schita de schita de management

O temă pentru managerul-economistul din voi dar şi pentru designer-ul arhitectul din noi.

Avem o locaţie - închiriată, într-o zonă semi-centrală. Dar nu avem acces la vreun vad comercial sau ceva, se ajunge uşor cu mijloacele de transport în comun, cu maşina ceva mai greu pentru că fiind o zonă fostă cu locuinţe actualmente cu multe firmuleţe şi băruleţe-restaurante nu prea ai unde să parchezi. Este vorba despre o casă modestă P sau P+1 dintre care nu avem închiriat decât parterul şi partea din faţă adică fix 2 camere şi un grup sanitar meschin cu un pic de depozitare. Casa nu e cine ştie ce ca arhitectură, are şi un pic de curte laterală şi vreo 1m de grădină de faţadă.

Avem utilizatorul acestui spaţiu (îl vom numi beneficiar) ce îl închiriază în speranţa de a-şi relansa afacerea cu BD-manga online care e cam pe tuşă. Vrea de fapt o librărie dar...şi ceva mai mult. Pentru că nu are prea mulţi bani de investit în amenajarea şi în închirierea spaţiului se gândeşte la nişte parteneriate profitabile. Spre exemplu se mai asociază cu un importator de figurine, şi el vânzător de marfă online ca şi beneficiarul. Peste astea mai cunoaşte două fete harnice, active şi care fac nişte gustări tradiţionale japoneze geniale care aveau un vis de ceva vreme - să deschidă un maid cafe (LOL!). Le place să facă şi cosplay pe deasupra iar prietenii lor au şi ei nişte finanţe şi legături ale lor personale (de fapt pe fete le vroia pe post de maids, deşi, cum am zis chiar găteau bine, şi ţinta erau de fapt buzunarele şi relaţiile prietenilor lor.)

Cu spaţiul nu stau prea bine, doar două camere - dar ei speră să se descurce cu un pic de Ikea (la mobilier), un pic de design chic de artist autohton, aşa mai neconformist şi de identitate şi nişte decoraţii lucrări de vânzare ale unor artişti autohtoni.

Pentru arhitecţi un mic summary:
+ casă, zonă semicentrală, P+curtea disponibile de amenajat,utili, închiriat
+ o librărie de dimensiuni mici, ce trăieşte dintr-o nişă BD-manga. Pentru că acest gen de produse au tendinţa de a se perima repede în timp, librăria are şi o secţiune second hand unde primeşte orice fel de album şi negociază preţul de cumpărare, facilitând astfel circuitul carţilor printre cititori.
+ nişte fani cu figurinele lor, loc de display unde să stea să bălească, observe toate detaliile pe viu înainte de a le cumpăra.
+ nişte tipe bine, cu nişte prieteni avuţi care ţin un mic bar-cafe. Adică exact atmosfera în care să stai să citeşti o carte, să te întâlneşti cu prietenii, să oftezi după figurinele prea scumpe, să ai nişte meet-uri, weekly, monthly parties.
+ nişte lucrări serioase expuse ca decoraţiuni pe pereţi ce pot fii cumpărate la cerere
+ vara se poate folosii cu succes curtea pe post de loc de extindere cafe-bar sau târguri, mini events.
+ ocazional se pot ţine mini convenţii-târguri-evenimente cu public, publicitate, etc.

Se cere date fiind toate de mai sus 60% ipotetice dar plauzibile:
+ poate fii un model de business la nivel mic. Adică se poate susţine din costuri-încasări acest conglomerat de funcţiuni la noi, acum, pe nişa de care vorbeam? Asta presupune că şi cei care lucrează acolo (maids, librar, casier, barman) asta fac for a living.
+ cum ar trebui gestionate încasările? Adică ce-i for free, ce-i cu plată şi unde ar putea să se pună nişte adaosuri mai mari fără a se simţii vreo diferenţă dpv. al clientului
+ e fezabil aşa ceva ca business sau e doar bullshit, scos de mine la această ora din noapte. Am nevoie de un cap de manager, economist pentru asta.

iar pentru arhitect, evident: amenajarea multifuncţională a spaţiilor dar luând în considerare particularităţile nişei de care vorbim. (N-am planuri but think Cafe Lente)

Ideea e IPOTETICĂ, vreau doar să verific altceva besides the point here. Şi care este - plauzabilitatea unui scenariu şi puterea de convingere a argumentaţiei. Cum spuneam - exemplul de mai sus e doar un exerciţiu, alta este tema de fapt.

Read More......

Ce vreau să fac

Poate e vremea, poate e lipsa unui ţel, cert este că de vreo 2 săptămâni ceva mă nemulţumeşte profund. Nu pot să zic ce însă sunt câteva semne grave ale frustrării, plafonării.

+ de ceva vreme am un subiect de vis recurent şi în care se face că sunt în liceu şi că fie întârzii la orele de dimineaţă, fie că am teze?! E neobişnuit pentru că eu nu visez despre perioade trecute ale existenţei mele aşa dintr-o dată de pomană. Nu am găsit o explicaţie plauzibilă pentru asta.

+ cursurile de master deşi tratează probleme interesante la un al nivel, unele - a se citi cele ale Dnei. Brătuleanu - sunt reloaded din anul4 la greu. Sentimentul de deja vu contribuie substanţial la monotonizarea existenţială.

