Anul1.
Este debusolat, daca nu vine dintr-un mediu artistic unde atelierele sunt ceva frecvent nu prea intelege care este faza cu ele. N-are habar de machetare sau de alte unelte mai smechere de desen (nu ca in anii mai mari ar avea mai multe cunostinte) Se duce la toate cursurile pentru ca orele la liceu erau obligatorii si ia notite constiincios (practica care nu dureaza mai mult de cativa ani). Se apuca de fumat daca nu era deja fumator pentru a se da bine printre cei cool ai grupei. Invata destul de greu unde sunt salile de cursuri pentru ca...facultatea noastra ESTE labirintica iar salile isi schimba denumirile o data la 3-4ani. Descopera sistemul de credite si modul in care se face media generala tarziu (asta daca cumva mai este si de la uman a-i explica ca de fapt este o medie ponderata intre notele de la materii si numarul de credite al lor este un calvar unde mai pui ca poate nu descopera deloc daca are norocul sa faca restante) Pica Zahariade - IAC in draci - si Crisan - pentru ca nu pot sa digere ce zice doamna iar calculele matematice merg mai greu dupa o noapte nedormita. Invata ca proiectele desi au o luna calendaristica de elaborat se fac in ultimele doua zile dinaintea predari, fara a pune la socoteala noaptea/noptile.
Anul2
Continua sa fumeze din reflex si in continuare pentru ca e cool. A invatat salile dar cateodata facultatea il mai surprinde noaptea cand nu mai stie pe unde sa o ia si cumva salile au iz de twilight zone. Da pe la cursurile importante si la seminarii doar cand anumiti colegi "seriosi" ii dau SMS sa-si miste fundul la scoala. A mai invatat urmatoarele doua lectii. Primele doua ateliere dintr-un proiect intotdeauna se freaca menta si nimeni din administratie nu se scoala mai devreme de ora 10. S-a imprietenit cu secretarele pentru ca are restante si pentru ca trebuie sa fie pus la curent cu ce se mai intampla prin catedre. La GD a reperat deja micul geniu al grupei si daca n-are noroc de asa ceva in grupa sigur va gasi vreun specimen in an. Cu ajutorul lui trece seminariile dar nu si examenul (sau daca-l trece o face la limita) Despre machetare nu pot sa zic ca se omoara dar este cu tip cu resurse umane (are prieteni care stiu ce si cum, prieteni mai mari evident) si se rezolva.
Anul3
Mai invata ca Iordachescu pica, si pica si iar pica...doar vede studenti restantieri la cursurile lui din anii 4 si chiar 5. Finisajele iara sunt ceva nefericit. Iar proiectele optionale impreuna cu cursurile optionale fac viata si mai amara. Acum trebuie sa-si gaseasca oameni "seriosi" (aia de la care sa-ti iei notitele si sa-ti dea SMS de "partial" sau "lucrare de verificare") din fiecare grupa de optional care nu se intampla sa fie grupa lui de an. Ce nasol - tocmai cand isi facuse sistemul de relatii bine pus la punct. Se intalneste cu Sandu si cu Augustin. Invata repede dupa ce este dat de vreo 3 ori afara ca Augustin nu-i place sa intarzii iar ca Sandu are un scris infect si ca oricum nu prea intelegi nimic din cursurile lui (altul la care observa o rata mare a celor picati) Isi gaseste un job iar datul pe la scoala brusc incepe sa nu mai fie rentabil.
Anul4
Datorita faptului ca are un job isi permite si un anumit stil de viata (sa vina cu masina la scoala, sa se imbrace elegant, sa-si dea la facut machetele la laser si plateasca oamenii sa-i dea restantele in locul lui) Tot datorita jobului se simte superior tocilarilor care iau notite pentru el si care ii dau schitele uneori pentru el. Il vezi rareori pe la scoala. De fapt profesorii din anii 4-5 descopera ca numarul de studenti in an este aproape dublu in momentul in care au examen fata de cel pe care il vad in mod normal la cursuri. Anul4 este anul pe care multi dintre studenti il rateaza in termenii de timpi petrecuti la scoala vs la birou. Tot anul4 este si anul in care simti cum focul pasiunii pentru arhitectura nu mai arde si te intrebi daca nu cumva ti-ai gresit cariera. Asta evident dupa ce ai trecut si prin niste cursuri referitoare la profesiunea de arhitect pe care ai fi vrut sa ti le fi pus in anul1 sa nu mai pierzi atata timp prin facultate. Unii isi baga intratat picioarele in scoala incat ii vezi doar la atelier si cateodata la seminari. Dar nici o problema, totul este minunat atat timp cat ai de unde sa faci rost de notite si cineva se ofera sa-ti explice intr-o pauza de tigara (pentru ca nu te-ai lasat tocmai acum cand lucrezi de fumat nu?) si nu pici proiectele. Pentru unii anul4 este anul in care reusesc sa plece la burse in strainatate. Unii nici nu se mai intorc preferand scoala de acolo scolii de aici.
Anul5
Similar cu anul4 doar ca din nou scoala isi da silinta sa sincronizeze predarile la milisecunda iar studentul invata ca a imbatranit. (De fapt litrii de cofeina, codeina si tutun plus orele nedormite cu lunile fie pentru scoala sau pentru birou isi fac simtita prezenta) Pentru unii dintre ei acest lucru se traduce in stres, oboseala dar si in afectiuni cronice fizice si psihice (cu totii aveam doage sarite dupa 5 ani de facultate). De asemenea invatam ca, desi in anul 4 proiectele se mai puteau flustura in anul 5 nu prea mai merge. Mai ales ca restantele anterioare trebuiesc luate iar nici o alta restanta facuta doar nu intra la anul in diploma. Toate peste toate, studentul de anul5 este stresat dar si functioneaza pe stres, imprimand stres si altora. Studentii de an5 sunt de fapt responsabili de cele mai multe dintre zvonurile nasoale despre anul6 (paradoxal deoarece ei sunt anul5)
Anul6
To be continued. Pana acum s-a tradus in alergatura multa, multa discutie pentru nimic, colegi stresanti cu intrebarile lor "Da tu ce faci la diploma?" si foarte mult timp liber - asta pentru ca sunt jobless - altfel s-ar fi tradus in job, job, job - a da si ceva pentru diploma, job, job si sambata ca asa trebuie si ca avem predare, job, si mama voastra de sesiune si cursuri, vacanta si iar job pana probabil la panica cea mare...dinainte de prediploma presupun.
Voi reveni cu impresii cat de stresant este anul6 cu adevarat.
