surori italience.

Duminica nu am dat de acolo fiind prinsa cu predarea la compozitie urbana seminar. A fost fun, si ceea ce mi-a placut este ca oamenii au venit, s-au simtit bine, au interactionat si mai ales si-au adus aminte de copilaria lor. S-au jucat de oameni mari sau adolescenti jocuri ca leapsa si frunza ce astazi...nu mai exista. Nici macar un sotron trasat pe asfalt n-am mai vazut de vreo 8-10 ani. Este trist ca se pierde si aceasta interactiune care exista odata intre copii aceluiasi cartier sau acelorasi grupuri de blocuri. As vrea sa faca cineva la o diploma Muzeul Jocurilor Copilariei - la cate procarii de teme fara nici o insemnatate se fac , asta chiar ar fi ceva - jocurile se pierd si este trist.

Read More......

"Student la arhitectura vand-donez modelare 3d pe situl..."

Asta mi-a trecut zilele astea prin cap in timp ce modelam de zor la situl pentru proiectul actual. Ok, suntem o groaza in facultatea asta care pe vrute sa nevrute trebuie sa modelam 3d pentru proiecte, situri dar si proiecte (cladirile propuse) - ce se intampla cu toata aceasta munca de zeci si sute de ore? Se duce pe apa sambetei pentru ca aceste fisiere nu se recicleaza in nici un fel.

Mai exista oameni eficienti care lucreaza in fazele preliminare de analiza (mai ales daca e pe acelasi sit) in echipa si apoi folosesc resursele mai departe, insa restul e pe cont propriu.

Ce ar fi daca s-ar pune in miscare actiune un sistem de donatii a acestor modelari spre reutilizare. Singurul caz de modelare de sit/obiect de arhitectura care mi-a parvenit (adica nu am stat sa-l fac eu de la zero) a fost cetatea fortificata de la Dealu Frumos pentru proiectul de restaurare, si numai eu (dar poate si altii) stim cat ne-am blestemat zilele cu acel model sa-l facem sa n-aiba poligoane in plus si sa nu arate funny la randare - motivul a fost simplu - unele modelari sunt prost gandite/facute.

Sa-ti iasa o modelare curata pe care oricine sa poata sa o modifice sau/si sa o foloseasca bine iti trebuie ceva experienta. Asa cum nu oricine stie sa modeleze (in cele cateva softuri pe care le folosim in facultate), nu oricine poate sa lucreze cu modelarea altuia daca nu e facuta bine, curata si mai ales low-poly (sa fim seriosi cate poligoane sa tot aiba o nenorocita de casa - doar daca vorbim de Guggenheim museu sau mai stiu eu ce forme organice).

Nu am nici cea mai mica idee cum ar trebui sa functioneze sistemul (exista site-uri pe net cu modelari 3d moka al caror model de functionare se poate prelua) Problemele ce apar sunt in gestionarea modelarilor - adica cineva sa stabileasca niste standarde de calitate (pe categorii evident) si mai ales niste formate de geometrii de circulatie larga (.3ds etc) care sa le poata intelege cat mai multe din softurile existente.

Daca ar fi sa mergem strict pe nisa arhitecturala (adica strict 3d objects ce ne folosesc noua in prezentari si nu altele) categoriile ar fi cam astea:

+situri (modelari la nivel de amprenta la sol si inaltime generala, luate din planurile cadastrale.)
+constructii individuale existente (detalii de fatada, strosuri la ferestre, ceva amenajari exterioare, cladiri existente eventual cu o scurta descriere si ceva poze de reference in caz ca se doreste si o texturare ulterioara. unele modele de pe net cuprind si mape/texturi gata facute de autorul modelarii)
+construtii individuale proiect (aici nu am vrea sa se inteleaga ca furam munca intelectuala a altora, ce au proiectat respectivele case)
+mobilari interioare (da, stim toti avem niste biblioteci pe undeva pe acasa pe vreun CD cine stie de unde luate)
+alte detalii pentru interioare

Cum ar fi?