+ faptul că nu prea am mai ieşit/m-am văzut cu lumea, mă face să mă simt scoasă din context într-un fel de replay: L-V îngrozitor. Tot legat de acest subiect mă deranjează o anumită persoană care pe cât de ataşată/interesată s-a arătat în facultate de relaţia de colegialitate (ne putem cunoaşte de 6 ani de zile dar totuşi prietenie e cam mult spus.) pe atât de repede a şi dispărut. (5/15 apeluri erau ale ei în medie pe lună cu un fel de peak pe perioada sesiunii) Nu voi da nume doar că, şi eu sunt o persoană care pierd legăturile şi ştiu că nu e bine pe termen lung. Nu ştiu dacă merită sau nu să insist în acest caz, poate nu este nici persoana nici momentul.

+ faptul că am ajuns să fac ceva care pe termen lung simt că o să mă frustreze şi mai mult prin natura muncii: detaliere de arhitectură şi dosărăleală (alcătuirea de dosare pentru autorizaţiile de construire). THIS IS NOT FUN!!! Şi mă întreb zilnic. Asta vreau să fac? Pentru asta am învăţat 6 ani de zile? Ca să mă fute X şi Y la cap că mai vrea şi nu ştiu ce completare la dosar sau că nu reiese nu ştiu ce căcat din planşele sau că nu sunt conforme cu whatever normativ? E un război al birocraţiei şi se pare că am primit un bilet pentru un loc de seamă la el. E trist să fi bun la ceva de genul ăsta. Pentru că se pare că au descoperit că : sunt organizată (nu pierd hârtii importante, pot să fac management de proiect cu un proiect pe care n-am lucrat), că respect deadline-urile cu sfinţenie, că sunt foarte rapidă în autocad ( asta pentru că nu iau pauză de ţigară din 10 în 10 minute) şi mai ales că la partea de detaliere gândesc detaliile ca să iasă aşa cum trebuie (partea proastă e că beneficiarii nu vor detalii de genul ăla.) De fapt ce valorifică aceşti oameni de la mine este înclinaţia obsesiv-complusivă a mea - tradusă graţios prin tenacitate.

+ faptul că chiar dacă aş vrea să învăţ chestii noi, sau să fac în cadrul biroului ceva la care nu sunt la un aşa nivel avansat nu sunt lăsată să demonstrez că pot. Nu ştiu dacă să plâng sau nu încă pentru această specializare pe partea tehnică sau nu. Însă ştiu sigur că cineva din interiorul meu nu este mulţumit.

+ apoi mai este şi chestia cu BD-ul. De fiecare dată când se apropie o criză existenţială mă întreb dacă nu îmi pierd timpul cu aşa un hobby. E trist dar cât self-support să ai să ţii aprinsă flacăra pasiunii vie?! Orice mic gest de apreciere contează - cum a fost acum nu demult comicspotlight on smackjeeves. Dar în majoritatea timpului ignorarea ucide pas cu pas, bucăţică cu bucăţică totul. Dacă în trecut îmi făcea plăcere să deschid discuţia despre Colecţionarul de Basme între colegi şi prieteni acum mă feresc, mi se pare că deja chestia e fumată şi oricum nimănui nu-i mai pasă de the inside story. Se mai găseşte câte unul care să întrebe ocazional dacă mai desenez BD şi cum o mai duc la acest capitol, dar simt că în urma răspunsului meu cu - da, încă mai desenez planşe sau merge ca de obicei, îl poţi găsi pe, şi îi dau adresa - urmează o notă mentală, wow, încă mai face aia! Nu neaparat admirativ cât constatativ sau reproşându-mi că nu merg mai departe cu viaţa în altă direcţie, una nouă.
Faza cu dacă ţi îţi face plăcere atunci e un hobby adevărat şi nu ar trebui să renunţi, nu ţine. Mai devreme sau mai târziu ignorată de restul vei renunţa de una singură. Este o problemă de timp şi limita răbdarii proprii. Când devine un hobby o altă treabă care o faci din inerţie? Promit că voi afla curând răspunsul la această întrebare.

+ mi-am pus întrebarea dacă cumva aş rezista la un program de fulltime job+professional 1 volume 180 pag/year BD comic artist. Nu cred că vreau răspunsul la acestă întrebare. Sau poate că este DA dar eu încă nu-l ştiu.

Read More......

Despre monumente si protejarea lor in Bucuresti 2

In prima parte am discutat despre excese, dar nu am mentionat care ar fi o atitudine "normala" din partea atat a beneficiarului posesor de cladire veche cat si proiectantului.

Sa incepem deci cu proiectantul - pentru ca asa cum scoala ne formeaza asa si noi incercam sa ne formam clientii prin ceea ce construim (ajungem sa construim).