Portretele ce reies de mai sus sunt doar orientative sunt constienta ca exista si exceptii de la regula insa cam asta este calea spre o viata linistita si lipsita de dureri de cap in scoala de arhitectura.
vineri, februarie 26, 2010
Evolutie a studentului arhitect la Mincu
vineri, octombrie 30, 2009
Diploma - Dezorientare
Din anul 3 stiam ce vreau sa fac la diploma - colegii mei se uitau ciudat la mine, cu invidie, cu admiratie. Da - sunt o persoana hotarata si nu-mi place sa plutesc asa in necunostinta de cauza in oceanul ideilor - nu stiu sa innot, vedeti.
Vroiam sa fac o GARA urbana in virtutea faptului ca mi-am trait toata viata privind sinele de cale ferata de pe Calea Grivitei. Asta te face intr-un fel predispus la un program ce are legatura cu transporturile - unde mai pui ca am avut experienta a 3 santiere ongoing chiar in imediata vecinatate, sunt obisnuita cu heavy duty equipment si macarale etc.
La inceput vroiam modernizarea si extinderea Garii de Nord din Bucuresti - din discutiile cu profesorii indrumatori si cu cei de la catedra de urbanism (totally useless, thank you) am ajuns la concluzia ca...mai bine renunt. Un proiect de asemenea anvergura este prea mult pentru un proiect de diploma dar mai ales este prea mult dpv al controversei create in jurul subiectului.
Am vrut sa raman totusi in domeniul transporturilor cumva...insa se pare ca este imposibil. Acum m-am intors la punctul zero in care imi caut subiect, moment nefericit de altfel din prisma timpului si resurselor investite in el.
De aceea I say to you all fuck you!
luni, iulie 13, 2009
Practica anul5 - part1
...sau bataie de joc generalizata cu cireasa de pe tort din dotare.
De la inceputul sesiunii ba unii, ba altii am trecut in pelerinaj pe la catedra de Istorie si Teorie sa intrebam cum, ce, unde si cand are loc practica de anul5. Ni s-a spus ca nu se stie, s-a ridicat politicos(in functie de starea secretarei) din umeri. Buuun, si apoi au inceput sa circule zvonurile. (ca de obicei): ca e in Bucuresti, ca e ceva cu biserici, ca e in echipe de 8, whatever, cate si mai cate - toate zvonuri pentru ca azi sa avem o surpriza de proportii.
PRACTICA ESTE IN AFARA BUCURESTIULUI!
mai precis in : Rosia Montana, Sighetul Marmatiei, Baile Govora si niste sate la dracu'n praznic undeva in Oltenia-Transilvania unde se gasesc un numar semnificativ de biserici din lemn. Si asta nu ar fi prima din probleme pentru ca (eu una, nu stiu de altii, ar fi binevenita o schimbare de peisaj) au inceput sa se vada adevaratele gauri in organizarea UAIM.
Intrebarile sunt simple si la obiect. Unde? Cand? si in ce conditii?
Conditiile sunt de nepermis.
+practica este obligatorie, nerealizarea ei nu se poate echivala decat cu anumite workshop-uri (atentie cel de la Alba-Iulia nu merge)
+daca nu predai se pica iar refacerea se realizeaza la anul, astfel incat nu intrii in diploma!
+nu se cunosc conditiile de cazare exacte(WTF - adica ne trimiteti la mama dracului fara sa stiti CE e acolo? Pai poate obiectivul este ruina de cand n-ati mai verificat voi. Vreti sa lucram hightech, sa ne caram cu laptop, camere foto, si cate si mai cate cand voi nu stiti DACA avem electricitate?! People astea nu sunt conditii sunt INCERTITUDINI majore.)
+nu se cunosc exact mijloacele prin care noi-studentii- vom ajunge acolo. Scoala neavand atatea microbuze/autocare pentru a deplasa 200 si de oameni in locatii din cele mai diverse. Se va merge cu trenul? (pana unde se poate) si apoi pe jos/autostopul cu caruta (LOL! dar total neamuzant) Exista sate care sunt efectiv "la dracu'n praznic" izolate de lume de ajungi doar cu masina pe un DJ (drum judetean) daca ai noroc daca nu offroad pe drumurile de tara.
Problema spinoasa a fost cea a perioadei (cand) Pentru ca multi dintre noi aveau planurile facute pe idea ca practica este in Bucuresti. Unii dintre noi poate nu pot sa plece de la job (nu as fi vrut sa fiu in locul celor care azi pe dupa pranz si-au infruntat sefii la job zicandu-le "stiti avem practica in deplasare de vineri in colo cam asa, 5 zile+doua pana pe 24 la predare de releveu")
Totul a fost facut prea din scurt, tinandu-ne intentionat (de ce chiar nu vad unde e problema, ne puteam, zic eu rezolva problemele mai pe indelete daca stiam de ea din timp) in bezna cu privire la locatie. Sa ne zica de la inceputul sesiunii daca nu mai devreme. "Dom'le aveti practica de pe X pe Y ale lunii iulie in PROVINCIE. Nu stiu cum va rezolvati situatia pe acasa, pe la job, pe unde mai aveti voi probleme dar e OBLIGATORIU sa veniti. 'nteles?" Ce s-ar fi intamplat? Nu stiu, poate ca nu ar fi rabufnit toate lumea pe net pe forumuri pe articole asa random ca aici. Poate daca ar fi fost si ei oameni cu CAP ar fi pus altfel problema practicii, nu sa se ajunga in presa sa fie "voluntariat" iar in adevarat sa fie "sclavagism".
Inteleg ca sunteti NULI la capitolul organizare, am avut mai mult decat suficiente exemple in acest sens insa, daca stiti acest lucru, il recunoasteti si il acceptati - de ce nu gasiti o persoana care sa organizeze centralizat porcaria asta de practica? Pana acum este un cosmar logistic dpv nostru de vedere, un cosmar in care noi-studentii suntem tratati ca niste obiecte-ce-produc-relevee si suntem "parasutati in teritoriul tarii"
Poate nu se stiau toate detaliile cu privire la cazare, masa dar sa nu stii exact nici CE monumente relevezi (mai refer aici la lista bisericilor de lemn cu locatiile lor care nu a aparut nici pana acum pe net)?! Ma ingrozeste acest lucru.