Read More......

"Si cam asa trebuie sa arate si sa functioneze un ansamblu rezidential..."

Cine este de fapt arhitectul sa spuna asta? D-zeu?
Stiu ca multi dintre noi si-au ales aceasta meserie pentru ca iti da "putere" sa schimbi ceva social, ceva in modul in care traiesc oamenii, in modul in care arata si sunt gestionate orasele noastre. Nu degeaba toti marii politicieni au pe lista meseriilor regretate (adica care si le-au dorit si nu le-au putut avea) arhitectura.

Si care este problema in definitiv sa zici unor oameni "Stiti, cam asa trebuie sa traiti voi dupa studii sociale, psihologice, invatatura si intuitia mea."? Problema este exact aceea pe care pateste orice copil cand mama si/sau tata ii aleg hainele pe care sa le poarte. Mama si tata nu au cum sa stie ce-ti place sau ce iti trebuie dar ei aleg ce cred ei ca e mai bine. (pentru unii copii chiar merge, si e ok in principiu - pentru altii nu). Cam asa e si cu beneficiarul - functioneaza PRESUPUNEREA.

Arhitectul presupune ca beneficiarul este prost (in proportie de 80%, un copil ce nu stie exact ce ii trebuie) iar beneficiarul presupune ca arhitectul le stie pe toate. (Parintii = arhitectul, copilul=beneficiarul) Problemele serioase apar in doua situatii.

1) avem de aface cu o criza a infantului. Scandal "Vreau sa-mi cumperi masinuta ca a lui Danut, rosie!" (Vreau casa cu 10 camere si jacuzii ca a lu' varu-miu si sa arate asa!) in care parintii au doua optiuni. Cedeaza "Bine iti cumpar masinuta, da' daca n-are rosie o luam verde ok?" (O sa vedem ce putem face, probabil ca nu o sa se poate la acest regim de inaltime dar rezolvam cumva situatia.) sau se mentin pe pozitii "N-avem bani, scumpule!" sau "Da' ce, ti-am cumparat masinute o tona, ce-ti trebuie inca una?" ( Imi pare rau, domnule dar noi nu lucram pe proiecte de acest tip.)
2) avem de aface cu niste parinti bine intentionati dar care il sufoca pe micut, unde micutul se complace in dragostea asfixianta a parintilor. Aici parintii stiu mai bine ce ii trebuie lui si nu accepta nimic mai prejos iar micutul...ei bine nu zice cam nimic.

Si problemele? pai in (1) iese cum vrea clientul depinzand de cat este de maleabil si de descurcaret arhitectul. Exemplele sunt nu dintre cele mai fericite si in (2) iese cum vrea arhitectul. Problema este ca daca arhitectul nu poate intelege cum traieste beneficiarul nu are cum sa iasa ceva care sa-i fie util "micutului", deci produce un obiect inutil, care din punct de vedere moral (daca nu si tehnic-fizic) se va devaloriza instant in momentul punerii in opera.

Citeam un articol recent pe Building Blog cu privire la Dubai si despre modul in care orasele contemporane APAR dintr-o data pe locuri ce nu ar fi fost niciodata tropice habitatului uman. Orasele pur si simplu se fiinteaza fara sa intrebe pe nimeni, si sunt mai degraba colectii de obiecte arhitecturale (landmarks) decat sunt centre ale vietii sociale. Bineinteles ca orasele nu se fac singure - arhitectii si urbanistii le gandesc si intrebarea sa punea in modul cel mai serios daca oare mai stim sa construim orase care sa fie intradevar urbane, adica ce inseamna urbanitatea pana la urma.

Din istoria asezarilor observam ca grecii si romanii in special stiau sa le faca destul de bine (istoria confirma, tratatului lui Vitruviu - partea despre cum sa alegi locul pentru un oras spune tot) Acum, in prezent... nu prea.

