Gazeta de vacanta este doar o metamorfoza temporala a blog-ului. Practic se rezuma la a posta 1 data pe saptamana - vinerea - despre evenimentele importante care au loc. Aceasta formula am adoptat-o din mai multe motive: fie sunt prea putine evenimente in desfasurare care sa merite un post extins fie daca plec in Bucuresti nu am acces la internet spre exemplu.
Mi-am luat camera noua (Canon 350D - aviza cunoscatorilor) si incep incet incet sa ii descopar misterele functionarii. Nu este un point and shoot si nici usoara deloc ( mai ales cu cine stie ce obiectiv imens pe ea ) deci trebuie sa fac si muschi pe deasupra daca vreau sa nu-mi iasa pozele miscate. Am pana acum cam 30-40 poze trase cu ea (putin in comparatie cu rata la care faceam pozele cu predecesoarele ei) dar pot spune ca am ajuns la un punct in care de fiecare data cand scot camera imi pun intrebarea daca poza merita sau nu facuta. Nu are rost sa capturezi realitatea in formele ei banale. ( asa zise filosofic, Raluca!). Acest lucru ar mai avea si o alta explicatie: prea cald, prea multa agitatie, prea mult praf, prea putine ocazii de a iesi sa pozez.
Pe langa pasiunea fotografica care a trecut intr-o noua era mai...profesionala, vacanta a adus cu ea si dorinta de fictiune. Unii ar sari pripit la concluzia ca eu citesc. ( da, se intampla uneori sa si citesc - dar ajungand omul modern la o anumita varsta si intr-o anumita profesie mai mult...vizuala...ei bine se intelege de la sine.) Eroare - cand ma refer la fictiune ma refer la scris. Scriu fictiune ( genul: roman fantasy, numar de pagini: inca neterminat dar lucrez la asta) dar mai nou si short stories cu nuante de sf. si unele in forma dramatica. Ambitia de vacanta asta este sa termin ce am inceput acum 6 ani : The Scrapbook of Cecillia Owl si sa-i dau ultimele tuse nuvelistice lui D12. Daca voi reusi acest obiectiv ramane de vazut.
Si deci ce se mai intampla intre iesitul ocazional pe afara, net surfing, scris, pozat cladiri dar si oameni? Ei bine desenez de placere. Ma bucur ca inca nu am uitat cum se face asta cu tot desenul de la scoala. Desenez personaje (mai degraba character design si concept art decat desen de arhitecutura) si surpriza personaje manga. ( trec printr-o perioada din acelea in care esti obsedat de un lucru). Poate sa tina cateva saptamani sau cateva luni dar ce e cert este un mod de descarcare. Desenul de la scoala te invata tehnica si ceva elemente de compozitie insa niciodata nu te vor invata cum se simte sa desenezi. Poti sa desenezi dupa natura si atunci iti antrenezi ochiul si mana dar cu imaginatia trebuie sa lucrezi intr-un alt mod. Imaginatia este cee ce ii trebuie unui desen tehnic realizat: sare si piper ( personal prefer piperul).
Un alt element esential in aceasta brusca trezire a pasiunii pentru desen este Corel-ul. Desenez de mana scanez si vectorizez. Parea simplu la prima vedere insa realitatea m-a invatat ca un personaj destul de usor iti poate lua chiar o zi intreaga de finalizat. Parte interesanta a vectorizarii este necesitatea de a esentializa liniile. Te ajuta ca in desenul de mana sa poti sa vizualizezi totul pe foaia de hartie inainte de toate cu o mai mare precizie. Apoi am inceput incet incet sa vad mai precis umbrele pe obiecte dar mai mult intuitiv decat construite ( trebuie sa foloseasca si asta la ceva nu?).
Read More......
[ Alexander Brook - Fallen Angel; Elisabeth (Lizzie) Twice - Alice in Wonderland]
[Imaginile fac parte din character designing proces. Storyline-ul inca nu este gata si, de fapt nu stiu exact daca vreau un storyline pentru ele. ] 