Bun sa trecem peste cosmarul de azi, care aparent se va continua si maine cu o greva planificata dar slab realizabila, si poimaine si in final si joi. Cum as fi procedat eu daca as fi avut habar ce vreau sa fac in practica si as fi avut niste contacte (nu stiu, primarii, monumente, proprietari, something)
1. Informeaza studentul pe parcurs DIN TIMP cu ceea ce ai clar si precis stabilit. Adica UNDE si CAND. Ne aranjam noi pe cat posibil situatiile daca trebuie dar nu in 3-4 zile, asa din scurt numai inmormantarile se fac.
2. Ai intotdeauna un plan B in caz ca planul cu locatia A nu merge din varii motive, mentioneaza ca modificari pot aparea in program si ca lumea sa se intereseze din TIMP de ele. Credema lumea se intereseaza cand ii mentionezi cu litere bolduite ca "nu intrii in diploma daca nu faci si iei practica asta".
3. Ai o locatie de rezerva in Bucuresti pentru cazurile dramatice in care din motive serioase ("sefu' ma da afara daca plec acusi de la job" - does not count as serious este doar incapacitatea unora de convingere a superiorilor), medicale, de familie (da, unii dintre noi am decis ca la ilustra varsta de 24-25 de ani sa aducem pe lume un copil - ce mama naibii e in neregula cu asta?! Asa, si daca nu aveti nimic impotriva CUM ar putea proaspetele mamici sa faca practica cu plodul dupa ele.) Nu se cere mult, doar intelegere si bun simt pentru cazurile insolite de studenti cu copii, studenti cu probleme de sanatate (tratamente medicale, mai stiu eu ce)
4. Sa ai sistemul de transport PUS LA punct. Sa stii care sunt monumentele, cum se ajunge la ele, sa pui liste cu ele, eventual google maps cu locatiile (GPS whatever) ca sa stie TOATA lumea in ce rahat se baga. Transparenta macar la acest nivel. La o adica nu ar fi fost mai curat, daca tot este criza sa zic in felul urmator. "Fratilor va putem asigura conditii de sinistrati, daca vreti sa veniti cu transportul personal e ok, daca vreti sa va cazati voi pe banii vostrii e ok." O optiune, o alegere, nu tiranie.
5. O pregatire educare sistematica in vederea a ceea ce presupune un releveu. Crash course de releveu in 4 zile NU substituie un curs pe aceasta tema. Si nu se compara releveul de anul5 cu releveul de anul1 de la muzeul satului din Bucuresti.
Voi continua maine seria de posturi pe aceasta tema. Eu sunt doar rezervata. Nu vreu sa arunc cu noroi in acesti oameni sau in practica, care mi se pare o initiativa minunata stricata de niste incapabili in organizare. Locatiile si monumentele in sine nu au nici o vina, nu trebuie sa le dispretium doar pentru ca se gasesc la dracu'n praznic sau sa nu le acordam atentie. Oamenii din organizare trebuie injurati (mai astept pana sar la beregata lor) pentru punctele mai sus mentionate. De asemenea si studentii revolutionari/revoltati trebuie temperati, cei care nu au o viziune de ansamblu ar trebui sa nu fie lasati sa ia controlul. Greva nu v-a schimba nimic situatia ACUM ci doar o va inrautatii pentru noi.
marți, iunie 16, 2009
Spatiul public in exces dauneaza grav sanatatii orasului
Poate ca este doar un sentiment personal insa el incepe incet incet sa fie comfirmat din mai multe surse. Spatiul public in exces dauneaza grav sanatatii orasului.
Totul a pornit pentru mine de la atelier, unde mai in gluma mai in serious ni s-a impus o atitudine - "Bucurestiul este un oras fara spatiu public si voi ca tinere vlastare ale breslei arhitectilor, este de datoria voastra, sa-l propuneti si configurati." Ok, sunt de acord ca Bucurestiul nu are spatiu public si totusi nu vi se pare cam stupid ca toate proiectele anilor 4 si 5 sa se ocupe de SPATIUL PUBLIC? Inteleg ca este important dar 1 an era poate de ajuns pentru acest subiect. Sincer, am inceput sa pierd sirul cronologic al exercitiilor de atelier (deh, asa se intampla daca ai o facultate de 6 ani) si asta s-a intamplat cam prin anul 4, de ce? Simplu pentru ca toate proiectele erau la fel in constiinta mea si pentru ca nu m-am atasat de nici unul dintre ele pentru ca nu credeam si nici nu cred in vreunul.
In prezent am ajuns la o concluzie paradoxala (asta si in urma prezentarii de ultim proiect de sinteza al anului 5 consumata ieri) Majoritatea (cam 96% din proiectele acestui exercitiu) sunt nu numai irealizabile dpv structural si functional ci nefezabile pentru functiunea si zona propusa. Aici deja nu mai este o problema de arhitectura ci o problema de urbanism. Si asa ajungem la catedra de urbanism care este cunoscuta pentru lipsa de tact pedagogic pe care o are. Nu voi intra in polemici pe acest subiect pentru ca nu asta e scopul. Concluzionam deci ca studentul anului 5 nu numai ca face analiza de sit, multicriteriala, etc, pe fuga si formal ci si daca o face cu buna credinta si constient interpreteaza rezultatele complet aiurea. De ce sunt interpretate analizele aiurea, pentru ca totul se bazeaza pe presupuneri dar mai ales pentru ca factorul politica urbana si interese economice NU EXISTA. (Politica scolii de a le ignora este echivalentul unui val dens pe ochii studentilor, iar in momentul in care acesta este ridicat ranjeste la noi o baba harda in locul unei demoiselle din inalta societate) Da, este greu sa-i explici unui tanar de 22-23 ani cum sta treaba cu pilele primarului si ale vicelui si cum e cu multitudinea de comisii de la primarie si muuulte altele, si in plus de ce sa ii explici v-a afla si singur, pe propria piele cand va ajunge sa lucreze intr-un birou de proiectare pe bune. Un motiv de bun simt ar fi pentru ca este parte esentiala din cadrul educatiei sale profesionale (Sunt pentru un curs de management si unul de economie si gestiunea proiectarii OBLIGATORIU si nu optional) Cum ar fi ca la medicina cursurile de anatomie sa fie optionale? (Nu vreau sa ma gandesc)
Dar sa revenim la spatiul public Bucurestean, am citit 2 articole despre el scrise recent: unul in ziarul de arhitectura scos cu prilejul Anualei 2009 si altul (sau erau 2, anyway) in Arhitectura nr. 75. Primul, scris intr-un stil pamfletar m-a binedispus instant facand o comparatie adorabila intre spatiul public bucurestean si agentul 007 James Bond. Concluzia lui este ca spatiul public in Bucuresti este cel mai fierbinte subiect al momentului insa el se incapataneaza sa ramana sub acoperire (de ce oare?). Celelalte doua articole sunt niste studii de caz extrem de serioase si de la obiect (similare cu proiectul de amenajare a spatiului urban desfasurat anul acesta la anul 4) pe spatii urbane functionaliste din Olanda si Marea Britanie. Concluzia lor este ca spatiul verde functionalist este de fapt impersonal si greu de apropiat, acest lucru il transforma dintr-un spatiu benefic in teorie intr-un spatiu malefic, un spatiu in surplus inutil care dauneaza grav sanatatii locuirii din jur (de tip oras gradina sau functionalist ala Corbusier plan Voisin).
