Lecturi bucureştene

Vara în general citesc, asta dacă nu am şcoală (pentru că am terminat-o anul ăsta), dacă nu plec pe undeva (ceea ce nu se prea întâmplă datorită crizei şi a faptului că nu am un job) şi mai ales dacă e cald şi nu am chef să ies pe afară.

Vara asta am inaugurat o nouă serie de lecturi referitoare la istoria Bucureştiului.
Am început cu o carte arhitecturală Oraşul transparent de Ştefan Ghenciulescu pe care am luat-o la reduceri la Cărtureşti,. Drept să spun la început nu m-a prins însă fiind scurtă (80pagini şi cu poze) i-am acordat o şansă şi...am fost plăcut surprinsă.

Cartea este de fapt o formă editorială a lucrării de doctorat a respectivului Ştefan Ghenciulescu - care este cunoscut cititorilor de texte arhitecturale prin faptul ca este redactorul-şef al revistei Arhitectura. Subiectul este o analiză a oraşului Bucureşti din perspectiva conceptelor de limită şi transparenţă. Lectura este uşoară şi fluidă bine organizată şi ilustrată. Premizele de la care pleacă şi pe care vrea să le argumenteze sunt legate de spaţiul public tipic bucureştean. Astfel citind printre rânduri am avut o mică revelaţie. Ţin să menţionez că nu mi se întâmplă des asemnea lucru. Pentru început am înteles ca spaţiul public în Bucureşti a fost întotdeauna un pic diferit. Pieţele, squarurile nu s-au dezvoltat pentru că erau alte structuri spaţiale care jucau rolul lor şi anume curţile şi grădinile şi străzile ele însele. Dar aşa cum ilustrează şi autorul în zilele noastre acestea nu mai funcţionează, au fost retrase din uz, construite, grădinile distruse iar gardurile de la intrare opacizate. Brusc un Bucureşti transparent în care funcţia socială era jucată tocmai de spaţiul liber semiprivat se transformă într-un Bucureşti opac, blindat.

Lectura a doua şi poate cea mai consistentă este seria Victoriei Dragu Dimitriu, Poveşti ale... de la editura Vremea. Cărţile sunt în număr de 3 intitulate: Poveşti ale doamnelor din Bucureşti, Poveşti ale domnilor din Bucureşti, Alte poveşti ale doamnelor şi domnilor din Bucureşti. Pe langă acestea mai sunt încă alte 3 sau 4 cărţi similare dar specifice pe care nu am reuşit să le găsesc.

Seria este organizată sub forma unor interviuri cu personaje, oameni în vârstă, în majoritate având ca stramoşi fie vechi familii nobiliare din Ţările Române sau intelectuali ai perioadei anilor 30. Titlurile sunt o problemă a seriei, din punctul meu de vedere, sunt inducătoare în eroare. Spre exemplu poveştile doamnelor sunt de fapt poveşti spuse de doamne şi nu sunt întotdeauna despre ele, sau dacă sunt despre ele atunci este într-o mică proporţie. Poveştile sunt structurate de fapt şi de drept după casele în care au locuit sau despre care ştiu să povestească câte ceva povestitoarele. Lectura memorialistică este dificilă în acest caz pentru că nu toate persoanele au darul povestirii, unele dintre ele eludând subiectul întrebărilor autoarei. Seria se dovedeşte parte genealogie, parte istorie, parte arhitectură şi parte sociologie. Categoriile sociale prezente sunt diverse de la istorici, arhitecţi, oameni de teatru şi avocaţi, ingineri şi artişti. Perioada de timp care este prezentată merge în unele cazuri de la 1800 până undeva în jurul anilor 1980, perioada distrugerilor ceauşiste, dar depinde mult de datele personale ale fiecărui povestitor

Casele prezentate sunt mai puţin cunoscute dar amplasate în centrul oraşului, case pe care trecem în fiecare zi şi de care habar nu avem ce ascund înăuntru dar mai ales ce istorie au. Dacă ar fi un moto al acestei serii probabil ar fi acela că casele urmează destinul proprietarilor. Şi că această istorie minoră încearcă prin intermediul arhitecturii să readucă la viaţă o epocă dispărută.

Observaţiile personale, lăsând la o parte problemele de memorialistică şi tehnică a povestirii (ce în unele cazuri lipseşte cu desăvârşire), ar fi umătoarele:
+ termenul de casă apare foarte rar - oamenii aveau case. Ceea ce nu înseamnă că aveau în general mai multe împrăştiate prin Bucureşti ci că aveau mai multe rânduri de case pe acelaşi loc atât spaţial cât şi temporal. Sunt cazuri de case ce se construiesc în faza altor case sau în spatele altora, mai apoi ca cele dintâi să fie abandonate, închiriate, vândute, demolate şi pe locul lor construit altceva.
+ blockhaus-urile moderniste de care am tot învăţat prin şcoală sunt în proporţie covârşitoare rezultatul unor familii numeroase rezolvând problema locativă. Un cap bătrân de familie dorind să-şi păstreze rudele aproape demolează casa de sec XIX şi contractează fie o antrepriză de construcţii fie un arhitect pentru ai realiza un bloculeţ de 4-5 etaje, câte un etaj pentru fiecare copil al său (şi da, familiile de atunci erau numeroase)
+ grădinile sunt entităţi în sine, au o magie aparte, sunt desprinse din La ţigănci. In ele se desfăşoară o mare parte din viaţa socială din timpul anotimpurilor calde.
+ există o diferenţă subtilă în modul în care se relatează şi pe ce se pune accentul între poveştile doamnelor şi ale domnilor. La doamne o să găsim referinţe despre grădini, bijuterii, costume, muzică, literatură şi mai puţină politică. La domni domină afacerile, politica, război, biblioteci, curse de cai.
+ ce mă încurcă şi cred că seria s-ar preta la a fi transformată într-un ghid dacă l-ar avea, este lipsa unei localizări precise a caselor, a unei hărţi. Majoritatea au adresele menţionate pe ici pe colo dar unele dintre ele sunt depăşite.Adică fie străzile şi-au schimbat de câteva ori numele de atunci, fie străzile nu mai există fiind încorporate în bulevarde prin lărgire sau poate mai trist, dispărute cu ocazia Casei Poporului. De altfel ar fi frumos dacă ar fi mai multe imagini epocă sau actuale ale imobilelor de care se vorbeşte. Unele descrieri lasă mult de dorit.
+ mai multe ilustrate, poate un portret-poză cu povestitorul, şi imaginile din arhiva personală care sunt menţionate în text să şi apară în anexe.

Cu ce diferă aceste cărţi de restul articolelor online despre Bucureşti? Deşi tratează fragmentar istoria minoră, fac referire la acelaşi oraş, la acelaşi spirit al locuirii azi pierdut. Practic ne arată partea necunoscută a arhitecturii-cea a oamenilor care au locuit acele case şi a destinului lor.

Cu ocazia acestei lecturi, dar mai ales pentru că am citit această parte de memorialistică în acelaşi timp cu Oraşul transparent am ajuns la anumite concluzii cu privire la spaţiul semiprivat, atât de cunoscut în şcoală dar care nu am înteles pe de-a întregul cum era utilizat. Am mai înţeles şi sistemul de vizite serate, întâlniri culturale care ţinea loc de cafenele şi terase de azi. E păcat că bucureştenii au pierdut acest obicei. De asemenea grădina care în unele cazuri era părticica de Eden a fiecărui bucureştean cu case.

Şi în încheiere pentru că nu fac nimic poate ar fi interesat de făcut urmatoarele lucruri de sinteză.
+ început o listă-index cu străzi şi fostele lor nume şi modificări. Ca punct de plecare am în posesie o carte cu aşa ceva însă din nefericire nu conţine prea multe străzi. Apoi mai este şi o foarte cunoscută hartă a Bucureştiului din 1930-40 cu nume şi transport în comun
+ apoi luat povestire cu povestire din cărţile seriei mai sus menţionate şi marcate-relativ pe un google map locaţiile caselor. În cazurile în care construcţia nu mai există menţionat acest lucru, dacă există poate să reinstituim instituţia Vizionării Caselor (Housewatching). Înarmată cu cunoştinţele de rigoare descoperirea casei va fi mult mai interesantă pe teren.