Facts.
1) Nu exista sectie de restaurare la facultatea de arhitectura Ion Mincu Bucuresti. De abia din 2009 exista ceva similar la Sibiu din necesitati practice. Prea mult fond construit vechi, prea putini oameni care stiu sa lucreze pe el si cu el, avand abilitatile necesare de arhitect si constructor.
2) In afara de zona Ardealului nu se poate vorbi de un fond construit OMOGEN in cadrul oraselor drept care nici nu s-a pus problema - cum s-a pus in Vest- de o specializare pe conservarea vechilor imobile, lucrari de amenajare, restaurare, etc. Pentru a intelege la ce ma refer sa luam exemplul scolilor italiene care sunt intr-un fel calate pe acest lucru - conservare, intretinere, cumva lucrari de mai mare sau mica anvergura intr-un construit existent. Noi n-avem asa ceva pentru ca cazurile sunt asa de izolate incat doar un numar redus de arhitecti se ocupa de acest lucru. Poate ca inca traim cu acea iluzie ca in Romania trebuie sa se construiasca de nou si ca tot ce e nou e si bun calitativ (finisaje, functiuni) si estetic (la moda)
3) Ultima mare campanie de restaurare a monumentelor din tara a avut loc undeva prin anii 60-70. Gratie oamenilor de atunci avem acum Hanul cu Tei (dar nu si Gabroveni), Hanul lui Manuc, bisericile manastirilor din Moldova etc. Acele monumente peste care s-a sarit la aceste restaurari din lipsa de bani sau pur si simplu pentru ca reprezentau burghezia (motive ideologice) sunt acum ruine. (vezi numeroasele palate ale nobililor maghiari din Transilvania spre exemplu)
4) Hanul Gabroveni s-a dovedit a fi un concurs ineresant tocmai prin prisma faptului ca au fost foarte putini oameni capabili sa lucreze pe un monument istoric. Evident ca, daca cineva sa pune pe adunat, se ajunge la concluzia ca cei care au lucrat acum 30-40 ani in restaurare fie sunt prea batrani ca sa practice fie s-au specializat in altceva intre timp restaurarea nefiind cautata in institutele de proiectare din tara. Deductia logica nu surpinde decat pe cei care ar trebui sa asigure formare profesionala - oare de ce de abia in 2009 se introduce sectia specializata la Sibiu.
5) Nu avem cultura vechiului, a obiectului valoros care vine din noi si din respectul nostru sincer pentru munca, valoarea memoriala a lui. Nu vrem sa pastram ce e vechi, pentru ca vechi este automat perimat si inutil. (reciproca nu este nici ea valabila), de aceea nu este de mirare ca nu ne trage inima sa pastram casele in buna stare din epocile trecute.

Dar toate acestea pot fi amendate intr-un fel sau altul. Pentru inceput sa existe vointa si facilitati oferite de stat pentru imobilele vechi (scutiri de la impozite si sisteme de finantare a interventiilor de restaurare si reabilitare - ceva similar cu ceea ce se intampla acum pentru reabilitarea termica a blocurilor)

Pasul doi ar fi revigorarea pietei de solutii constructive si tehnice de reabilitare - materiale, manopera etc. Pentru ca acestea sa nu fie la preturi atat de prohibitive.

Pasul trei care poate si trebuie sa mearga in paralel cu pasul doi ar fi o campanie de imagine in care oamenilor sa li se explice ce beneficii sociale le poate aduce locuirea intr-o casa veche sau ce pot sa faca cu o casa veche cei care o au. Pana acum reconversiile functionale cele mai frecvente sunt. locuinte ->sedii de firme; locuinte->cafenele, restaurant, bar; locuinte->case reprezentative; locuinte->muzee. Nu s-a incercat convertirea imobilelor de locuinte colective interbelice in hoteluri de lux sau cladiri de apartamente de lux de inchiriat (un sistem de imobil de raport dar nu pentru locuinte sociale ci de lux). In justificarea unei asemenea optiuni un rol important l-ar juca amplasamentul central al unora din aceste imobile cat si spatialitatea lor interesanta.

Pasul patru dar care poate incorpora pasii doi si trei ar fi crearea unui organism (nu stiu daca ar fi bine sa apartina de Ministerul Culturii sau de cel al Dezvoltarii din cauza coruptiei) ca un fel de centru de informare. Olanda are centre regionale interconectate similare pentru dezvoltarea de ansambluri rezidentiale. Similar centrul va functiona pe mai multe niveluri.
+ elaboreaza strategii de revitalizare a zonelor construite ale oraselor (cu prioritate pe zonele istorice si centrale)
+ elaboreaza si gestioneaza programe si proiecte de restaurare si reabilitare pe baza unor studii facute tot de ei pe zone (zonele de protectie sunt un punct de plecare)
+ au un serviciu de consultanta gratuit pentru beneficiarii de cladiri aflate in zonele protejate prin care le explica: ce au voie si ce n-au voie sa faca cu cladirile lor, ce ar putea sa faca pentru a obtine facilitatile fiscale prevazute la pasul unu (multi beneficiari nu stiu unde sa se uite in legislatie ca sa obtina asemenea discount-uri si toata birocratia ii sperie), indrumare in ceea ce priveste consultanta de specialitate in vederea elaborarii unui proiect de arhitectura concret ulterior. (ii iau de manuta si le indica o lista cu arhitecti care lucreaza pe asa ceva, sunt specializati si ii indruma pe cine sa-si aleaga dupa buget, cam ce lucrare vor sa faca ei acolo, etc) Partea asta de consultanta poate fi taxata undeva in costul viitorului proiect daca acesta se realizeaza.
+ organizeaza guided tours prin oras. Da, la noi nu exista asa ceva oficial dar altii au luat in calcul si perspectiva turistica a arhitecturii. Pe scurt, un grup de pasionati de istorie sau de arhitectura sa poata selecta dintre anumite pachete de vizitare a obiectivelor. Sa zicem ca faci unul pentru modernismul interbelic in Bucuresti, sau poate vrei unul care sa evidentiezi blocurile socialiste. Da, ar fi unui vestici interesati sa traiasca experienta comunista live. Sa vada cum se locuieste intr-o garoniera comfort trei in Militari sau cum arata dosurile de blocuri in Titan. Ei n-au la ei acasa si vor sa vada la noi. Alt pachet ar putea fi cel legat de zonele rezidentiale traditionale (cele ce se mai pastreaza inca). Exista multe astfel de scenarii care nu au fost deloc explorate. Si evident cireasa de pe tort este guided tour cu un profesionist. Adica sa eliminam situatiile penibile in care turistul intreaba X si ghidul ridica din umerii dezinformat.