Bucurestiul este si nu este in situatia oraselor-suburbie prezentate, ele sunt o extensie de data recenta a unor orase mari unele dintre ele cu nuclee medievale bine constituite, Bucurestiul vechi de pana in al doilea razboi mondial a fost si inca mai pastreaza acest caracter de oras gradina (eufemistic spus pentru ca de fapt este un mare sat in curs de modernizare.) Bucurestiul anilor 60-70 este expresia urbanismului functionalist (blocurile comuniste). Bucurestiul anilor 2000 (aici ma refer la dezvoltarea din zona de nord a orasului) este expresia clara a suburbiei. Deci cumulat Bucurestiul are de toate - probleme pentru toti, de cele mai variate facturi pretutindeni.
Doar sa stim noi cum sa le apucam si sa le rezolvam. Pana in prezent in proiectele de atelier putini au fost cei care s-au bagat in problemele suburbiei din zona de nord. Cu totii stim de cartierele de blocuri sau de orasul vechi idealizat dar inca nimeni nu are curajul sa lucreze pe cartiere vechi de 10 ani. De ce? Pentru ca acolo nu sunt INCA problemele vizibile (sa asteptam sa apara si dupa aia vedem cum le rezolvam. Adica ce, nu cred ca cineva de prin anii 70-80 sa se fi plans de conditiile oferite de un bloc de nefamilisti LOL)
Si dintre toate aceste probleme care sunt nenumarate se lucreaza intens (dar fara rezultate vizibile) la problema stringenta a spatiului public.
Daca primul text mentionat accepta existenta (chiar si ipotetica) a unui spatiu public existent dar nerevelat (suna a conceptul de fantastic al lui Eliade nu?) care prin incantatii si proiectare poate fi divinat intr-un fiinta (ceea ce este foooarte greu dar merita incercat din toate puterile), restul de doua texte accepta existenta unui spatiu - dorit public, iesit - altceva decat public pe care lumea cu greu il poate inghiti si cauta solutii pentru transformare dintr-un spatiu verde VAG intr-un spatiu public cu un sens al oamenilor si al comunitatii. (Solutii care mi se par amuzante si unele dintre ele extrem de fezabile) Aparent articolele din arhitectura nu au nimic de aface cu Bucurestiul, adica ce om intreg la minte care militeaza pentru spatiul public ar citi si crede in aplicabilitatea unui articol intitulat sugestiv "Cat spatiu public putem suporta?"? Si totusi ele ar trebui recitite cam in...10-20ani in special pentru partea de nord a dezvolarii Bucurestiului. De abia atunci vor avea un sens.
Si sa revenim inca o data la spatiul public bucurestean. De ce dauneaza el grav sanatatii orasului? Pentru ca daca ar fi sa luat toate propunerile notate maxim de pe la proiectele de scoala anii 4-5 si diplomele (cateva nu toate) si sa le implementam intr-un Bucuresti viitor am avea spatiu public in exces. Si dupa cum stim ce e mult strica.
Cum adica ar putea sa strice spatiul public daca avem asa de putin din el identificat? (cel putin acum) Sa luam un proiect ce mi-a fost dat sa-l vizionez in decursul prezentarii de ieri.
Zona preponderent locuinte, case P+1, P+2 linistita centrala, sit cu deschidere la doua strazi dar nu sit de colt in imediata vecinatate a scuarului Cazzavillan. (partial am avut acelasi sit si eu dar l-am rezolvat si argumentat diferit), functiunea propusa, galerii, spatii expo si un pietonal ce leaga cele doua strazi toate intr-o suprafata prea mica pentru tot ce se dorea acolo. La acest proiect m-au deranjat doua lucruri. Exprimarea/ fraza "si cum aveam un sit cu iesire la doua strazi in mod natural m-am gandit sa fac un pietonal intre ele sa le lege." In acest moment am vrut sa intreb asa de mult "Da de ce vi s-a parut natural sa faceti acolo un pietonal, trecand peste un parcelar existent care nu purta istoric nici o urma de pietonal, trecere sau nici o alta subspecie a publicului?" Orice sit ce se gaseste in pozitia privilegiata de a avea iesire la doua strazi automat are datoria suprema fata de spatiul public nerevelat sa produca un pietonal sa le lege? Scuze daca par ironica sau cinica (sunt dar cui ii pasa) insa cazurile in care spatiul public are ce cauta acolo pe un sit cu un pietonal ce leaga doua strazi sunt EXTREM de rare, sunt exceptia de la regula. Si doi faptul ca pietonalul lega doua strazi cat se poate de private dpv al functiunii.Adica un public ce se asteapta sa lucreze ca un public intre doua strazi extrem de rezidentiale, care fara prea multe dificultati ar putea fi ele insele transformate in strazi ocazional carosabile sau accesibile doar riveranilor si apropiate ca extensii ale gradinilor caselor, un fel de spatiu semipublic.
Cum ar dauna acest proiect orasului? Imaginati-va implementata axioma de mai sus pe parcursul principalelor artere istorice ale Bucurestiului (Calea Victoriei, Calea Mosilor, etc) pe FIERCARE SIT cu trasaturile determinante in axioma, in speranta de a lega arterele cu viata lor publica cu tesutul cu viata lui privata. S-ar traduce in publicizarea intregii zone centrale a Bucurestiului. Ar fi bine ar fi rau? Personal inclin catre a doua varianta. Nu avem o viata publica prea activa in spatii publice pentru ca ele nu sunt si daca ar exista, oare acest lucru ne-ar face sa fim mai interactivi unii cu altii, ar ajuta comunicare intre noi, socializarea?
Greseala proiectului este lucrul pe presupunerea ca o functiune ca aceea este benefica spatiului respectiv. Cum ar putea o galerie, restaurant/cafenea/ whatever sa functioneze intr-o zona ala Cazzavillan? Sa nu presupunem si sa cautam exemplele pe care ni le ofera Bucurestiul.