Read More......

Anime late spring 2008

Cateva titluri pe care o sa le urmaresc indeaproape.

Amatsuki
Pentru storyline si pentru pretty artwork din manga (suna stupid nu, sa urmaresti animele pentru ca prin intermediul lui ai descoperit manga si ti-a placut grafica si pe urma ai ramas sa urmaresti animele)

Nabari no Ou
Pentru storyline si pentru character design. Daca ar fi sa rezum lucrurile in doua propozitii ar fi Loveless+Naruto. Grafica aduce a Loveless iar storyline/setting a naruto inainte ca totul sa ia amploare. Character design insa mai mult spre Loveless decat spre naruto

Code Geass R2
Sau cum relatia cauza efect in anime poate fi incalcata extrem de usor. Cel putin momentan lucrurile asa stau si ma face serios sa ma gandesc ca R2 nu este de fapt continuarea primei serii ci mai degraba o alternativa a ei. Good job script/ story writers messing up with our brains!

Vampire Knight
Ma uit doar ca sa plang de mila. Grafica de manga este de 1000 ori mai buna decat cea de anime. In rest all goes according to Hino Matsuri's plot - with all the hiccups and all.

Neo Angelique
Doar ca sa mor de ras facand parodie la seria precedenta din 2006. Sincer nu stiu mare lucru despre seria noua in momentul de fata iesind doar 1 episod

Himitsu
Ceva serios dupa manga cu acelasi nume de Reiko Shimizu. Am asteptat cu infrigurare sa apara si acum, dupa primul episod imi este teama ca o sa faca o varza scriind alte povestiri pentru acelasi setting. Recomand cu caldura manga pentru ca exista deja tradusa caci pentru anime cred ca subbergroups o sa aiba ceva probleme, nu este din acele anime care sa le vezi RAW

Kyo Kara Maou
Pentru ca este killer funny si un anime despre nimic si pentru ca Sister se tot uita la el si eu n-am ce sa fac decat sa ma uit si eu.

O sa mai incerc si Bus Gamer si Soul Eater dintre seriile noi sa vedem daca prinde.

Read More......

Harukanaru Toki no Naka de & Fuushigi Yuugi

Tocmai am terminat de vizionat o serie de doua anime care sunt relativ similare ca structura si referinte insa total diferite ca stil. Exista o diferenta de ceva ani buni intre ele - ca ecranizare insa nu ca si manga.
Fuushigi Yuugi (Joc periculos) 52 episoade
Este deja un clasic si incep sa ma intreb cum de l-am ratat pana acum. Este o productie 1996 deci nu va asteptati la cine stie ce din partea animatiei. Cei care sunt obisnuiti cu grafica gen Slayers sau Magic Knights Rayearth stiu de ce. Partea ciudata este ca animele nu urmeaza grafica de manga aproape deloc. Sincer manga este mult mai buna si deci merita citita plus ca animele - evident- lasa multe goluri in poveste.

Povestea in sine a fost deja reluata in nenumarate altele...din 1996 au avut timp. Miyaka - una bucata scolarita obisnuita aflata in pragul examelor de intrat la facultate este transportata intr-o alta lume via o carte magica intitulata "Universul celor 4 zeitati". Prietena ei cea mai buna ramane si citeste cartea descoperind ca de fapt ca Miyaka a devenit personajul principal al carti.
Tanara descopera cateva lucruri: 1) este de fapt preoteasa uneia dintre cele 4 zeitati- Suzaku (Suzaku, Genbu, Byakko, Seiryuu) 2) pentru a salva tara in care se afla - Konan- trebuie sa invoce respectiva zeitate. 3) pentru a indeplini pc.2 trebuie sa-i gaseasca pe cei 7 luptatori ai sai.
Aventurile incep cand aceasta pleaca in calatorie sa-si gaseasca luptatorii si evident ajunge sa se lupte contra tarii vecine Kuto. Mai punem la socoteala ca printr-o serie de evenimente neasteptate ajunge si prietena ei in universul cartii drept preoteasca tarii dusmane si avem plotline-ul.

Fiecare dintre cei 7 au personalitati diferite si se poate observa cum din aceste prototipuri au evoluat pe rand in alte anime tipologiile de personaje similare.
Unul dintre ei este Hotohori - imparatul regatului Kokan care este versiunea ceva mai serioasa a lui Ryuuki din Saiunkoku Monogatarii. Modul in care acest personaj se simte restrans - nu poate participa la actiune din cauza responsabilitatilor pe care o implica functia sa, ma face sa ma gandesc ce sanse avem ca Ryuuki sa se comporte mult mai diferit. Nu mai spun ca in final moare singur pe campul de batalie - trist.

Manga, dupa cum am zis merita citita mai mult decat animele doar pentru faptul ca este twice as funny. Exista si o related series, neecranizata la care se fac insa referinte in decursul animelui. Fuushigi Yuugi Genbu Gaiden pe care o rasfoiesc in general. Action packed dar si romance si adventure este una din povestiile gen Innuyasha care imbina mitologia - Chineza ce e drept- cu multe altele.

Pe la mijlocul seriei am avut curiozitatea sa ma duc sa caut despre autor/ autoare in acest caz si am avut surpriza sa aflu ca este nascuta in 1970 si ca Fuushigi Yuugi este prima ei serie ecranizata in timp ce manga rula - 1996-1998. Impresionant este ca autoarea avea in jur de 21-22 de ani la acea vreme ceea ce m-a facut sa ma gandesc la D.Grayman si la alte cazuri similare. Trebuie sa fi extrem de norocos nu doar sa-ti publice manga DAR si sa ti-o ecranizeze un studio la 20 de ani.


Harukanaru Toki no Naka de.
26 episoade +2 episoade OVA. Am gasit-o accidental pe free-manga lj-community cineva intreband de unde este un screenshot. Productie 2005 deci beneficiind de toata technologia de rigoare (si totusi nu este avangardista ca Contele de Monte Cristo a lui I.G. sau Mononoke). O data cu ea am gasit si referintele la Fuushigi Yuugi si Pretear. (Ordinea aparitiei este Preatear, Fuushigi Yuugi, Harukanaru). Despre Pretear stiam deja pentru ca am vizionat-o acum ceva timp despre Fuushigi Yuugi am aflat ulterior. Una din chestiile care ma enerveaza este titlul, mi-a luat trei zile ca sa-l tin minte si asta pentru ca cineva - autorul seriei manga/light novels - a fost destul de neinspirat in acel moment. Lasand asta la o parte povestea este destul de simpluta si nu prea are un plotline coerent - pe alocuri te face sa crezi ca sunt doar niste personaje care doar interactioneaza intre ele fara un scop anume.

Scenes si general picspam



Si totusi pentru ce am vizionat-o. Pentru grafica care este coerenta si de calitate. Si pentru personaje. Pentru a intelege personajele nu este nevoie decat de o scurta descriere a situatiei. Akane - evident arhicunoscuta schoolgirl este "chemata" pentru a deveni peroteasa zeului dragon (Ryuujin no Miko) de un "demon" numit Akuram (the archenemy) De data aceasta Akane nu calatoreste singura ci impreuna cu alti doi colegi de scoala. Tenma si Shinon. Lumea in care ajung este capitala Japoniei in perioada Heian (aici avem o lista luuuuunga cu anime care au tot ales sa-si desfasoare actiunea acolo incepand cu Otogizoushi si terminand cu Shounen Onmyougi) Aici in caltitate de preoteasa trebuie sa salveze cei 4 zei (Suzaku, Genbu, Seiryuu, Byakko) care fusesera sealed de catre clanul "demonilor" si evident sa invoce zeul dragon protejand capitala. In ajutorul ei vin cei 8 protectori care sunt alesi conferindu-le puteri supranaturale

Povestea cum spuneam este un pic irelevanta aici, seamana ca structura cu Fuushigi Yuugi. 8 in loc de 7 dar ma rog considerentele sunt diferite. Cei 7 erau de fapt constelatii si in total erau 28 (7 pentru fiecare tara in parte) 8 pentru ca urmeaza simbolurile pentru Yin si Yang si cele patru elemente primordiale.