Am luat parte la asa ceva in excursia din anul III in Olanda unde NAI - OAR-ul lor- se ocupa de asemenea tururi. Iar in cazul vizitei la Universitatea din Delft am avut parte de ghizi studenti sau fosti studenti acolo - lucru dragut pentru ca erau de varsta noastra si stiau tot felul de anecdote amuzate despre locurile de acolo si despre modul in care functionau. Trebuie mentionat ca un grup de studenti la arhitectura iti vor servi o groaza de intrebari mai mult sau mai putin bizare despre o constructie la care nu te-ai gandit pana atunci. Ex: cum se realizeaza ventilatia unui spatiu sau scurgerea apei pluviale de pe acoperisul terasa.

Ceva similar ar putea fi afiliat daca nu un departament separat al OAR (gandindu-ne ca sunt implicati si arhitecti si urbanisti si istorici si multi altii)

Cele descrise mai sus ar putea mai mult ca sigura sa faca parte dintr-un program cultural din cadrul unei strategii urbane de dezvoltare pe care...Bucurestiul nu o are. LOL

Read More......

Despre monumente si protejarea lor in Bucuresti 1

In iarna ce tocmai s-a incheiat am participat intr-o echipa la realizarea si redactarea unui proiect pentru concursul Hanul Gabroveni. Experienta a fost interesanta insa a fost una din acele dati in care desi teamwork-ul a mers, rezultatul a fost un pic sub asteptari.

Despre concurs s-au scris si spus multe la care nu pot decat sa adaug, parerile sunt impartite, despre atitudine, despre organizare, despre puncte de vedere si functiuni. A castigat cine trebuia sa castige iar rezultatul este doar reflectarea unei viziuni a comisiei de jurizare, este intr-un fel "ce vroiau sa vada de la un proiect in cadrul concursului". Mai multe in numarul 81(februarie 2010) al revistei arhitectura.

Subiectul articolului de fata este mai mult legat de o atitudine extrema pe care o au oamenii (profesionisti dar nu numai) fata de monumente. Practic in Romania nu exista cale de mijloc exista doar "cavaleri ai monumentelor" si "distrugatori" ai lor. Exista doar cei ce vor conservarea sub pavaza etichetei de monument istoric a jumate din centrul vechi a unor cartiere extinse si cei care nu se uita la ceea ce au ci doar la ceea ce pot avea pe un teren.

"Cavalerii monumentelor" sunt produsul distrugatorilor si sunt minoritari (fapt confirmat de distrugerile ce se produc INCA asupra patrimoniului), lipsiti de unelte legislative eficiente pentru stoparea masacrului dar mai ales orbi in cauza lor. Nu derog cauza ca fiind gresita ci din contra mai mult decat necesara - spun insa ca extremele sunt la fel de periculoase.

"Distrugatorii" au bani, interese dar mai ales incultura sau prea putina pasare fata de ce au. Pentru ei o casa (in zona protejata a centrului Bucurestiului dar nu monument istoric) nu este nici mai mult nici mai putin decat o constructie inadecvata cerintelor lor economice. Nu judeca constructia decat prin prisma valorii ei economice, si evident ca, o casa P fata de o casa P+6 este mult subevaluata. Numai POT si CUT este ce conteaza pentru ei. Au fost numiti "rechini imobiliari" "dezvoltatori capitalisti" si in multe alte feluri, li s-a imputat faptul ca din cauza lor patrimoniul si orasul are de suferit. Multi dintre sustinatorii cavalerilor traiesc cu impresia ca acesti rechini sunt de fapt produsul exclusiv al epocii noastre - nimic mai fals. Ei au existat si in interbelic si in antebelic si tot cam asa au lucrat, tot asa au fost injurati si tot cum au vrut ei au construit.

Se tot publica liste "mortuare" cu demolarile suferite de tesutul urban din Bucuresti, se zice ca este mai vast si mai perfid decat cel pe care Bucurestiul l-a suferit sub comunisti. Nu stiu, sunt prea tanara sa stiu cum era inainte de '85 orasul dar vad ce se intampla in jurul meu. Unele cazuri sunt strigatoare la cer altele sunt doar selectie naturala.

Deranjant este un alt lucru mult mai putin evident - generalizarea. Nu fiecare caz este la fel si nu fiecare cladire este la fel de importanta in pierderea ei. Nu pot sa trec cu vederea dezgustatoarele comentarii lasate pe bloguri de genul "Inca una s-a dus si vor construi un turn in loc..."urmate fie de deplangeri, de remarci ironico-cinice la adresa distrugatorilor dar si de injurii. Pentru cei care scriu aceste randuri le-as sugera sa stea un pic si sa se gandeasca pentru ca
1) NU toate cladirile demolate fac loc unor turnuri
2) INCA nu au imaginea a ceea ce VA FI. Poate ce v-a fi este cu mult mai bun decat ce era
3) Demolarea este un proces natural intr-un oras VIU.
4) Nu totul este alb si negru in ceea ce priveste urbanismul

Nu am inca exemple bune care sa ilustreze cele zise mai sus dar atitudinile radicale prezentate in comentarii dar si in manifeste unor "cavaleri" nu sunt deloc utile urbanismului.

Unde gresesc "distrugatorii". Si ei la randul lor sunt un produs al societatii capitaliste prost intelese. Exista fie aroganta. "Eu fac ce vreau cu casa si cu terenul meu" sau incultura lui "n-am stiut." Ei gresesc in momentul in care nu vor sa accepte si alte solutii decat cele care le vor, standard, din partea arhitectilor/proiectantilor. Gresesc in momentul in care nu se gandesc cu un dram de bun simt la spatiul public, la vecini si de ce nu la pietonul de pe strada care v-a fi agresat de constructiile lor. Nu inteleg ca la fel cum exista un interior - spatiu valoros economic pentru ei - exista si un exterior care nu este al lor cand se adreseaza spatiului orasului.