1. Galeria 115 de arta digitala, desprinsa parca din proiectele de diploma sau de scoala ale studentului la Mincu - situata in zona Foisorului de Foc. Accesibilitate: cu o harta si cu ceva noroc pe la intrebat localnicii. Efect asupra zonei: aduce ceva masini in plus parcate pe strada M. Eminescu dar in rest nu vedem cine stie ce ridicare a standardului zonei. Cine expune acolo? Artisti din strainatate si mai putini romani. Cine o viziteaza? Nu stiu exact, poate ceva mai multa lume pe la evenimentele organizate acolo
2. Cafe Verde - local dragut tot prin zona amenajat intr-o casa parter de pe la sf de secol 19. Accesibilitate: cu o harta si cu calitati superioare de orientare in spatiu. Nu este indicat sa pleci de acolo la ore tarzii s-ar putea sa te ratacesti nu este cea mai fericita zona. Efect asupra zonei: Care efect? lumea da greu de ea. Personal m-am pierdut cu o harta in mana si am intrebat un taximetrist dupa ce stiam deja adresa, prima oara cand am dat de ea. Apoi m-am mai ratacit de vreo doua ori noaptea pe acolo intre Bd. Dacia-Eminescu si restul de numeroase strazi si stradute - pitoresti dar cat se poate de rezidentiale. Cine o viziteaza? Cine are curiozitati si o dorinta de intimitate excesiva. Da, te simti ca acasa pe canapea impreuna cu prietenii acolo, dar in cazul in care aveti spatiul necesar incurajez sa tineti un home party decat sa va adunati cu totii acolo.
Cazuri concrete ce nu functioneaza pentru ca nu sunt suficient de puternice, atractive functional, soarta similara pentru 90% din proiectele vizionate.
Si cum toate argumentele de mai sus ca spatiul public in exces dauneaza nu sunt suficiente, aruncati un ochi pe PUG. Oare de ce un oras are ca functiune dominanta locuirea si nu spatiul public? Poate pentru ca asa este si firesc si poate Bucurestiul nu are asa de multa nevoie de spatiu public incat sa-l cauta si acolo unde el nu exista. Ce s-ar intampla daca TOT spatiul public posibil existent si nerevelat brusc s-ar arata la lumina? Ce s-ar intampla daca tot fantasticul ascuns al lui Eliade ar fi descoperit? Pur si simplu ar inceta sa mai existe. Pericolul exista si in situatia noastra.
Nu avem spatiu public, il cautam peste tot (si pe sub presul de la intrare), il vedem si in cana de cafea de fiecare dimineata - PESTE TOT unde ni-l imaginam posibil de existat, si brusc el apare in toate locurile unde ni l-am inchipuit. In acel moment ne-am intors de unde am plecat - nu mai exista spatiu public pentru ca el este PESTE TOT in jurul nostru.
luni, iunie 08, 2009
"Student la arhitectura vand-donez modelare 3d pe situl..."
Asta mi-a trecut zilele astea prin cap in timp ce modelam de zor la situl pentru proiectul actual. Ok, suntem o groaza in facultatea asta care pe vrute sa nevrute trebuie sa modelam 3d pentru proiecte, situri dar si proiecte (cladirile propuse) - ce se intampla cu toata aceasta munca de zeci si sute de ore? Se duce pe apa sambetei pentru ca aceste fisiere nu se recicleaza in nici un fel.
Mai exista oameni eficienti care lucreaza in fazele preliminare de analiza (mai ales daca e pe acelasi sit) in echipa si apoi folosesc resursele mai departe, insa restul e pe cont propriu.
Ce ar fi daca s-ar pune in miscare actiune un sistem de donatii a acestor modelari spre reutilizare. Singurul caz de modelare de sit/obiect de arhitectura care mi-a parvenit (adica nu am stat sa-l fac eu de la zero) a fost cetatea fortificata de la Dealu Frumos pentru proiectul de restaurare, si numai eu (dar poate si altii) stim cat ne-am blestemat zilele cu acel model sa-l facem sa n-aiba poligoane in plus si sa nu arate funny la randare - motivul a fost simplu - unele modelari sunt prost gandite/facute.
Sa-ti iasa o modelare curata pe care oricine sa poata sa o modifice sau/si sa o foloseasca bine iti trebuie ceva experienta. Asa cum nu oricine stie sa modeleze (in cele cateva softuri pe care le folosim in facultate), nu oricine poate sa lucreze cu modelarea altuia daca nu e facuta bine, curata si mai ales low-poly (sa fim seriosi cate poligoane sa tot aiba o nenorocita de casa - doar daca vorbim de Guggenheim museu sau mai stiu eu ce forme organice).
Nu am nici cea mai mica idee cum ar trebui sa functioneze sistemul (exista site-uri pe net cu modelari 3d moka al caror model de functionare se poate prelua) Problemele ce apar sunt in gestionarea modelarilor - adica cineva sa stabileasca niste standarde de calitate (pe categorii evident) si mai ales niste formate de geometrii de circulatie larga (.3ds etc) care sa le poata intelege cat mai multe din softurile existente.
Daca ar fi sa mergem strict pe nisa arhitecturala (adica strict 3d objects ce ne folosesc noua in prezentari si nu altele) categoriile ar fi cam astea:
+situri (modelari la nivel de amprenta la sol si inaltime generala, luate din planurile cadastrale.)
+constructii individuale existente (detalii de fatada, strosuri la ferestre, ceva amenajari exterioare, cladiri existente eventual cu o scurta descriere si ceva poze de reference in caz ca se doreste si o texturare ulterioara. unele modele de pe net cuprind si mape/texturi gata facute de autorul modelarii)
+construtii individuale proiect (aici nu am vrea sa se inteleaga ca furam munca intelectuala a altora, ce au proiectat respectivele case)
+mobilari interioare (da, stim toti avem niste biblioteci pe undeva pe acasa pe vreun CD cine stie de unde luate)
+alte detalii pentru interioare
Cum ar fi?
miercuri, iunie 03, 2009
"Si cam asa trebuie sa arate si sa functioneze un ansamblu rezidential..."
Cine este de fapt arhitectul sa spuna asta? D-zeu?
Stiu ca multi dintre noi si-au ales aceasta meserie pentru ca iti da "putere" sa schimbi ceva social, ceva in modul in care traiesc oamenii, in modul in care arata si sunt gestionate orasele noastre. Nu degeaba toti marii politicieni au pe lista meseriilor regretate (adica care si le-au dorit si nu le-au putut avea) arhitectura.