Zeii sunt identici si ca imagine si ca semnificatie, pe langa acestia mai apar si alte cateva creaturi mitologice si personaje specifice acelei epoci. The goblins (tengu) care sunt mai degraba niste spiridusi ai padurilor/ muntilor sacrii. I-am mai intalnit in xxxholic dar sub o alta interpretare.
Abe no Seimei si onmyougi clans in general. Au aparut in Otogizoushi, Shonen Onmyougi, X, Tokyo Babylon etc.
Nue - tot un fel de goblin of the woods sau elf care a mai aparut si in Cardcaptor Sakura sub forma personajului Yui

"Demonii" sunt de fapt "strainii" care asa erau priviti in perioada respectiva, ca fiinte ce aduceau epidemii si provocau rau. Ei puteau controla prin puteri magice alte spirite ale pamantului si prin intermediu acestora sa provoace daune oamenilor de rand. Acesta este un aspect interesant. Faptul ca desi sunt numiti demoni si au puteri magice sunt de fapt doar simpli oameni ca si restul. Practic s-a incercat personificarea unui mod de a vedea lucrurile - plin de prejudecati - cel al locuitorilor capitalei din perioada Heian.

Hachiyou (cei 8) grupati in perechi fac insa deliciul seriei. Din punct de vedere al character design, they got fullmarks (pacat de story though). Fiecaruia in corespund unul dintre simbolurile Yin sau Yang si unul dintre elementele primordiale. Apa, Aer, Pamant, Foc si unul dintre cei 4 zei Suzaku, Genbu, Seiryuu, Byakko. Toti au primit aceste puteri via unor pietre magice incrustrate in corpul lor. (si in Fuushigi Yuugi cei 7 aveau simboluri tatuate pe corp pentru a-i marca cumva de restul)

Dupa cum se poate ghici diferenta dintre Yin si Yang este destul de bine evidentiata in personalitatile lor mai bine chiar decat elementele carora le sunt asociate.

[Ten & Chi no Suzaku. Shimon si Inori. Shinon este cute si girl-like, datorita culorii parului si a ochilor este luat drept un demon si persecutata de locuitorii capitalei. Inori are ceva personal cu demonii - mai precis vrea sa-i distruga de tot. De aici si tensiunea in relatia dintre ei]

CLICK ON IMAGE TO SEE MORE


[Ten & Chi no Genbu. Yasuaki si Eisen. Yasuaki este unul din discipolii lui Abe no Seimei, dar care ascunde un adevar dureros - fiind de fapt o fiinta creata si nu nascuta - clone, doll whatever you want to call it care inca nu-si cunoaste sentimentele. Scenele sale sunt savuroase mai ales interactiunea dintre el si demonii care este chemat sa-si exorcizeze in calitate de onmyougi. Eisen este fratele mai mic al imparatului si a ales viata la manastire celei de la palat. Este timid si canta la fluier. Cei doi nu interactioneaza prea mult ci mai degraba se dezvolta ca personaje separate. ]

CLICK ON IMAGE TO SEE MORE


[Ten & Chi no Seiryuu. Tenma si Yorihisa. Tenma este unul din colegii lui Akane care a venit cu ea in lumea cealata. Este descurcaret si seamana in unele scene cu Ichigo. Mi-a fost greu pana sa ma prind care dintre cei doi este Ten (Yin) si Shi (Yang) deoarece nu sunt o pereche foarte comuna. Yorihisa este un samurai in serviciul nobililor familiei Ministrului de Stanga (Fuji-hime este fiica acestuia). Are un trecut dureros cu un frate mort la datorie si o prietenie ciudata dar interesanta cu Nue]

CLICK ON IMAGE TO SEE MORE



CLICK ON IMAGE TO SEE MORE


[Ten & Chi no Byakko. Takamichi-san si Tomomasa-san. De departe unul din cuplurile mele favorite. Sentimentul este acela pe care iti dau intalnirile dintre 13th si 8th division taichou-s din Bleach. Takamichi este un functionar al curtii imperiale lucrand ca vice al ministrului de Stanga pe cand Tomomasa este mesagerul imparatului si un foarte cunoscut playboy.( Tomomasa has been nick-ed de mine "the hugging guy" pentru obiceiu sau absolut adorabil de a imbratisa orice este sweet and cute si de gen feminin). Daca cineva a scris/va scrie un fanfic cu acestia doi - chiar daca vireaza muuult in yaoi - I'll definitely read it!]

CLICK ON IMAGE TO SEE MORE

"The hugging guy"

Manga nu este prea atractiva 2 volume scanate din 19+ si nici un semn de a progresa mai repede mai departe. Povestea este in mare acceeasi animele facand o treaba buna aici in comprimarea actiunii. Cu toate acestea exista aceasta povestioara adorabila featuring Tomomasa-san si Fuji-hime pe care animele a lasat-o de izbeliste.

In incheiere vreau sa spun ca dupa ce mi-am instalat the read more feature...pot sa scriu kilometric daca vreau....si the picspams...o sa curga.

Read More......

Terry Pratchett - Thief of Time - audiobooks

Audiobooks - foarte ciudat mod de a parcurge o carte e in parte ca piesele radiofonice...pe care obisnuiam sa le ascult cand eram mica (pe banda de magnetofon) dar si ca unele variante mai moderne pe casete inregistrate de la radio. Iti ia ceva timp pana creierul se obisnuieste sa formeze imaginea mentala dupa auz si nu dupa vaz plus ca necesita mult mai multa concentrare.
Lucruri pe care le pot face in timp ce ascult audiobooks:
sa desenez,
sa scanez,
sa lucrez in photoshop si deci prin includere si in Autocad (I gather)
Nu pot sa: navighez pe net, sa citesc (obviously) si alte chestii care necesita atentia directa.
Dar asta este for a first try...conceptul de a asculta si a lucra in acest timp este foarte interesant. Probabil ca o sa-mi aduc aminte exact ce ascultam doar uitandu-ma la desenele/plansele respective.
How my memory works.

Terry Pratchett books based on a single listening of Thief of Time:

1. WTF they picked up Narnia cand puteau sa aleaga ceva de TP sa ecranizeze? Omule este cracking funny in by himself. Cu un cast de genul Johnny Depp in piratii din Caraibe puteau sa scoata o comedie witty in now time. Si apoi am inceput sa ma gandesc...poate ca TP este un pic prea adanc pentru toate gusturile insa...se poate.

2. Auditors and their colorfull names. God what a joy! Mr. White former Black was cracking.

3. Death voice is absolutely adorable. Scena favorita. Death meeting up with auditor and his companions. Pestilence, Famine, War show up + angel +Chaos. The 5 horsemen of apocalypse.

4. All the puns about time.

5. Lud Sang (whatever spelled) si Lad Sang (aka Sweeper) mai ales scena cu hunters
Sweeper: Do you know what generally happens to armed men attacking an unarmed monk?
Hunters: The monk is a very unfortunate monk...
not the case as monk demonstrates.

6. More Death scenes and Death with the *squeak* Death of Rats.

7. Chocolate used as armunition is just cracking in all by itself

8. Igor scenes and the voice of Igor.

9. Chaos disguised as a milkman

10 Sister pointing out the wierdness of audiobooks
" Audiobooks are not books. Just like ebooks are not books. Get it." desi TP books are the kind of books that would sent her laughing on the ground.

Will dig in deeper TP fandom for a while.

Read More......

Fuyumi Ono - Demon Child - 12 Kingdoms series

Am inceput prin a viziona anime-ul (50 episoade) 12 Kingdoms - historical, fantasy, adventure - politics, philosphical - undeva in familie cu Saiunkoku Monogatari - pentru cei care stiu despre ce e vorba. Insa nu anime-ul este vorba ci cartea.