Si revin in final la o afirmatie de la ultima sedinta de atelier care cere o replica (nu am zis-o atunci desi imi era clara in minte pentru ca nu erau nici oamenii nici momentul pentru a fi inteleasa cum trebuie) Proful: "Stiti seria de pe Hallmark - Crimele din Midsommer, imi plac acele sate rurale englezesti in care totul este asa de verde si de ingrijit, e o atmosfera de genul ala vreau sa simt si in proiectele voastre." Si cine crede ca le-a facut? Le Corbusier sau Zaha Hadid? - ei bine un no-name arhitect englez ce pur si simplu le-a oferit oamenilor niste simple dotari, posibilitatea de a-si personaliza casa si o gradina. Oamenii fac atmosfera nu arhitectura. Ia aceleasi dotari si punele in mediu american si vezi ce atmosfera obtii (LOL destul de neplacuta) Incearca dupa aia acelasi sistem la noi - gazon tuns frumos, gard viu in forme diverse, ghivece cu flori superbe la fereastra - astea sunt micile detalii care fac atmosfera si care cu siguranta nu tin de arhitect (poate in proportie de 30%) ci mai degraba de peisagist si de oamenii care ingrijesc o imagine pentru ca stiu ca asta e modul in care ei vor sa le arate casa si gradina.

Hai sa luam italieni si spaniolii - au acele sate si orasele superbe - de ce? Pentru ca au grija de ele, de cum arata, de cum functioneaza, pentru ca le pasa si ca sunt ale lor. Un om caruia ii pasa de modul in care arata (se imbraca cu stil etc) sigur va aplica aceeasi strategie si casei in care sta pentru ca...pana la urma este a lui si tine la ea.

Cum poti sa faci asa ceva pentru un proiect de scoala fara sa cazi in formalism? Intr-un proiect de scoala NU ai decat un scenariu de locuire cu care sa lucrezi. Un SCENARIU - un scenariu este bazat pe un sir nesfarsit de PRESUPUNERI. Presupuneri ale tale ca student si presupuneri ale LOR ca asistenti si profesori. Cu ce sunt mai bune presupunerile tale decat ale lor? Cum pot ei sa-mi zica ca intr-o zona care a fost si este bine mersi rezidentiala de la 1850 in colo, unde viata se desfasura tihnit printre gradini luxuriante si casute ascunse bine - ca e bine sa aduci agitatie, forfota - UN PIETONAL - public, etc?! Da, Bucurestiul are o lipsa acuta de spatiu public dar va rog eu - NU PUNETI SPATIU PUBLIC AIUREA! E ca si cum D-zeu la facerea miriapodului ar fi zis "Mai, sincer nu cred ca iti ajung doua sau patru picioare, deci ca sa fim siguri hai tine de la mine 1000"?!! Si ca si cum la facerea sarpelui sau a ramei ar fi zis "Scuze, baieti am terminat picioarele. Stiti miriapodul a fost facut inainte. Mai aveti insa o sansa - sa va evoluati voi de unii singuri alte mijloace de deplasare." Spatiul public nu-l arunci pur si simplu oriunde ghicesti in bobi sau in cafea ca ar putea sa se conecteze niste foste ganguri si spatii reziduale. Spatiul public este facut de oameni , doar cadrul este cel amenajat de arhitect.

Imi pare rau daca argumentatia mea de la proiecte este asa de slaba INSA sincer nu cred in spatiul public propus in arhitectura contemporana. Pur si simplu pentru ca a trecut putin timp pentru ca persupunerile pe care este el bazat si construit sa-si fi dovedit veridicitatea si pentru ca mi se pare stupid sa vezi un camp de maci unde este un maidan plin de buruieni.