Si care este problema in definitiv sa zici unor oameni "Stiti, cam asa trebuie sa traiti voi dupa studii sociale, psihologice, invatatura si intuitia mea."? Problema este exact aceea pe care pateste orice copil cand mama si/sau tata ii aleg hainele pe care sa le poarte. Mama si tata nu au cum sa stie ce-ti place sau ce iti trebuie dar ei aleg ce cred ei ca e mai bine. (pentru unii copii chiar merge, si e ok in principiu - pentru altii nu). Cam asa e si cu beneficiarul - functioneaza PRESUPUNEREA.
Arhitectul presupune ca beneficiarul este prost (in proportie de 80%, un copil ce nu stie exact ce ii trebuie) iar beneficiarul presupune ca arhitectul le stie pe toate. (Parintii = arhitectul, copilul=beneficiarul) Problemele serioase apar in doua situatii.
1) avem de aface cu o criza a infantului. Scandal "Vreau sa-mi cumperi masinuta ca a lui Danut, rosie!" (Vreau casa cu 10 camere si jacuzii ca a lu' varu-miu si sa arate asa!) in care parintii au doua optiuni. Cedeaza "Bine iti cumpar masinuta, da' daca n-are rosie o luam verde ok?" (O sa vedem ce putem face, probabil ca nu o sa se poate la acest regim de inaltime dar rezolvam cumva situatia.) sau se mentin pe pozitii "N-avem bani, scumpule!" sau "Da' ce, ti-am cumparat masinute o tona, ce-ti trebuie inca una?" ( Imi pare rau, domnule dar noi nu lucram pe proiecte de acest tip.)
2) avem de aface cu niste parinti bine intentionati dar care il sufoca pe micut, unde micutul se complace in dragostea asfixianta a parintilor. Aici parintii stiu mai bine ce ii trebuie lui si nu accepta nimic mai prejos iar micutul...ei bine nu zice cam nimic.
Si problemele? pai in (1) iese cum vrea clientul depinzand de cat este de maleabil si de descurcaret arhitectul. Exemplele sunt nu dintre cele mai fericite si in (2) iese cum vrea arhitectul. Problema este ca daca arhitectul nu poate intelege cum traieste beneficiarul nu are cum sa iasa ceva care sa-i fie util "micutului", deci produce un obiect inutil, care din punct de vedere moral (daca nu si tehnic-fizic) se va devaloriza instant in momentul punerii in opera.
Citeam un articol recent pe Building Blog cu privire la Dubai si despre modul in care orasele contemporane APAR dintr-o data pe locuri ce nu ar fi fost niciodata tropice habitatului uman. Orasele pur si simplu se fiinteaza fara sa intrebe pe nimeni, si sunt mai degraba colectii de obiecte arhitecturale (landmarks) decat sunt centre ale vietii sociale. Bineinteles ca orasele nu se fac singure - arhitectii si urbanistii le gandesc si intrebarea sa punea in modul cel mai serios daca oare mai stim sa construim orase care sa fie intradevar urbane, adica ce inseamna urbanitatea pana la urma.
Din istoria asezarilor observam ca grecii si romanii in special stiau sa le faca destul de bine (istoria confirma, tratatului lui Vitruviu - partea despre cum sa alegi locul pentru un oras spune tot) Acum, in prezent... nu prea.
Si revin in final la o afirmatie de la ultima sedinta de atelier care cere o replica (nu am zis-o atunci desi imi era clara in minte pentru ca nu erau nici oamenii nici momentul pentru a fi inteleasa cum trebuie) Proful: "Stiti seria de pe Hallmark - Crimele din Midsommer, imi plac acele sate rurale englezesti in care totul este asa de verde si de ingrijit, e o atmosfera de genul ala vreau sa simt si in proiectele voastre." Si cine crede ca le-a facut? Le Corbusier sau Zaha Hadid? - ei bine un no-name arhitect englez ce pur si simplu le-a oferit oamenilor niste simple dotari, posibilitatea de a-si personaliza casa si o gradina. Oamenii fac atmosfera nu arhitectura. Ia aceleasi dotari si punele in mediu american si vezi ce atmosfera obtii (LOL destul de neplacuta) Incearca dupa aia acelasi sistem la noi - gazon tuns frumos, gard viu in forme diverse, ghivece cu flori superbe la fereastra - astea sunt micile detalii care fac atmosfera si care cu siguranta nu tin de arhitect (poate in proportie de 30%) ci mai degraba de peisagist si de oamenii care ingrijesc o imagine pentru ca stiu ca asta e modul in care ei vor sa le arate casa si gradina.
Hai sa luam italieni si spaniolii - au acele sate si orasele superbe - de ce? Pentru ca au grija de ele, de cum arata, de cum functioneaza, pentru ca le pasa si ca sunt ale lor. Un om caruia ii pasa de modul in care arata (se imbraca cu stil etc) sigur va aplica aceeasi strategie si casei in care sta pentru ca...pana la urma este a lui si tine la ea.
Cum poti sa faci asa ceva pentru un proiect de scoala fara sa cazi in formalism? Intr-un proiect de scoala NU ai decat un scenariu de locuire cu care sa lucrezi. Un SCENARIU - un scenariu este bazat pe un sir nesfarsit de PRESUPUNERI. Presupuneri ale tale ca student si presupuneri ale LOR ca asistenti si profesori. Cu ce sunt mai bune presupunerile tale decat ale lor? Cum pot ei sa-mi zica ca intr-o zona care a fost si este bine mersi rezidentiala de la 1850 in colo, unde viata se desfasura tihnit printre gradini luxuriante si casute ascunse bine - ca e bine sa aduci agitatie, forfota - UN PIETONAL - public, etc?! Da, Bucurestiul are o lipsa acuta de spatiu public dar va rog eu - NU PUNETI SPATIU PUBLIC AIUREA! E ca si cum D-zeu la facerea miriapodului ar fi zis "Mai, sincer nu cred ca iti ajung doua sau patru picioare, deci ca sa fim siguri hai tine de la mine 1000"?!! Si ca si cum la facerea sarpelui sau a ramei ar fi zis "Scuze, baieti am terminat picioarele. Stiti miriapodul a fost facut inainte. Mai aveti insa o sansa - sa va evoluati voi de unii singuri alte mijloace de deplasare." Spatiul public nu-l arunci pur si simplu oriunde ghicesti in bobi sau in cafea ca ar putea sa se conecteze niste foste ganguri si spatii reziduale. Spatiul public este facut de oameni , doar cadrul este cel amenajat de arhitect.