Exista 12 Kingdoms tradusa de prietenii nostrii de la TokyoPop care se gaseste neatly tucked between my fantasy novels on a shelf si pe care am citit-o (Traducerea este buna insa nu depaseste nivelul light reading, ceea ce este pacat pentru ca subiectul este cu mult mai profund decat asta). Pe langa acesta mai exista...inca 4 carti din aceeasi serie care asteapta traducerea. Eu una ma resemnasem sa imbatranesc pana termina cei de la TokyoPop traducerea pentru ele insa...one day I stumbled upon this post - livejournal is indeed mighty-si am descoperit ca da, exista oameni care traduc pro bono si o fac mai bine decat cei care sunt platiti pentru asta.

Demon Child
Povestea tipica a unui adolescent intr-un highschool japonez care...sa zicem ca aduce ghinion celor care sunt in preajma sa. (accidente, evenimente supranaturale care le pun in pericol viata, ceea ce duce la zvonuri cu privire la un blestem). Mai tarziu povestea se leaga de restul din seria 12 Kingdoms. Exploreaza mai putin partea supranaturala a lucrurilor si mai mult cea a relatiilor interumane. De fapt este supernatural doar in masura in care horror-ul japonez este supernatural. Fuyumi Ono a scris si romanele pe care se bazeaza seria Ghost Hunt (anime si manga) tot acelasi gen. Una din chestiile care-mi plac la ea este modul in care gradeaza evenimentele si modul in care le da timp personajelor sale sa creasca in fata cititorului - uneori am sarit din plictiseala pasaje care tocmai asta faceau. Nu pentru ca ar fi inutile ci pentru ca...eram prea obosita si prea dornica sa ajung la final (Animele taiase povestea in 2 chiar in punctul culminant si eu ramasesem de mult cu dorinta de a stii cum se termina). Finalul este trist insa de asteptat tinand cont ca protagonistul trebuia- cumva - sa se intoarca in lumea lui (cea a celor 12 regate)

Pentru cei care habar n-au despre 12 Kingdoms realm, e un bun starting point.
Momentan am salvat in format doc alte 2 dintre cele 5 carti (total) ale serie - o sa le citesc cand o sa apuc...desi de fantasy - oriental/occidental - m-am cam lasat de mult.

Read More......

manga review

Tocmai amintisem in postul anterior ca Sister a downloadat extrem de mult manga dintre care am inceput sa citesc si eu ( ca sa vezi!). Majoritatea sunt shoujo insa e ok caci fiecare au cate ceva care sa le diferentieze de canoanele genului.


Anatolia Story (Red River)
autor:??? nu am retinut;
anul publicatiei: 1999 sau inainte, oricum se poate deduce si dupa grafica.
volume: 30 !!! sau in jur de 30 nu toate scanlate ( sister a facut rost de raws pana la final insa... nu prea stim cum se termina...textual)
Basic story: Girl gets sent back in timp, in imperiul antic hitit mai precis; este urmarita de regina care vrea sa o sacrifice pentru a activa un blestem. Nimic inovator pana acum din pc vedere al storyline-ului ( si nici nu o sa vedem nimic pana la final). Poveste de dragoste intre ea si unul din printii mostenitori, pe fundalul a numeroase confruntari armate cu egipteni, alte triburi, rasculati de prin imperiu, stuff like that.
Grafica e ok si e coerenta de la volumul1 pana la ultimul , lucru de apreciat pentru seriile extrem de lungi care incep intr-un fel si pe masura ce artistul isi da drumul la mana si se familiarizeaza cu personajele se schimba (vezi Naruto, Innuyasha!!!). Insa nu e chiar pe gustul meu.
Chestii pentru care am citit-o (pana la volumul 4 ce e drept):
modul fluent in care curge povestea, e o lectie de storytelling in imagini; faptul ca au destul de putine gafe istorice, se vede ca s-au documentat inainte cu privire la imperiul hitit, egiptean ( apare si el pe acolo), batalii, modul de viata, imbracaminte, etc. Spre exemplu este o scena in care eroina reuseste sa convinga un trib care cunostea secretele fierului sa se alature armatei hitite, lucru foarte apreciat de imparat pentru simplul motiv ca....imperiul era inca in epoca bronzului!!! Un alt trick care trebuie amintit este modul in care volumele se termina fix in mijlocul actiunii ( talk about cliffhangers!) astfel e putin probabil sa lasi din mana cele 30 de volume pana la final.
Sister a reusit sa termine seria...in 3 zile ( she's a very fast reader, poate pentru ca nu se opreste la chestii gen grafica, paginare...etc) eu nu stiu daca o voi termina sau nu... nu ma atrage atat de mult.

Goong
autor: din nu I suck, insa este Korean :D
volume: 16 si ongoing
Basic story: Daca Korea moderna ar fi regat ( adica continuarea descendentei monarhice antice) si ar trebui sa se comporte ca atare in prezent. Pe langa asta avem asa: Una bucata print mostenitor rasfatat si un pic cam violent (bully style), una bucata verisor al mai sus amintitului, care ar fi ajuns mostenitor daca tatal lui nu ar fi murit inainte de a deveni rege cu drepturi depline ( o intreaga incurcatura cu prima sotie, a doua sotie, chestii de palat); una bucata common folk girl pe care bunicul ei a promis-o drept sotie la nastere printului mostenitor oricare ar fi el (talk about idiocy!). Cei doi sunt casatoriti in numele traditiei. De aici incolo avem o casatorie de convenienta intre doi adolescenti si problemele sociale pe care le implica atat in viata de zi cu zi cat si pe plan diplomatic si politic.
Grafica: imi pare rau sa zic dar pe alocuri sucks, insa compenseaza la capitolul interioare, costume, decor. Din punctul meu de vedere, diferenta intre modul in care sunt desenate personajele( fetele si proprotiile) si restul e prea mare. Se vede clar unde este asistentul si unde este mangaka-ul ( presupun ca nici un mangaka nu ar lasa un asistent sa-i deseneze personajele principale, nu?). Ok sa zicem ca nu e atat de rau - se putea mult mai rau - insa mai e loc de si mai bine mai ales ca povestea originala promite mult.
De ce am citit-o si de ce m-am oprit:
E interesant modul in care reuseste sa surprinde latura sociala a problemei, avem o groaza de relatii care se stabilesc si se dezvolat intr-un mod destul de plauzibil. Pot sa aseman Goong cu Nana (n-am citit-o), slice of life. Tocmai din aceasta cauza si din cauza unui patriotism (prost inteles?) manga a fost adaptata in serial de televiziune ( nu anime), asta spune ceva nu? ( Unica manga care stiu eu ca a fost facuta in film este Death Note...care merita tot respectul.)
M-am oprit pentru ca la un moment dat ma calcau pe nervi scanlarile (prost numerotate, scrisul infect si mic, killed my eyes) dar si actiunea o luase prea mult in intriga de palat. Dar are parti funny si merita citita pana la capat ( oricare ar fi el, nu este prea apropiat). Intradevar, chiar vreau sa stiu daca cei doi divorteaza sau nu si daca verisorul pune mana pe tron.