Si in concluzie o sa inchei cu altceva de pe Building Blog - pana la urma nu conteaza daca e bine sau gresit ce facem (spatii, orase, case etc) daca facem muuulte, muulte pana la urma o sa nimerim cateva care sunt bune - matematica si probabilitatile dovedesc acest lucru.

"Si cam asa trebui sa arate si sa functioneze un ansamblu rezidential... Si daca am gresit, nu-i nimic o sa vina altii si o sa faca mai bine ca mine, si tot asa." (Cam asta cred ca a gandit Le Corbusier cand a construit unitatile de locuinte de la Marsilia - doar ca partea cu greselile nu a fost niciodata spusa - sau luata in considerare.)

Read More......

ACB: Locuinte zona Piata Dorobanti

Obiectivul este un ansamblu de locuinte P+4 intr-o zona cu probleme din spatele unor blocuri de pe Str. George Calinescu din zona Piata Dorobanti. Productie a Westforth group, cladirea a aparut si in revista Arhitectura nr 74 de aceea nu voi intra in detalii tehnice ci mai degraba voi descrie zona in care este amplasat si prima impresie asupra cladirii.

Cladirea este ascunsa (doar din start s-a vrut dupa blocuri) si destul de greu de gasit fara sa stii adresa, sa cunosti zona sau sa fi cautat pe o harta. Bun, am gasit adresa, am cautat pe harta, m-am orientat si am purces in expeditia urbana ("housewatching!!!"). Sunt vag familiara cu zona Pietei Dorobanti (in special strazile cu nume de capitale dinspre zona Victoriei - am avut in trecut niste proiecte prin zona si mi-am cam facut veacul pe acolo), am fost insa mai putin dincolo de Dorobanti inspre Stefan cel Mare. Surprinzator pe strada Beller au inflorit la parterul acelor blocuri dupa care sta ascunsa caldirea noastra o droaie de cafenele si localuri - cu terase si masute ce se intind nonsalant pe trotuar, cu masini ce nu parcheaza pe el (ceva nou) si mai ales cu multa agitatie (era cald, era pranz si toata lumea vroia o limonada cel putin). Sincer mai ca as fi luat bucata aia de strada si o lipeam fix intr-un oras european (poate o mai curatam un pic inainte totusi).

Ok, dupa asaltul initial al cafenelelor am facut dreapta (pe colt era o farmacie) pe Str. Calinescu si nu am mers mult pana sa ajung la obiectiv. (nici nu trebuia conform planului din revista). Cladirea nu se anunta (nici nu are cum, doar este in spatele unui bloc) iar la strada Calinescu are doar vreo 6-8m de front. Nu este prea inalta si daca esti cu masina garantat o ratezi daca nu esti avertizat in prealabil. Ca pieton ce te anunta (mai bine zis te nedumereste un pic) cum dai coltul este textura fatadei: ceva mat metalizat, din alta poveste decat cea locala, ceva nou de abia pus in opera. Apoi daca mai mergi un pic culorile fluorescente ale balustradei din plexic (posibil geam securizat dar nu am de unde sa stiu exact) te socheaza.

Impresia generala a fost aceea de mare macheta (scara 1:1) amplasata pe un teren urban. Parca eram intr-o randare 3d de proiect in care puteam sa ma misc, sa explorez si sa ating. (De fapt m-am dus si am pus mana pe ea, fiind accesibila si mult prea shiny-new). Un singur al proiect al Westforth Group m-am mai facut sa ma duc sa ating cladirea - Charles de Gaulle Building (da, pentru ca si acolo se poate.)

Trecand peste aceste mici detalii - am fost foarte curioasa din momentul in care am vazut cladirea in revista sa vad contextul. In articolul din arhitectura lipseau pozele esentiale (unele pe care nici eu nu le-am facut dar din alte motive) ce este pe LANGA ea. Stiam din text ca este in spatele unui bloc, stiam de altfel cum arata spatele blocurilor bucurestene de obicei si mai stiam din prezentare ca fatada principala este cea orientata SPRE spatele de bloc. Si de aici intrebarea-exclamatie: Ce priveliste nasoala poti sa ai dintr-o cladire atat de marfa?! De asemenea vazusem din poze ca langa ea pe straduta paralela cu G. Calinescu era un lot liber. Cum era cladirea noastre realizata inspre el?