De asemenea piata de materiale si tehnici de constructie din RO are prea putina varietate in ceea ce priveste segmentul de restaurare si conservare. Daca ai o casa veche si chiar iti pui problema sa o restaurezi, sa-i redai gloria de alta data (fie pentru ca o faci sediu de firma, fie pentru ca o faci bar/cafenea/restaurant sau doar pentru ca vrei un lifestyle de 1900 par example) nu prea ai cum pe plan local. Nu ai oameni care stiu sa lucreze anumite detalii, nu ai materialele necesare. Si trebuie sa importi, trebuie sa bagi in casa aia cu mult fata de cat face. Drept care multi pur si simplu aleg varianta- dat jos si refacut - evident pe gusturile si echiparea moderna. Mai mare mai incapatoare si mai adaptata functional la cerinte. Daca faci acest lucru automat devi un "distrugator". "Cavalerii" nu pot, sau nu vor a intelege, constrangerile pe care unii beneficiari de buna credinta le intampina cand vine vorba de cladiri vechi. O cladire de la 1900 nu este ca de la 2000. Daca vrei sa o pastrezi trebuie sa-i intelegi limitarile si sa le accepti - la fel cum un Ford din 1930 nu poate concura cu un BMW ultima generatie. Dar amandoua sunt masini (case) si de amandoua te poti servi pentru a te deplasa (locui in ele).

Unde gresesc "cavalerii". Ei nu judeca dupa valoare (istorica, arhitecturala, memoriala) monumentele pe care le protejeaza ci DOAR dupa valoare de vechime. Daca a fost un moment in care tot ce era vechi era automat si prost acum asistam - gratie manifestului lor la - tot ce e vechi trebuie pastrat pentru ca e valoros. Pastram TOT, palate si cocioabe, anexe si grajduri TOT pentru ca este vechi. Paradoxul si-a aratat coltii recent cand o casa modernista, nu mai veche de 1926-30 de Henriette Delavrancea Gibory si-a gasit obstescul sfarsit sub un buldozer pentru ca ... nu era suficient de veche pentru a fi protejata. Si in acest caz cine este vinovat. "Cavalerii" arata spre "distrugatori" acuzativ. "Distrugatorii" inocenti arata spre lista monumentelor istorice pe care casa nu figureaza. "Cine este si Henriette Gibory asta de trebuie sa-i pastram casa?" s-ar intreba un dezvoltator incult. A cui este vina ca saraca arhitecta Henriette Delavrancea nu este la fel de populara ca...sa zicem Mincu? Daca omul nu a auzit de ea poate ca este vina arhitectilor ca nu popularizeaza cu o incapatanare bovina...cultura arhitecturala.

Din aceasta intamplare nefericita exista un singur mesaj de inteles. "Cavalerii" ar trebui sa-si gandeasca un sistem mai inteligent si CLAR in ceea ce priveste ariile si monumentele protejate iar "distrugatorii" sa inteleaga ce au in posesie inainte de a demola si reconstrui.

Read More......

Back from middle of nowhere

De ieri seara sunt din nou in Bucuresti. I'm home!!! (hugs own private pillow)

Stiu ca multa lume de abia asteapta pozele, ei bine va mai trebui sa asteptati un pic pentru ca.

1. posturile nu se scriu singure - sunt 5 la numar si trebuie verificate, proof read si check-up facts. Am decis ca voi include si planurile care au fost date in pliantul excursiei deci si alea vor fi scanate
2. Voi uploada TOATE pozele la dimensiune web iar albumele vor fi vizionabile in lightbox (aici vine sister's little scripting skills in C++). Partea proasta este ca photobucket started to suck. Si-a schimbat sistemul de uploadare si, se pare ca nu prea merge deci nu vor fi pe photobucket. Flicker sucks pentru ca te lasa sa vezi doar 200 poze si nu are direct link la ele (go die in a ditch!) Ramane imageshack si picasa. As merge pe picasa insa nu poate incarca decat cate 5 poze at a time iar eu am aprox 600 de asa ceva. (looong time it will take)

Acestea fiind zise voi incerca sa reiau posturile normale urmand ca in cateva zile sa apara si primele 2 zile din excursie postate asa cum trebuie. Nu voi schimba data ci doar voi link-ui la ele.

Back on track with Mr. Traian also, pe care l-am ditched timp de 2 saptamani aproape. Meeting Laura on Wednesday, hopefully getting back on track with InBetween AND Bookchasers. Meanwhile some colorworks have to be done pentru ca rubrica artwork of the week ameninta sa ramana fara material

Read More......

Insertie de scoala

Ok am avut o restanta pe care am dat-o azi... am facut bine si sper sa nu trebuiasca sa refac tot cursul la anul ( ar fi pain in the ass). Multe fete cunoscute si reintalnirea cu scoala dupa... ceva vreme. Mi-am adus aminte cat de greu este sa redevi sociabil dupa ce timp de mai bine de o luna pur si simplu nu prea ai avut ce si cu cine sa vorbesti. Vacanta mea de vara incepe sa sune ceva de genul: solitudine in Bucuresti. ( vina e a mea partial si recunosc insa nu stiu parca exista momente cand vreau sa fiu singura.) Ei bine de la 1 octombrie trebuie sa ne scoatem mastile bune si sa redevenim happy-busybody altfel esti ca si mort in facultatea asta.

Am vazut notele de la admitere de anul asta si imi pare rau ca am ratat expozitia ( ba nu!!) Oricum au fost altii pentru mine in gloata respectiva ( he he! e bine sa se obisnuiasca cu calcatul in picioare se practica des in facultatea asta!)

Unele dintre lucrari pe visualart.ro (+ comentarii) si altele aici

Parerea personala dupa ce am vizionat cateva este...: Aceeasi profi de pregatire, alti studenti, alte subiecte, aceleasi planse.