Legend of Basara
Basic story: Avem Japonia intr-un viitor post apocaliptic ( sa nu sariti la genul mecha sau SF ca nu-i!) care in principiu are aceeasi forma, acelasi relief, aceleasi landmarks pe care le-ati tot vazut prin n-anime, numai ca autorul a binevoit sa instituie un sistem de regat ce formeaza un imperiul ( hmm ar putea fi o federatie dar nu e chiar asa). In acest imperiu avem regatele color-coded. Actiunea se desfasoara in Regatul Rosu ( cand am citit de Red King si Blue King, evident m-am intrebat unde este Green King si Harap-Alb) unde avem 2 gemeni - fata - Sasara si baiat, baiatul - Tatara este zis sa fie un fel de The Chosen one ( whatever that does) si din acest motiv este ucis de The Red King. Fata, pentru ca speranta sa nu moara in inimile consatenilor lor (prosti!), asuma rolul baiatului si jura razbunare pentru moartea fratelui ei.
Astfel avem premisele pentru o piesa Shakespeariana care nu stiu cum se termina (nu e completely scanlated). Sasara lupta contra Regelui Rosu ca Tatara insa se indragosteste de el ca Sasara. El de asemenea nu stie ca Sasara e his archenemy. Avem dragoste, razboi, intrigi, dar si facts of ruling a kingdom toate intr-una.
Grafica: Buna insa din nou ca si la Anatolia nu e pe gustul meu. Exista o evolutie intre volumul 1 si 20 si insa este minima. Storytelling-ul e bun si povestea ajuta personajele principale sa-si dezvaluie personalitate si sentimentele.
De ce am citit-o
Aici trisez un pic, am luat scurtatura. Sister a citit volumele si a gasit seria de anime (13 episoade) pe care am vizionat-o apoi I got hooked si am continuat manga de unde animele s-a oprit. Povestea e buna, daca ar fi mai scurta, concisa si... nu stiu mai dramatica un pic ar putea usor trece ca o piesa de Shakespeare. Asa in cele...muulte volume se cam dilueaza. Foarte interesant, si poate ca daca as avea ocazia, as pune aceasta intrebare autoarei, este modul in care apare Red King. La inceput este crud, violent...the villain, numai bun pentru a fi urat de toti insa pe masura ce avanseaza actiunea hmm... nu stiu se schimba (poate dragostea il schimba), ramane pana la final the shelfish royal-ass bastard dar totusi isi ajuta regatul, il protejeaza si vrea sa transforme ce este un desert intr-o oaza verde. De ce o asemenea intorsatura de personaj? Pentru ca sa nu putem, noi ca cititori, sa-l uram pentru crima comisa (totusi l-a ucis pe Tatara, fratele Sasarei)?
Sa mai spun ca personajele fac deliciu acestei manga (un alt motiv pentru care am citit/vizionat-o). Preferatul meu, mai mult decat Shuri (Red King - prea tragic in sens shakespearian), este Ageha. Background story este al unui slave boy abused by master, dar indragit de fiul de aceeasi varsta al stapanului. (mai tarziu dezvolta o relatie loyalitate/ura destul de interesanta cu el). Mai tarziu o salveaza pe Sasara, cu pretul ochiului stang, de a fi ucisa de catre Red King. Apare pe parcursul actiunii in variate ipostateze, atat ca travestit, actor intr-o trupa itineranta cat si ca prieten al grupului de rasculati condusi de Tatara.
All in all, o lectura mai buna decat Anatolia daca nu pentru persoanje macar pentru actiune.




Alichino
korean manga
Una din acele mici bijuterii pe care le gasesti cu greu, o poveste plina de substraturi ( nu stiu cat de adanci, are 4 volume si am pana la volumul 3 am citit, doar pana la 2 dar I got hooked, o pastrez pentru un moment de maxima luciditate). Nu am ce sa zic la basic story, rezumatul de pe baka e perfect valabil insa prea sec fata de realitate.
Grafica: breathtaking. Nu stiu daca o manga japozena poate sa dezvolte asemenea grafica. E aproape realista, insa doar personajele si costumele, decorurile, arhitectura si restul....sunt la un nivel clar inferior, pacat.
De ce am citit-o:
A sunat interesant pe baka si fiind mica am luat-o. Am citit primul volum pentru a vedea ce si cum si am descoperit ca e destul de filosofica si ca merita citita cu muulta atentie (are comparativ mai mult scris decat o manga obisnuita si destul de greu de inteles - traducerea e un pic off pe alocuri, dar considerand complexitatea, well, este excused). Este una din lecturile pe care merita sa le reiei de cateva ori bune pentru a descopri lucruri noi. Personal mi-a dat cateva idei pentru InBetween pe care sper sa le aplic in iarna la finalizarea seriei ( se pare ca InBetween este menit a fi inceput si terminat iarna). Daca nu sunteti amator de gen filosofic macar pentru grafica, care este muult superioara celorlalte.


The Tarot Cafe.
Korean manga...again
Basic story: Ei bine avem o colectie de povestiri care se invart in jurul unei cafenele conduse de Pamela, un medium care vrea sa ajute pe cei care vin sa le ghiceasca in carti. Clientii sunt in general personaje fantastice (vampiri, varcolaci, demons, catspirits) cu diverse probleme. Povestile sunt scurte si la obiect iar in cele 5 volume si ongoing, incap destule. Numai bune sa fie degustate ca niste cookies de juma de ora, lectura.
Grafica: join hands with the above...I bow to you, allmighty korean draughtmen! Ok e excelenta. Punct.
De ce am citit-o
Suna interesant si am luat-o de pe free manga (livejournal community). La inceput am crezut ca e acelasi autor ca la Alichino dar m-am inselat, stilul este extrem de similar, povestile sunt bine scrise si cu talc, as zice. Ok numai plus la capitolul grafica si storylines, si avantaj fata de Alichino este muult mai light, fiind short stories.

Mangaka: Akino Matsuri.
Din nou Sister a downloadat de ea, Elixir (n-am apucat sa citesc insa garantez ca merita), apoi dintr-o greseala de-a mea, am dat de Night Exile.

Story goes like this. Sister cauta ch06, 07 din Elixir, pe care nu-l gasea nicaieri (si nici acum nu se prea gasesc, link-uri expirate de sendspace, nada on google, mai ramane IRC - care nu folosec. motivul e relativ simplu: e licensed, e un singur scanlation group care n-are DDL ci doar IRC pentru tot ce inseamna Akino Matsuri - monopolul nu e bun deloc, nu are un fandom atat de larg, si pe deasupra are ceva ani in spate.). Raluca da de ch06 Elixir, grabs it si nu stiu cum ( probabil ca eram totaly blind cand am luat Night Elixe ch08 crezand ca e Elixir.) si ch08 Night Exile. Ok asa am ajuns sa caut Night Exile...si n-am gasit (was fuuming, raging). Insa am dat de Petshop of Horrors, o alta opera de Akino Matsuri, ceva mai celebra si mai accesibila, mai usor de gasit si downloadat. Erau short stories deci, de ce nu, si am luat-o....toate cele 10 volume+ sequel series The New Petshop of Horrors, 2 volume ongoing.End of story

Pana in momentul de fata am citit: Night Exile (are povestea sa cum am dat de el), Petshop of Horrors pana la volumul 6 (o iau incet savurand fiecare povestioara, pentru ca merita). Din acestea doua pot sa zic ca storyline-uri sunt minunate, comparativ cu Ghost Hunt, si fac sa merite lectura. Grafica e ok, la un nivel bun, nu exceleaza insa.

Night Exile
Basic Story: Va era dor de vampiri, ei bine avem asa ceva si aici insa in interpretarea unica a lui Matsuri-sensei. Acest vampir se hraneste o data pe luna (noaptea cu luna plina) cu sange insa de fapt prin intermediul sangelui el manaca amintirile cele mai bune ale victimei (nu este deloc inrudit in vreun fel cu Hollows din Harry Potter!). Efectele sunt interesante: victima si toti cei care au intrat in contact cu el pana in acel moment uita totul despre timpul petrecut cu el (fie ca le-a supt sangele sau nu) dar si el, a doua zi uita totul despre ei.
Personajul este nemuritor de aceea il avem ca protagonist in povestiri plasate de la renastere, Anglia victoriana, America anilor 20 pana in prezent ( face bine la desenat costume, backgrounds, architecture). Nu este genul de vampir, cool si misterios ci mai degraba un adolescent amnezic neajutorat, care...in afara de infatisarea adorabila nu prea are fighting skills or anything. Am putea spune ca este total opusul a ceea ce este imaginea clasica a vampirului in literatura/manga/anime.
De ce am citit-o
He, he dupa ce am umblat ca disperata pe net dupa ea era putin probabil sa nu o citesc daca nu din curiozitate pentru o opera a lui Akino Matsuri atunci mandrie ca am gasit-o. Pe aceasta cale multumesc celui care mi-a raspuns pe free manga si a re-uploadat-o impreuna cu alt titlul de Matsuri (The Psychic Corporation). Fara tine...probabil ca mi-as fi instalat mIRC-ul si m-as fi ales cu o durere de cap permanenta.