Bun prima revelatie a sitului. Cladirea are un spatiu generos in fata (se vedea din plan doar) care este- ce altceva decat parcarea din spatele blocului. Blocul nu este P+10 ci P+6 ceea ce inseamna ca aveti lumina suficienta. Fatada blocului nu este cea mai fericita dar nici ce mai nasoala din cate exista prin Bucuresti, si mai are o calitate importanta - partial se pierde intr-o vegetatie crescuta generos. Deci ce vezi pe fereastra de acolo nu este chiar nenorocirea pamantului, dar nici o belvedere.

Surprizele inerente sitului constituie - fatada dinspre G. Calinescu - in revista nu apare poza cu ea si pe buna dreptate pentru ca ASA ceva este langa cladirea noastra. Dar si cladirile vecine pe strada paralela cu G. Calinescu - 3 cladiri noi - 2 terminate una in santier (cele 2 arata mediocru spre nasol iar cea in constructie - D-zeu stie, nu am vazut nici o placuta cu imaginea finala) Despre situl de langa care era gol - ei bine nu o sa fie gol pentru mult vreme - exista o fundatie si se anunta o a 4-a cladire ce se va lipi la calcanul de rigoare a constructiei noastre. Insa gratie acestui spatiu gol am putut sa zaresc un pic balcoanele dinspre curtea interioara (mult spus - e de fapt o curte de lumina intre 2 calcane la care cladirea noastra s-a lipit) De acolo sunt sigura ca este o perspectiva interesanta asupra activitatilor in curtile din spate caselor de pe G. Calinescu si nu numai.

Si acum partea intotdeauna amuzanta a expeditiilor urbane in care te duci de una singura (eram cu sister dar ce conteaza) si cu 350D-ul de gat. INTOTDEAUNA vei da de bagatori-in-seama. In acest caz am dat de doua specii cunoscute ca fiind extrem de nesuferite: muncitorii de pe santierul cladirii mai sus mentionate ce este in constructie si lucratorii de la reteaua de (canalizare? apa? whatever erau cu o groapa consistenta lucrand la niste racoduri cu tevi si toate cele.) De aceea am preferat sa nu fac prea multe poze si sa nu stau prea mult prin zona (de la "fetita" si "papusa" la altceva? nu prea cred. "fa-mi si mie o poza." gives them the finger.) Da, cam asa e - eu pozez cladiri NU oameni, si in nici un caz muncitori sau lucratori.

Pana la o noua expeditie "housewatching" sugerez o vizita - fatada este ceva de vazut si de pipait mai ales (nu stiu exact ce material e - probabil un soi de alucobond, oricum structurarea ei este ingenioasa si simpla iar imbinarile sunt profesioniste - ca la toate cladirile Westforth de altfel.)

Read More......

Arhitectura Contemporana in Bucuresti

Exista asa ceva?
Evident ca da, desi majoritatea exemplelor sunt de slaba calitate. S-a construit mult in Bucuresti intre 2004-2009. In prezent exista o stagnare a pietii datorata crizei financiare dar speram cu totii intr-o revigorare.

Unde o putem gasi?
Pe viu sau doar in imagini? Daca ne intereseaza un preview a ei doar (adica imagini frumoase) atunci reviste precum Arhitectura, Igloo si Arhitext ar trebui sa ajunga si daca vrem sa vedem lucrurile mai concentrat atunci Anualele si Bienalele de Arhitectura organizate in Bucuresti sunt mai mult decat suficiente. Insa pentru cei mai curiosi dintre noi care vor sa pipaie sa miroasa si sa vada arhitectura pe viu exista si posibiliatea de a le vedea in situu.