Nu stiu poate ca ar trebui ca unii dintre ei ( viitori studenti) sa stie de existenta schitei de schita sa sa treaca pe la expo ( cand au loc) si sa vada si alt tip de grafica, cum evolueaza stilul lor de admitere in altele mult mai interesante.

Cei carora le trece prin cap sa faca vizite de acest gen trebuie sa inteleaga ca schita de schita NU este examen de admitere, adica NU ai voie sa vorbesti cu vecinii si nici sa te plimbi in voie din atelier in atelier. In rest: timpul e la fel, stresul e mai mic ( deh, exista restanta si trebuie sa iei 2 din 3 pe semestru), temele sunt similare...poate un pic mai usoare.

Cam asta-i tot pentru azi... a si sa nu uit: livejournal got me too: BookChasers

Read More......

sambata 18

Povestea zilei de sambata se rezuma la un singur obiect: memorie flash stick de 2gb de la SanDisk. Ok, adevarul este ca totul a pornit de vineri cand am incercat sa deschid DVD-urile de la Laura cu Bleach. Am 2 computere cu DVD-player/ writer deci in momentul in care nu a mers pe unul ( motivele la momentul respectiv erau vagi si foarte neclare. O eroare de Windows Explorer din cauza unui .dll) nu m-am panicat. M-am dus frumos pe celalalt si le-am deschis fara nici o problema. Trebuia sa le copiez si deci am trecut totul ( aprox 10 gb de anime) pe hardul computerului in cauza ca mai apoi sa le trec pe DVD-urile mele. Toate frumoase pana ce am realizat ca unitatea de DVD respectiva ( un combo CD-RW/ DVD) era doar DVD- reader si nu writer!!!!

Ok situatia se punea asa cum scoti 10gb pusi pe hard fara o unitate de scris DVD-uri. Doar nu era sa scriu CD-uri !!!. Solutia suna cam asa: muta totul - 10gb de anime cu ajutorul memoriei stick de 512mb pe computerul care avea DVD-writer. In teorie ieseau cam 32 de drumuri insa am incercat si am vazut ca de fapt erau cam 56 pentru 1 DVD de 4gb. Inadmisibil!

Am pus mana pe net si am cautat preturi la memoriile flash de la 1gb in sus. Am gasit la Depozitul de calculatoare (DC-shop) o memorie flash de 2gb de la San Disk la un pret mai mult decat rezonabil 230RON. Oricum vroiam de ceva vreme sa-mi iau o memorie mai mare deci am decis ca sambata sa ma duc sa imi cupar una.

Aventura incepe aici. Sambata am fost de la ora 10 pana la ora 14 la 3 reprezentante ale Depozitului de Calculatoare ( la Unire; pe Bratianu si pe Stefan cel Mare). NICI UNA dintre ele nu o aveau in stoc!!! Iar modul in care in 4 ore am ajuns in toate punctele astea fara harta sau sa stiu macar adresa exacta a respectivelor reprezentante este demna de cartea recordurilor. Am schimbat 2 masini si metroul doar ca sa nu obtin nimic.

Dupa amiaza dupa toata fugareala respectiva am gasit memoria respectiva la Carrefour Orhideea insa la 370 RON. Well ce sa-i faci dupa tot ce se intamplase dimineata am decis ca memoria isi merita banii mai ales ca aveam nevoie de ea.

Aventura de acasa cu respectivele episoade din Bleach continua si azi...duminica. Motivele sunt in continuare necunoscute. Cert este ca ceva este legat de computerul meu si de niste codecuri pentru filme care se corup cum le vine lor. Virus nu-i ca am scanat totul si antivirusul e updatat.
Ca sa nu mai comentam de faptul ca dupa ce am facut curat serios pe partitia mea tot nu am reusit sa dezocup mai mult de 5gb din 14 gb cati are.

Concluzia la care am ajuns este ca pe langa o memorie de 2 gb mai ne trebuie si un hard 200gb pentru a ne tine pozele ( da, cu noua camera lucrurile se aglomereaza repede+ muzica lui sister+ fisierele mele de corel uneori monstruoase + ce scanez la A4 300dpi - BookChasers)
Sa ma vad terminata cu Bleach DVD adventure si revin la posturi mai normale.

Read More......

joi 16

In mod normal nu scriu 1 post pentru o zi. Nu-i vad rostul insa acum am timp si chef sa "ma purific" prin scris.
Joi a fost o zi...incomoda. Am fost nevoita sa aduc din nou marea macheta albastra (HMM) la scoala pentru expozitia cu proiectele de an. Ok am fost cu ea si cu camera deci nu am adus nimic pentru atelier ( big deal oricum nu prea aveam ce)

[situl de la Politehnica - un camp destul de frumos toamna, bantuit de ciori si taiat de o carare extrem de circulata]