Petshop of Horrors
Basic story: una bucata Count D care are un petshop in Chinatown (New York? Washington? nu stiu exact care oras dar sigur America si nu Japonia). Animalutele sale nu sunt deloc insa asa de innocente precum par si se vand cu un contract clar prestabilit. Daca regulile contractului sunt incalcate....oh, well clientul este responsabil de consecinte
( hi hi! Exista o scena foarte funny la inceput in care Count D primeste un telefon disperat de la un anume domn caruia i-a vandut un animalut adorabil pe care: a) nu trebuia sa-l ude; b) nu trebuia sa-l hraneasca dupa miezul noptii; c) nu trebuia sa stie nimeni de unde l-a luat. Daca credeti ca suna cunoscut... ei bine da....Gremlins- the movie!!! Evident restul povestii e gravat pe pelicula.) Asa ca acum exista si explicatia titlului: "...of horrors".
Lucruri... nefericite si violente li se intampla clientilor magazinului de animale (o majoritate covarsitoare ajung morti...ucisi de animalutele adorabile: Cute things kill people!) de aceea departamentul de politie il trimite pe det. Orcot sa investigheze situatia. Orcot este politistul tipic american ( vazut prin n-filme) care knows a shit, and gives a shit about Chinatown, dar care vrea sa-l bage dupa gratii pe D pentru...orice, de la crima pana la trafic de droguri. Aceasta e distributia, pe parcurs mai aflam despre trecutul lui D si despre cel al lui Orcot. Nu este genul shonen-ai dar totusi ceva ceva tot se infiripa intre cei doi...o relatie speciala intre doua personaje bine construite.
De ce am citit-o ( nu pana la capat dar o voi termina...cat de curand)
Este o mare colectie de short storie: 10 volume x 5-6 povestiri per volum... nu stiu poate ca 1001 nopti aveau mai multe... Personajele sunt funny, mai ales relatia Count D- Orcot. Storyline-urile sunt bine gandite si exista 60% sanse sa moara clientul (doar e incadrata ca gen de manga in horror). Are un substrat pronuntat greenpeace si Save the animals. ( e o poveste in care Count D - intr-un vis/ halucinatie indusa de burning incense/ drug comuna cu Orcot- prefera sa fie ucis de un animal decat sa-l ucida Orcot.) In rest, o lectura captivanta trademark Akino Matsuri

New Petshop of Horrors.
Se pare ca Matsuri-sensei nu putea sa lase actiunea sa se desfasoare in America si asa ajunge Count D sa-si deschida un magazin intr-un cartier foarte colorat al Tokyo-ului. Aceleasi povestiri interesante in sa pe taramuri japoneze.

In toate cazurile grafica e buna spre excelenta, se vede cum evolueza ca stil de desen intre vol1 si vol10, la Petshop of Horrors

Oh well cam atat pentru acest review... daca l-ati citi pana la sfarsit ( aplauze si premiu pentru rabdare) trebuie sa spun ca mi-a luat 2 ore sa-l scriu si 1/2 ora de cautat imaginile; de pe animepaper si aethereality si link-uit pe baka.

Read More......

cunostinte generale de arhitectura

Ieri a fost examenul de admitere la arhitectura si ca in fiecare an sunt interesata sa vad ce s-a dat, impresii, inclusiv ma calc in picioare cu toti ca sa merg la expozitie. Nu stiu, poate ca este o chestie fireasca deja sa vrei sa vezi lucrarile unor oameni si sa-ti zici in sine: " Geez, noi eram mai buni pe vremea noastra." Nu vreau sa par rautacioasa dar totusi nu se vede nici o imbunatatire de...3 ani in coace.

Subiectele pe scurt: fatada si perspectiva la o constructie ( casa P+2) pe teren denivelat: problema de GD ( relativ usoara insa daca ma pui pe mine acum nu ti-o rezolv - fisierul cu GD a fost sters din memoria de lucru) si 2 poze cu artisti sa-i recunosti si sa desenezi una din operele lor (Le Corbusier si Brancusi)

Evident ultimul subiect este unde cei mai multi au luat teapa si o sa faca deliciul expozitiei de vineri ( he he vineri am restanta deci o sa fie marfa pe acolo)

Oh well, ma mai gandesc daca sa trec pe la expo sau nu... anul trecut mai interesant mi s-a parut interiorul decat arhitectura. La arhitectura multi, la gramada si sub nivel, la interior parca ceva mai bine, oameni care chiar le place sa deseneze si stiu sa o faca cu stil.

Si ca sa leg cunostintele generale de arhitectura cu manga m-am gandit sa prezint un caz mai putin intalnit.

Air Gear - autor: Oh!Great
18 volume, ongoing, shonen.
Subiectul este irrelevant, grafica conteaza. Eu una am tot respectul pentru Oh! Great, poate in 10-15 ani cu exercitiu constant sa ajung la nivelul ala si totusi... cand nu deseneaza lucruri pe care le stiu pe dinafara ( aka. scoli, cladiri de birouri, cityscapes of Tokyo, Kansai, world heritage monuments din Kyoto si alte constructi si elemente traditionale) pana si cei mai buni o dau in bara.
Sa exemplificam:
[prima reactie a fost ceva. Holy shit ce interior marfa! Apoi raluca trece in modul arhitectural analysis. Este un interior de biserica? foarte probabil la prima vedere, ceva luteran sau unitariar, avem si o orga in partea dreapta deci e ok. Apoi mai parcurgem niste pagini de manga si descoperim ca de fapt este o sala de curs - cine si-ar aranja bancile intr-o biserica in amfiteatru, in general zona cu altarul este mai sus decat cea cu bancile, exceptiile confirma regula... Bun, raluca se intreaba, daca e o sala de curs de ce are un mare vitraj ( 25-30 m inaltime) in spatele celui care vorbeste, ca sa-l ai in unele situatii in contrejour si ca sa nu ai unde sa scrii daca ai nevoie ( tabla, creta sau whiteboard, nimic?).
Lasand la o parte functionalitatea indoielnica a interiorului, din punct de vedere structural: DE CE exista luminatoare fix in zona de bolta a acoperiri de tip gotic!!!!??? Nu stiu cum sa va explic, daca folosim materiale si tehnici traditionale - si nu betonul armat, ACEST lucru este IMPOSIBIL. Tot acoperisul ala nu sta, zona de cheie unde se imbina arcele este cea mai sensibila si NU AI cum sa ai un gol acolo. Daca s-ar fi putut poate ca interioarele gotice ar fi aratat ca imaginea de mai sus si muult mai luminoase. Case rested!]
[ imaginea doi , acelasi interior alt unghi, observatie in privinta mobilierului. Avem corpuri separate de mese si banchete. In toata experienta mea cu amfiteatrele nimeni nu e atat de absurd incat sa lucreze 2 tipuri cand poate sa fuzioneze bancile cu mesele din spate si sa obtina unul singur, si oricum par destul de instabile fara un alt sprijin intermediar decat cele 2 din capete. Case closed!][ Si da, dupa... 3 captiole aflam ca de fapt in spatele giganticului vitraj avem, o super masinarie, mecanism de ceas care.... irelevant la ce serveste, irelevant cum functioneaza, irelevant cum draq a fost introdusa in constructie ( poate s-a construit in jurul ei!) dar probabil ca face un zgomot care nu este adecvat pentru o sala de curs aflata in imediata vecinatate Case closed!]

Pe langa toate astea, a o privire superficiala. Perspectivele sunt marfa si isi fac toti banii, pacat insa de micile greseli, nu toti le observa insa poate unora li se pare suspect sa aiba luminatoare in zona de bolta.

Read More......

Loveless

Anime: 12 episoade
Manga: 8 volume si ongoing
Gen: Shonen-ai, supernatural

Grafica buna, poveste ok dar cam twisted si pe alocuri perversa Ce m-a atras la ea a fost partea cu spell battles. Din punctul meu de vedere seamana destul de mult cu ce aveam eu in minte pentru confruntarea dintre bookchasers.
Printre chestiile stranii: Kids have ears and tails si le pierd odata cu virginitatea ("Lets lose our ears for each other!" o declaratie de dragoste din anime); in battles sunt intotdeauna doi parteneri Fighter si Sacrifice. Fighter lupta iar Sacrifice incaseaza tot damage-ul sub forma de restictions. Reprezentarea restrictions-urilor este sub forma de lanturi care se prind de gat sau membre. odata sacrifice-ul totally restrained you lose.
Merita citita daca nu pentru fights macar pentru relatia Soubi-Ritsuka- Seimei

Read More......