Cum adica sa o vad pe viu, n-am nici cea mai mica idee unde e localizat obiectivul X?
Aici este marea buba a Bucurestiilor, nu stiu exact a cui este vina, daca a OAR (Ordinul Arhitectilor din Romania) sucursale Bucuresti sau a primariei sectia de promovare si turism cultural, insa cert este ca, daca esti turist pasionat de arhitectura buna in genere si se intampla sa ajungi la Bucuresti trebuie sa-ti gasesti un ghid pentru a naviga prin aceasta jungla urbana spre obiectivele interesante. Nu exista harti cu obiective arhitecturale si/sau culturale iar ghiduri specializate nu prea explica ce si cum dar mai ales pe unde.

Am fost acum 2 ani in Olanda - respectivii au la NAI un centru de informare cu privire la arhitectura si urbanism. Au harti si pliante despre asa ceva - in mod oficial, bine organizat, ba chiar exista cu programare ghiduri petnru studenti arhitecti (si nu numai) organizate de arhitecti cu explicatii sau cel putin de cunoscatori ai locurilor. Am fost la un tur al campusului si Universitatii din Utrecht organizat prin acest sistem. Ghidul era un student pasionat de arhitectura... student la stiinte politice (sau ceva similar) dar care era extrem de bine informat despre locatiile respective. Asa ceva la noi mai greu - poate pentru ca nu avem un interes asa de mare general pentru arhitectura.

Si totusi, acum un an de zile OAR lansase o actiune similara de cartografiere a obiectivelor din patrimoniul modernist al arhitectului Marcel Iancu - actiune corelata cu anuala de arhitectura a acelui moment. Evenimentul a trecut aproape neobservat in mediul de specialitate. De ce, nu pot sa zic. Casele lui Marcel Iancu (ca de altfel tot patrimoniul modernist roman) ar trebui exploatate din punct de vedere al imaginii Bucurestiului. Nu este ceva ce se gaseste si in alte capitale, conform unor studii (evident vorbesc din ceea ce ni s-a povestit la curs si din ce am mai citit si eu pe ici pe colo) arhitectura modernista a anilor 20-40 din Bucuresti si din Romania este muuult diferita de curentul arhitecturii moderniste pe plan european. Lucrarile au ceva mai mult stil dar si o calitate superioara (aproape de lux uneori) a executiei si a materialelor.

Dar sa revenim la arhitectura contemporana in Bucuresti - am vazut ca nici macar arhitectura moderna NU are o harta sau un ghid, si deci de ce ar avea arhitectura contemporana asa ceva. Corect, poate ca o sa se trezeasca cineva sa faca asa ceva....candva cand o sa se inteleaga care sunt adevaratele valori urbane ale Bucurestiului. Pana atunci singurul sfat pentru potentialul turist strain venit in cautare de specimene arhitecturale -
Do your search before hand, get a good map and prepare to get lost in Bucharest!

Nota:
personal imi place sa ma duc sa caut locuri prin orasul asta plin de fum, praf si sufocat de trafic. Daca vad o casa care imi place pe strada iau adresa si incerc sa aflu mai multe despre ea. Daca vad o casa care imi place intr-o revista vreau sa stiu unde este si daca e in Bucuresti - I go housewatching. Mda, este un hobby cam dubios pentru unii, mai ales cand te opresti pe strada sa te holbezi sau doamne fereste sa faci poze la o cladire. Poate ar trebui sa incep o serie de mici articole cu arhitectura contemporana din Bucuresti. Oricum e fain sa te duci sa o vezi in situu nu doar pe net sau in reviste - pentru ca de cele mai multe ori fotografiile de acolo sunt facute sa flateze constructia si mascheaza anumite probleme ale mediului urban in care se integreaza

Read More......