Aventura adevarata a zilei incepe insa pe la orele 10 00 cand ma intalnesc cu Florin sa vedem noul sit de la proiect care este in incinta Politehnicii Bucuresti ( eu care nu am calcat acolo decat o data in viata mea sunt perfect paralela cu zona) In fine gasesc sediul Vodafone de pe Vasile Milea si pe acolo se strecoara o poteca care te duce " in vale" unde se gaseste campusul Politehnicii si evident si un camp pe care trebuie sa amplasam un club pentru studentii de acolo ( noul proiect de atelier). Ma plimb pe acolo cam 1 ora ( da, pentru unii este de ajuns sa zica: e un camp deci fac ce vreau pentru mine nu. Chiar am venit cu ideea sa facem cel putin o sedinta de atelier - daca vremea o sa ne permita - acolo, pe sit la un picnic pe campul cu pricina. Un brainstorming colectiv.)
Apoi vin eu cu ideea ce ar fi daca am merge la scoala sa il cautam pe cel care a facut tema- Dl. Negoescu- fost asistent la noi in anul2 - care acum este la alt prof dar tot la anul 2- si sa-l intrebam ce a vrut de la noi cu tema asta. Am luat 61, ne-a lasat la Universitate si apoi l-am cautat si l-am gasit pe Negoescu. Discutia ramane confidentiala (unele lucruri nu se scriu caci nu stii cine poate citi blog-ul) oricum daca e sa se afle nu se va afla de pe net si nu de aici.
Dupa asta acasa unde manac mai stau ceva pe net, mai desenez ceva si apoi ma car cu HMM la atelier.
O duc cu metroul in conditii relativ decente (nr. macheta) apoi la scoala ma duc direct in sala de expozitie de la parter, n-avea rost sa urc cu ea in atelier. Apoi astept...si astept sa vina cineva de la noi din grupa ( a se citi asistenti) cu plansele si restul machetelor ca sa putem sa le punem pe pereti. Vin in sfarsit dar cam tarziu, la spartul targului si de abia gasesc loc sa lipeasca si plansele noastre.
Pozele care urmeaza sunt de la expo. Stiu ca sunt miscate in majoritate, insa am doua scuze: lumina infecta ca m-a facut sa trag fara blit la 1/10 cu 400 ISO si mana mea care dupa ce a carat macheta tremura ( nu am forta in maini si orice dezechilibrul de genul asta afecteaza direct calitatea pozelor)

Expozitia a fost cum a fost, atelierul, peste care s-a suprapus de fapt expozitia, s-a tinut fara mine si cu un prof absolut sictirit de toata grupa. In fine nu conteaza, tot singura am sa fac si proiectul asta, ale carui sesiuni de atelier au fost sistematic reduse cu schite de schite in 2 saptamani consecutive ( Hello! Daca cei care fac orarul ajung vreodata sa citeasca blogul meu. NU MAI FACETI UN ORAR de cacat pentru ANUL 3! Macar corelati predarile de la diferitele proiecte sa nu pice in aceeasi saptamana. NU AVEM CLONE sa se ocupe de toate! A da si unii mai si lucreaza - nu cazul meu din nefericire!)

Postul urmator vineri 17 care ar fi trebuit sa se scrie vineri 13+4

Read More......

pasajul suprateran Basarab -episode1

Eu sper sincer sa nu ajunga o telenovela cu n-episoade caci este cam tragic ce se intampla.
Azi te duci sa cumperi o apa minerala sau un pachet de tigari de la dugheana din colt maine nu-i. Azi dughene daramate maine incep casele sa dispara...una cate una.
Oricum eu o sa documentez fotografic evenimentul- adica constructia in sine a podului.

Read More......

Salonul International de BD Bucuresti 2006

Evenimentul a avut loc intre 19 -22 octombrie in Bucuresti la Sala Dalles. A constat atat in expunerea unor planse celebre de autori vorbitori de limba franceza dar si romanesti, diverse concerte plus 2 ateliere de BD in care invitatii speciali ai evenimentului au produs desene live...
Imaginile care urmeaza sunt de la unul din cele 2 ateliere.



Ca o intamplare inedita am avut ocazia sa stau de vorba cu Eduard Baudoin, autor de benzi desenate din Franta ( ps. da am conversat in franceza! lucru pe care il detest din lipsa de experienta) aratandu-i cateva din plansele mele. Bine nu zic ca a fost ceva de genul intalnire cu mentorul meu insa omul mi-a spus opinia lui despre creatia mea. Lucru foarte important mai ales daca vine de la cineva care lucreaza de peste 20 ani in domeniu ( deh, nu se iveste ocazie ca asta in fiecare zi deci trebuie sa profitam de ea cat mai mult) Concluziile le pastrez pentru mine si, sper eu, critica sa se va reflecta si in modul in care desenez dar si gandesc banda desenata.
Atmosfera a fost destinsa si sper ca acest lucru sa reiasa si din imaginile surprinse.

Read More......

Gazeta de vacanta - editie speciala final

O editie speciala de final de vacanta, o vacanta in care am desenat... cam mult dar nu strica


am facut poze...
am scris
am vazut filme si seriale online dar si la cine
plina de realizari dar si de cateva regrete: nu am fost plecata pe nicaieri, in afara Bucurestiului; nu am reusit sa termin de scris : The Scrapbook of Cecillia Owl ( cat urasc lucrurile neterminate!)

Read More......

Gazeta de vacanta nr.8/ 2006

O saptamana foarte asemanatoare cu cea precedenta. M-am uitat pe net la anime, dar am lasat-o ceva mai moale, am mai iesit pe afara caci pentru sister asta era ultima saptamana de vacanta. Am fost pe la expozitiile de la examenul la arhitectura ca in fiecare an. Anul asta insa chiar ca m-am abtinut sa fac poze la planse care nu merita atentia nimanui, numai vizionarea lor mi-a lasat un gust amar. De ce sa mai si imortalizez momentul. De desenat am mai desenat dar sporadic ( imi fac inca mustrari de constiinta ca nu am reusit sa termin ce am inceput pe virtualpensharpener) Insa am reusit sa conturez in scris personajele. Se pare ca cele 2 desenul si scrisul nu ar trebui sa fie practicate in acelasi timp.

Pentru acest numar am cateva poze de prin oras mai precis de pe cheiul dambovitei.

Read More......

Profil de strada- Calea Grivitei

Un alt mod de a intelege evolutia unei strazi este acela de a o parcurge si de a surprinde in anumite puncte imaginea ei. Dupa mine Calea Grivitei este una dintre strazile cele mai lungi dar si cu o imagine foarte variata.