Gazeta de vacanta ed.2 -2007 nr.3

pentru ca am timp si ce sa scriu.

Ce-am mai citit: Manga mai putin caci nici o serie nu m-a mai prins asa de mult iar ongoings-uri mele si-au luat o vacanta (TCR si xxxholic 2 saptamani!!!). In general oneshots si nimic demn de mentionat.

Apoi Twelve Kingdoms care desi l-am terminat cam acum o saptamana si nu am apucat sa scriu despre el. Povestea era buna de la inceput insa este surprinzator cat de putin din anime este in volumul1 (...din 7 in japoneza). Oricum a fost o lectura interesanta si astept volumul 2 cat mai repede ( sa-l scoata cei de la Tokyopop) ca sa vad cum se termina unul din firele epice cam lasate in aer in anime.

Am mai recitit si Ghost Hunt de acelasi autor ca Twelve Kingdoms ( manga de aceasta data bazate pe short stories...pe care nu le gasesc traduse pe nicaieri ca sa stiu si eu ce sa mai intampla). Drept sa spun este singurul caz in care vad animele si apoi citesc si manga care e copia fidela a animatiei. Dar povestea e buna, personajele adorabile ....deci de ce nu.


Ce-am mai vazut:
Ei bine sister a inceput o campanie de download in masa. Nu stiu cum sa explic asta insa, si-a instalat veoh.tv software si a downloadat cam 5 serii de anime, de la diferiti useri de pe veoh. Eu nu ma bag in chestii din astea pentru mine direct download-ul e sfant. Aplicatia asta se pare ca poate sa downloadeze si torrenturi insa nu am reusit pana acum sa downloadam unul complet.
(Parca suntem wizard apprentice care incearca sa produca gold through alchemy!)
Nu as avea nimic impotriva insa dupa cum este de asteptat lucrurile au inceput sa se aglomereze pe hard si a trebuit sa fac curat. ( Ea le downloadeza eu le scriu pe DVD-uri si le indexez. Sunt destule titluri in colectie deci trebuie ca cineva sa stie unde, ce, este.) Ieri dupa ce am terminat lucrul la capitolul 07 Bookchasers asta am facut+ defragmentare.

Dintre seriile downloadate si vazute:Cardcaptor Sakura (70 episoade): In general nu ma omoram dupa Clamp sweetness ( de obicei este Clamp evilness dar se pare ca pot/ au putut sa scrie si serii mai normale decat Tokyo Babylon si X) insa Sakura chiar a fost entertaining to watch...toate cele 70 episoade. Manga o aveam de mult insa n-am citit-o.


Magic Knights Rayearth: pe principiul sa gasim tot ce este de Clamp. Nu sunt extraordinare insa sunt funny. Daca va plac animele gen Slayers ( productie 1992-6) e ok. Grafica e de atunci povestea de asemenea.
Angelic Layer: daca va place Pokemon, e ok, as zice chiar mai bine, fara prea multe animalute dubioase. Nu stiu exact ce a fost in mintea lor ( Clamp again) cand au scris manga insa totul, sau ma rog 90% este fighting. O sa ma reapuc sa citesc manga....sa iau notice pentru action stances si special fighting effects. Insa cateva personaje de acolo sunt absolut adorabile. ( Icchan-san / Mihara chiar nu inteleg de ce nu a aparut pana acum in TCR... sub orice forma) Grafica buna si actiune.

[ arhitectura din Tokyo Babylon]

Tokyo Babylon OVA: doua parti productie '96 cred, care au fost o surpriza placuta. Le-am luat de pe veoh ca nu le gasisem de downloadat direct. Animatia e superba... pentru '96 ceva in genul Ghost in the Shell calitativ si te face sa te intrebi cat de bine se poate integra cg-ul in animatia de azi. ( Reindeen este un contraexemplu) Imi mai place ca to scenariul este gandit ca al unui film si nu ca a unui anime. Avem arhitectura de anii 80 din Tokyo, actiune de '90 si aceleasi personaje din manga mult mai lively. ( in special Hokuto-chan)

Kaleido Star: Nu am revazut-o pentru a ...4 oara caci mi-a ajuns

Read More......

confesiunile unei dependente de anime 3

Ar trebui sa fac o serie separata cu aceste posturi, am ajuns deja la al-3-lea. Oricum astea sunt celelalte 2.

confesiunile unei dependente de anime 1
confesiunile unei dependente de anime 2

in caz ca vreti sa le cititi si pe astea.

Anime:
Eureka Seven:50 episoade extrem de interesante desi e mecha. Acelasi scenarist ca si la Ergo Proxy de aceea am ales sa-l vad. Are umor, actiune si substrat filosofic, deci de toate in 50 episoade.

[nu am prea mult din manga insa grafica e dementiala, dusa la extrem as zice. De fapt se poate vedea diferenta intre anime si manga]Trinity Blood: mda, vampiri again, din fericire avem de aface cu o serie din care sper eu sa fie si un season 2. Povestea nu este nici pe departe incheiata. Seamana pe alocuri cu Trigun si cu Hellsing insa dupa mine imbina partile lor bune. Plus ca arhitectura este prezenta - cu acuratete la detalii in serie.

Ergo Proxy: nu stiu exact de unde sa apuc acest anime pentru a-l descrie, probabil ca cyberpunk ar fi unul dintre termeni, apoi dark si filosofic...da, multa filosofie si probleme existentiale. Multe episoade in care nu am prea inteles cine-ce-de-ce- este ce este. Roboti, utopii ale oraselor viitorului si sa nu uitam un personaj principal atipic (Vincent Law). Singura recomandare este a nu se urmari pe lumina caci este foarte intunecat si nu s-ar vedea mai nimic, si poate sa nu se faca exces de episoade, pe alocuri este extrem de depresiv.


Fruits Basket: la inceput pare frivol si extrem de tipic insa dupa ce treci de episodul 13-14, lucrurile iau o intorsatura dark. Manga este mult mai buna decat animele nu exceleaza la capitolul grafica.


Wolf's Rain: inca nu l-am terminat de vizionat insa pare interesant. Are tente de shonen-ai de unde se explica si puhoiul de doujinshi pe aceasta tema. Muzica este buna (Yoko Kanno - Cowboy Bebpop)

Manga: [Vampire Knight]

Hino Matsuri ( Wanted; Meru-puri; Vampire Knight). Grafica ok spre excelenta, are un stil format pe care nu l-as imita pentru ca pur si simplu mi se pare prea detaliat ( insa vorbim de shoujo deci e normal). Am inceput evident cu Vampire Knight care m-a prins din prima, ceva similar cu ceea ce am patit cu xxxholic ( tot ce era de citit am citit intr-o dupa amiaza). Insa am observat ceva destul de enervant in ceea ce priveste acuratetea storyline-ului in cadrul capitolului. Nu stiu cum sa explic, insa parca ceva este missing cand citesc, de aceea am vrut sa verific daca acest lucru e ceva specific pentru Matsuri sau doar in cazul VK.

Am citit Wanted care era mai scurta ( doar un volum, in jur de 100 pagini) problema aparea insa mult mai difuz. Din motive de subiect citind Wanted nu am putut sa nu am acelasi feeling pe care il am cand vizionez Piratii din Caraibe ( habar n-am daca este inspirata dupa, hardcore n-are legatura, insa atmosfera este aceeasi, pana si unele personaje sunt similare. evident nu Jack)[Meru-puri, erau imagini mai bune si color insa am ales-o pentru costume]

Meru-puri well merge in linia shoujo clasica, e mai buna ca acuratete a storyline-ului si se termina interesant intr-un buchet de short related one-shots cu personajele respective. Finalul deschis, evident singurul pana acum al unei serii mai lungi de un volum pe care l-am intalnit. Te face sa te intrebi cum se va termina Vampire Knight ( ajuns recent pe la volumul 6 sau 7). Problema respectiva de care sufera Vampire Knight...nu este prezenta la Meru-puri deci...ma face din nou sa speculez ca o poate sa fie de la o editare ulterioara in care multe scene au fost scoase pentru ca erau irelevante si nu aveau loc in pagina. Alta manga Toraware no minoue, tot de aceeasi autoare este inceputa insa nu terminata, pur si simplu nu m-a prins asa de tare ca si restul.