Imi pare rau daca argumentatia mea de la proiecte este asa de slaba INSA sincer nu cred in spatiul public propus in arhitectura contemporana. Pur si simplu pentru ca a trecut putin timp pentru ca persupunerile pe care este el bazat si construit sa-si fi dovedit veridicitatea si pentru ca mi se pare stupid sa vezi un camp de maci unde este un maidan plin de buruieni.
Si in concluzie o sa inchei cu altceva de pe Building Blog - pana la urma nu conteaza daca e bine sau gresit ce facem (spatii, orase, case etc) daca facem muuulte, muulte pana la urma o sa nimerim cateva care sunt bune - matematica si probabilitatile dovedesc acest lucru.
"Si cam asa trebui sa arate si sa functioneze un ansamblu rezidential... Si daca am gresit, nu-i nimic o sa vina altii si o sa faca mai bine ca mine, si tot asa." (Cam asta cred ca a gandit Le Corbusier cand a construit unitatile de locuinte de la Marsilia - doar ca partea cu greselile nu a fost niciodata spusa - sau luata in considerare.)
miercuri, mai 27, 2009
Anuala de Arhitectura Bucuresti 2009
Am fost de doua ori la anuala - o data cand pur si simplu nu aveam nimic la atelier si am preferat cu toata sinceritatea sa ma duc sa-mi clatesc ochii si per total sa-mi folosec mai bine timpul, si o data impreuna cu Sister (sora mea) care da si ea la arhitectura anul asta sa o familiarizez cu atmosfera.
marți, mai 26, 2009
back
De ce am revenit? Raspunsurile sunt multiple. Unul dintre ele este ca imi place sa scriu - si sa scriu in romana (secret: da, am tinut si inca mai tin un blog pe livejournal - privat in engleza).
Ce am facut in aceasta perioada? Hmm, sa vedem poate o scurta recapitulare a anului ce s-a scurs ar fi necesara pentru a reinnoda firul logic al posturilor. Ar fi mult de zis si poate nu chiar asa de interesant pentru multi de aceea o sa incerc - o succinta recapitulare.
Intr-un an s-au schimbat multe (sau poate nu asa de multe precum as fi vrut). O sa incep cu partea grafica-sociala.
Social
Din punct de vedere al interactiunilor sociale cu alte persoane de varsta mea, un pic mai mici si ...muult mai mici (aka generatiile viitoare) anul ce s-a scurs a fost extrem de incarcat.
Am trecut printr-o perioada de expansiune si in care, contrar constitutiei mele am devenit mult mai outgoing, mult mai sociabila, mult mai...diferita fata de mine asa cum ma stiu eu de 20 si ceva de ani. Am descoperit ca acest lucru are partile sale bune si rele. Am fost stupefiata sa ma lovesc de o imagine a mea din afara in ochii unora extrem de diferita, generata de...nici eu nu stiu exact ce. Am fost implicata in cateva flames pe forumuri - care evident mi-au sporit popularitatea insa m-au ajutat sa inteleg cateva first-hand despre generatiile viitoare. (poate intr-un post viitor sa dezvolt mai mult subiectul).
Am avut pentru o buna perioada (de 7 luni de zile mai 2008- februarie 2009) un job stabil ce m-a invatat cum sa-mi gestionez si mai bine timpul si resursele, dar care m-a epuizat fizic (am slabit vreo 5 kile pe putin si eu NU SUNT o persoana plinuta nici pe departe.) A presupus un stres suplimentar, frustrari suplimentare si mai ales, cred eu - o atrofiere a imaginatiei, a capacitatii de a visa de a crea lucruri noi.
Partile bune ale jobului au fost evident - BANII, lucrul in echipa - am avut parte de cativa oameni (Florin, Sonia si Sorana) cu care am putut sa lucrez intr-un mod fluent, integrat si eficient. Nu stiu daca sefa, a realizat asta insa aceea a fost perioada care chiar m-a motivat sa merg mai departe. Am avut parte si de magariile nelipsite din proiectarea romaneasca si mai ales de lipsa de comunicare intentionata a informatiilor pe motive de...hell knows exactely what. Per total cred ca pentru un prim job am avut mult noroc, noroc care nu stiu daca se va mai relua in joburile viitoare. Sefi care sa inteleaga ce inseamna part-time si sa inteleaga ca mai ai si viata si proiecte pentru scoala pe langa asta.
Manga-Anime Am mai luat parte la inca o conventie anime-manga din RO - Nijikon 2008 (1-2nov 2008) care a insemnat un test de organizare, planificare, investitie - one-on-one real life. Conventia in sine a fost un mix de frustrare, oboseala, anxietate si o tensiune perpetua - sentimente pe care nu le pot descrie clar dar care m-au terminat psihic acel weekend predestinat.
Personal nu tin mult la amintirile din timpul conventiei ci mai mult la acele 4-5 luni de zile (iunie- octombrie) in care impreuna cu laura am planificat totul din punct de vedere al productie, financiar si tot tacamul. Mi-au placut discutiile si colaborarea per total cu azero si in special cu chip. Pot spune deci cu mana pe inima ca in acest interval mi-am facut relatii cunostinte destul de solide care imi folosesc si azi (hei, cui nu-i trebuie un om, doi, intr-un printshop din Capitala)
Tot sub aceasta mare umbrela numita Nijikon 2008 a intrat si primul (si foarte probabil unicul) volum publicat din Bookchasers. Am inteles cat de greu si de costisitor este sa paginezi o carte pentru publishing. Experienta acumulata se poate traduce azi in capacitatea de a redacta un graphic novel intr-o saptamana dat fiind/ avand marfa dpv grafic gata.
Events
+Nijikon 2008 [anime-manga, vanzari, artwork, socializare, experienta, gestiune de productie si financiara] - pregatiri (iunie-octombrie 2008) (noiembrie 2008 - evenimentul in sine)
+Excursie la Venetia - Bienala de arhitectura [poze, tone de poze, vizitarea unui oras superb, cumparaturi, socializare cu un grup de prieteni buni, organizare de excursii de capul nostru in afara granitelor] - (noiembrie 2008)
+participarea la concursul international de arhitectura ]Present[ [planse, redactare, frustrare, dezamagire prefigurata, bulversare in momentul aflarii premiantilor] - (iunie-octombrie 2008)
+Otaku festival 3 (aprilie 2009) [dezamagire, detasare impusa, realizare cat de idioti sunt oamenii]
+participare la concursul international de manga cu Collector of Fairytales - Fairies' Dance. (ianuarie 2009)
marți, mai 06, 2008
dale si trepte - Metroul Bucurestean
Cum se masoara / cum se face releveu la o statie de metrou din Bucuresti.