Read More......

intermezzo: housewatching again

Intre doua examene. Unul care a trecut - si care era dupa mine cel mai dificil: structuri la care am facut bine dar nu perfect. Celalat care urmeaza maine si care... e mai mult stii-si-castigi cu vreo 800 de poze de arhitectura la care trebuie sa ai memorie vizuala antrenata pentru a recunoaste 10 poze din 10. Am iesit la housewatching - activitatea preferata a studentului arhitect. (ajuta la imbunatatirea memoriei vizuale si la explorarea mediului urban, e atat de populara incat multi o fac si nici macar nu-si dau seama de ea.)

Cateva din casele vizionate.

[Bd. Regina Elisabeta - Bucuresti]

[Str. Paris - Bucuresti]

Read More......

ultima frontiera: blocurile

Intr-o mare de case cu acoperisurile lor rasare limita, ultima frontiera a urbanismului functionalist: blocurile. De jos de la baza par diferite, dar cu cat urci mai mult in ele cu atat iti dai seama ca oamenii nu sunt facuti sa locuiasca pe inaltime asa cum nu sunt facuti sa zboare. Ei au nevoie de contactul direct cu terenul - nu doar cu un planseu de beton armat prost izolat fonic prin intermediul caruia aflii tot ce face vecinul de sus.



[vederea de sus ar trebui sa preocupe arhitectii...mai ales daca drept vecini ai noii tale case sunt niste P+10 comuniste, plus de asta un asemenea detaliu face ca Bucurestiul sa arate ciudat de sus, chiar mai urat de cat este si acest lucru nu e drept]

Read More......

explorari urbane

Dat fiind faptul ca seminarul de ALO s-a ocupat cu explorarea urbana a unor zone din Bucuresti mai putin cunoscute din punctul de vedere al locuirii, am decis ca in pregatirea pentru examen sa ma duc sa vad personal toate siturile de la seminar cele care nu le stiam deja, mai ales ca se zvoneste ca s-ar da din ce am lucrat la seminar la examen( lucrarea era de ales un sit si de elaborat o analiza despre locuirea in acea zona).

De vreo 3 zile mi-am luat rolul de exploratoare in serios. Inarmata cu ghidul strazilor Bucurestene (versiunea recenta) pe care am lipit post-it-uri pe paginile ce ma intereseaza am pornit la atac. Ocazional in zonele in care nu am vazut chestii interesante pe harta am scos la imprimata planurile cadastrale pentru o mai buna orientare. Apoi am luat-o pe sister - care este in vacanta si nu prea are ce face pe acasa - si am plecat - fie cu RATB-ul fie cu metroul pana in apropierea zonelor resprective si apoi pe jos, pentru ca - nu este vorba de mari bulevarde sau de cladiri importante ci de locuire - case, strazi linistite - uneori pline de caini, pisici, uneori de gunoaie. Am vazut de toate si blocuri facute in anii 60, si case interbelice, si case antebelice si blocuri comuniste anii 80 si totul in Bucuresti.

Acestea sunt cateva din imaginile surprinse prin aceste explorari:

zona Cotroceni in imediata vecinatate a Academiei Militare.

[ zona linistata, nu as zice ca excesiv de curata. Caracterul special este dat de denilevarile de teren care faciliteaza unghiuri neobisnuite pentru Bucuresti. Poti sa vezi o casa de la nivelul strazii dar si apoi cateva strazi mai sus sa o vezi la nivelul acoperisului. Vegetatia este abundenta si in general de buna calitate (tei, castani, platani) mai rar otetari. Unii copaci au chiar 300 ani. Casele sunt de toate tipurile dar in general (fara cateva exceptii) sunt bine intretinute. In acest parc de vile din loc in loc mai ales pe strazi gen Carol Davila sunt amplasate la parterul unor imobile moderniste P+2, P+3 alte functiuni, farmacii, mici magazine alimentare, terase, si intr-o mica piateta au amplasat o benzinarie. ]

Strada Phillipide si Str. Alecu Russo. - zona Bd. Dacia intersectat cu Str. Polona.

[ Aparent se mentine stilul unitar de pe Bd. Dacia insa ce este interesat este ca pe aceasta strada Philipide nu exista decat o singura casa modernista - tinand cont de faptul ca Str. Polona in acea parte si restul de Bd. Dacia pana Piata Spaniei sunt pline de imobile moderniste. Un alt lucru care m-a suprins au fost cladirile in sine. Case foarte frumoase cu detalii perfect mentinute, foarta multa decoratie insa toata de bun gust, parca toate cladirile frumoase si-au dat intalnire pe aceasta strada. ]

zona Vatra Luminoasa - cvartal din anii 60

[ Acesta este unul dintre primele cvartale bucurestene pe care l-am vazut in viata mea. Mai trecusem inante prin zona insa niciodata nu am avut ocazia sa intru dincolo de marile portaluri. Ce se gaseste acolo, dincolo de ele? Ei bine, un mic parculet - cam lasat in paragina. Blocurile care formeaza acest cvartal sunt numerotate dupa strazile la care dau , si au 2 intrari una prin fata si alta prin spate. Vegetatia in acest caz, desi nu este ingrijita face ca locul sa fie foarte interesant si placut in acelasi timp desi sunt colturi in care gunoaiele sunt prezente. Cladirile in sine se mentin relativ bine, ceva tencuiala cazuta dar nimic care sa nu fie rezolvabil.]

[ aceasta este si zona de vile ieftine din Vatra Luminoasa. Cele moderniste din imaginea de mai sus sunt proiectate de Horia Creanga. Unele dintre ele sunt acoperite total in iedera. ]

Read More......