Shonen-ai
Ca gen este asa si asa, merita citi insa daca stii si ce sa citesti, altfel risca sa-ti formeze o idee complet gresita despre ce inseamna shonen-ai. Trebuie spus ca exista o groaza de alte genuri care au nuante de shonen-ai si care sunt foarte des speculate in doujinshi. Primul shonen-ai care l-am citi a fost de CLAMP, Legal Drug si de unde am putut sa inteleg mai bine ce se intampla in Tokyo Babylon si in xxxholic. Genul acesta de shonen-ai prinde ...in cazul meu. Apoi al doilea mai recent, Silver Diamond (oho 8 volume, aproape 9, 21 de capitole), l-am abordat pur si simplu intamplator, mi-a placut review-ul si grafica si am zis, de ce nu. Apoi m-a prins, nu atat povestea in sine cat environment-ul prezentat si accentul pe care se pune pe vegetatie/absenta vegetatie/flori. In fine e un caz atipic.

[Silver Diamond, imi place linia de culori folosita si ma tot intreb de ceva vreme ce este - acuarela, markere, creioane colorate...mixta]
[Ice Cold Demon's Tale]

Si din nou am vazut ce mai era de acelasi autor. Am mai gasit inca o serie fantasy shonen-ai (Ice Cold Demon's Tale in traducere, Koori... monogatari in original), mai slabuta decat Silver Diamond dar mai lunga, sau mai lungita as zice...24 volume ( e un pic cam mult) doar 9 scanlate si al dracului de greu de gasit ( tin sa spun ca nu am mai avut o asemenea cautare pe net de la Tokyo Babylon si X incoace) Ce este interesant este ca si la aceasta serie se adopta finalul split ( ultimul volum este practic o serie de one-shots-uri cu personajele respective).

Autorul mai are cateva real-life oneshots insa momentan nu sunt inca atrasa de ele.

Alte on-goings on which I keep track: lample ( lampa fermecata, dorinte de inteplinit, un antique store, grafica buna, perspective interioare destul de detaliate); xxxholic; Tsubasa Chronicles; nodame cantabile (absolut dementiala in ceea ce priveste umorul si real life story) si cam atat imi vine in minte....

Read More......

confesiunile unei dependente de anime 2

(vezi confesiunile unei dependente de anime)
...ar fi trebuit sa adaug si manga dar ma rog...

Azi dimineata faceam curat pe hard si era stupefiata cum am ajuns sa am un folder in care downloadez frecvent anime sa aiba...30gb in conditiile in care am facut curat prin el acum 1 luna ! Apoi tot in timp ce faceam curat ( a se intelege procedura prin care raluca sau una din mult amintitele clone ale sale face operatia de a vedea ce a fost vazut si sa-l scrie pe DVD-ul corespunzator) am realizat ca aproape am ajuns la 50 de titluri de anime pe DVD ( HUGE!!! N-am atatea filme pe DVD cat am anime!) si cutia de DVD-uri devine mai neincapatoare.

In ceea ce priveste titlurile pe care le vizionez in prezent. Majoritatea sunt ongoing ( unele de productie recenta altele mai vechi) si cel putin o serie completed

Printre seriile ongoing nu am prea avut ce sa aleg. Productia nu este sa-i spunem prea reusita ( sau poate m-am saturat eu de atatea desene cu vampiri; mecha - gen care nu il servesc; fantasy - imi aduce aminte de ce m-am lasat de citit respectivele romane; si alte cele cu puteri supranturale)
Romeo x Juliet: varianta adaptata a piesei lui Shakespeare dar combinata cu ceva fantasy/ military. Nimic de reprosat mai putin la partea de originalitate. Nu e bun dar nici rau.


Darker than Black: Contractori, astronomie si puteri supranaturale intr-un viitor post razboi cu aliens. Pe scurt SF dar cat de cat interesant. Nici el nu o duce prea extraordinar la capitolul scenariu.

Perfect Girl Evolution: e pe terminate insa e o comedie savuroasa care te face sa uiti de toate. Personajele nu sunt extraodinar desenate insa construite foarte bine. Dupa o manga omonima Shoujo ( nu va asteptati la batai & stuff, insa e funny)

D.Grayman - interesant dar nu ma mai prinde ca la inceput. unele episoade filler foarte funny
Naruto shippunden - noua serie din Naruto care merita vazuta pentru ca reia linia din manga
Bleach - episoadele pot fi vazute din 10'n 14'spe daca s-a citit manga in prealabil
Death Note - doar doar s-o termina....am citit manga deci e ok

Dintre seriile complete amintesc doar.

Samurai Champloo: Multumesc Laura pentru ca m-ai facut sa-l iau in seama. Subiectul nu ma prea atragea insa e o comedie savuroasa. Grafica buna, scenariu chiar mai bun si personaje bine construite.

Nodame Cantabile: Real-life situations insa funny, review-urile reflecta realitatea. Poate sa nu fie chiar pe gustul tuturor.

Si acum recomandarile manga ( pentru ca daca anime nu prea mai sunt bune de vazut decat din alea vechi atunci m-am reprofilat pe manga)
Dintre cele vechi enumar: Tsubasa Chronicles Reservoir, xxxholic, Bleach (ocazional)

[Ouran Host Club]

Pentru cei care au vazut/citit Ouran Host Club recomand cu mare caldura Sennen no Yuki ( Thousand years of Snow sau traduceri similare). Avem aceleasi tipuri de personaje haioase si conflictuale prin constructia lor insa de aceasta data putem spune ca este mai mult o parodie cu vampiri si varcolaci. E scurta si se gaseste relativ usor.

[ The Bride of the Water God]

The Bride of the Water God si Goong. Nu ma dadeam in vant dupa manhwa ( Korean manga) insa trebuie sa recunoastem ca le au si ei cu benzile desenate. Amandoua sunt shoujo insa una este din categoria istorico-fastastica iar cealalta din categoria hypothetical reality. Daca The bride a fost licentiata si scanlarea oprita Goong continua. Review-uri se gasesc o gramada ce pot sa mai adaug este: grafica buna ( the bride mai mult ca Goong), story captivant ( Goong a fost si transformat in soap-opera la ei) ceea ce impreuna fac o lectura buna.

B.O.D.Y - funny si entertaining, sunt de abia la inceput si nu pot sa fac previziuni este ongoing.

One Shots (povestiri scurte- 50, 60 pagini) am citit cateva Sf si unele fantasy, sunt mai appealing pentru mine decat un long shot ongoing care ( cum e cazul Goong sau TCR sau X) poti sa imbatranesti fara sa stii cum se termina.

[ din Baku - Hakase Mizuki]

[ Mephisto ]

Si pentru sfarsit sa vorbim despre Mizuki Hakase, despre care nu stiam ca exista pana nu am dat de Baku si apoi de Devil Ororon. Baku este un volum format din 2 povesti separate: Baku si Mephisto. Storyline si idee interesante ( incadrarea la shoujo mi se pare cam deplasata dar ma rog fiind atat de special) Amandoua sunt o combinatie de fantasy cu ceva historical si un pic de fighting skills. Ceea ce m-a surprins placut a fost grafica foarte buna (comparabila cu cea din xxxholic ca nivel dar extrem de personala.) De aceea, dar mai ales pentru ca Devil Ororon nu a fost scanlat total cred ca merita cumparat.

Pana acum pe hartie ( deci legal) nu am decat xxxholic toate volumele publicate, in engleza. Urmeaza TCR si Devil Ororon. Acestea sunt cele care dupa mine sunt cele mai bune din punct de vedere atat grafic cat si storyline. Ar mai fi Death Note insa stilul nu ma atrage prea tare.

[Paradise Kiss anime]

Tot in colectia personala digitala ce e drept mai am si manga dupa unele anime cum ar fi Perfect Girl Evolution ( care de fapt am inceput sa citesc manga si dupa aia am sarit la anime), Paradise Kiss ( care am descoperit ca este muult mai funny pe hartie decat animat) si Ouran Host Club.

Read More......