Lungimi /latimi in dalele peronului; inaltimi in oameni si trepte.
Chestii care ti se pot intampla:
* sa descoperi ca peronul nu are latime constanta, ingustandu-se la unul din capete.
* sa vezi cat de suie este o scara si cat de nerectangulari sunt niste stalpi.
* sa intelegi cat de prost sunt amplasate camerele de supraveghere si cate unghiuri moarte au
* sa se uite lumea suspect la tine cand ajungi la capul scarilor si strigi 36 sau cand te plimbi de la un stalp la altul si murmuri 15 trecand pe langa un alt calator.
De ce as face asta? Nu exista planuri/relevee/proiectele statiilor?
Ba da, dar nu sunt accesibile muritorilor de rand, nici macar clasei superioare a muritorilor de rand de la arhitectura.
Motivul este proiectul de atelier pe care l-am intitulat [ArT]ranzit si care propune pe scurt introducerea functiei de expunere in spatiile publice de tranzit cum ar fi metroul. In momentul actual ceea ce vede in fiecare zi in jur de 2 mil de oameni ce folosesc metroul ca mijloc de transport in comun este arhitectura - mai buna sau mai rea - a statiilor de metrou de anii 60-70-80 SI panouri publicitare prin pasaje si prin statii.
Stiu doar de doua actiuni artistice organizate ce au avut ca scena spatiul metroului. Cateva reprezentari ale unei trupe de teatru in statia Unirii 1 prin 2005 care au fost primite bine de public - un eveniment insolit care sa scurteze asteptarea plictisitoare a metroului. Au fost situatii in care calatorii au lasat metroul sa treaca fiind prinsi in reprezentarea teatrala. Si expozitia unei fotografe timp de o saptamana prin 2006-2007 in statia Universitate.
Ok in afara de aceste doua evenimente si nspe mii de campanii publicitare care au facut pe multi sa scoata telefonul si sa traga pe fuga o poza la instalatiile respective, in Statiile si pasajele de metrou NU SE INTAMPLA NIMIC!
Exista spatii comerciale cu duiumul si functioneaza mai bine sau mai prost pentru ca exista problema securitatii acestor obiective. Noaptea aceste locuri ca orice spatiu public acoperit, unde mai punem ca si subteran se tranforma vrand nevrand in casa pentru homeless autohtoni.
Propunerea?
Reamenajarea unei statii de metrou astfel incat: sa se rezolve problemele cauzate de trafic intens: interventii nu de mare amploare, cam ceea ce se face in prezent atat la Pasajul Bucur Obor cat si la Pasajul de la Universitate: schimbare finisaje (THEY need that badly), refacerea unor instalatii, amenajarea unor spatii comerciale cumva integrate in designul statiei si incercarea de incorporare pe langa a panourilor publicitare care - well sunt si vor fii - a unor instalatii, obiecte de arta.
Propunere de personalizare a statiilor de metrou astfel incat Aviatorilor sa nu mai semene cu Crangasi - fara un peron, sau cu Piata Sudului si Stefan cel Mare. Cei care circula cu metroul stiu la ce ma refer.
Pe la ei si nu pe la noi?
N-am exemple pictures dar SUNT. Just google <
Metroul din Paris - in special statiile din centru unde "mirosi" Luvrul inca din subteran. L-am experimentat acum 8 ani in treacat.
Metroul din Montreal - unde metroul in unele cazuri te lasa in cladirea in care lucrezi si unde totul functioneaza impecabil printr-un sistem smecher de pasaje si treceri subterane pe sub cladiri si strada si tot - asta in centru. La periferie- la ei ca si la noi - Timpuri Noi si Piata Sudului se simt mai ...periferice insa nu stiu, cu tot graffitti-ul lor se simt mai stylish, mai underground. Experimentat acum 2 ani insa n-am prea multe poze, la ei ca si la noi pozatul in incinta este interzis.
Metroul din Moscova unde peroanele sunt un fel de replici ale unor saloane baroce, si unde corpurile de illuminat sunt candelabre de cristal. N-am fost dar am ramas socata prin pozele de pe net.
Pana acum...ce avem:
Nervi, lipsa de timp, lipsa de documentatie, o groaza de idei care mai mult ca sigur ca vor fi demolate la corectura de maine, dubii ca este destul pentru a face un proiect din asta, spaima ca v-a trebui sa schimb tema de miercuri pe vineri pentru panou.
Incheiere eyecandy pics de prin statia Universitatii acum doi ani de la acea expozitie foto. Click it
luni, mai 05, 2008
Back to school, cum am zice si din prima zi avem o predare semi-amanata. Proiectul de restaurare incepe bine prin amanarea discutiei pe miercuri - de parca miercuri avem timp de ceva - din motive personale ale asistentei.
Well, sorry, lady - stii nu stiu cat te incurcam NOI pe tine insa TU pe NOI destul de mult. Sa vedem ziua de luni pierduta pe chestii pur organizatorice care trebuiau rezolvate de dinainte de vacanta. Cine are si cine n-are echipe, noi ne bagam la corectura ca suntem mai smecheri, noi va lasam ca am venit ca de obicei cu mana undeva...Whatever.
Vom vedea cum vor evolua lucrurile. Cel mai prost sta in acest moment proiectul de atelier care ar avea predare vinerea asta dupa o singura posibila corectura miercuri. Deja s-a incercat amanarea predarea de miercuri pe vineri insa cred ca cea mai buna solutie este amanarea lui pe saptamana viitoare ca sa avem cel putin un weekend de pus cap la cap niste chestii coerente si evident sa putem sa redactam ca lumea. Uneori asistentii/ profi nu inteleg/ le pasa daca facem sau nu corecturi insa noua DA si dupa 2 ateliere pierdute din vina scolii si nu a noastra cred ca Avem dreptul sa cerem o amanare.
Pe langa scoala si the usual ramblings cu care o sa mai spam-uiesc posturile de blog mai am un motiv sa fiu really excited. Otaku Festival 2. 17-18 mai, Bucuresti, Str. Selari. Au de toate si poate, POATE - e un mare, urias POATE acolo sa reusesc sa vand niste printuri si evident sa fac publicitate Bookchasers. Asta daca organizatorii sunt de acord. Mai multe intr-un post separat.
Momentan eu si laura asteptam raspuns la mail-ul trimis de mine cu cateva probleme tehnice. In momentul cand avem un YAY sau un NAY sigur o sa urmeze si postul de rigoare.
Si pentru ca poll-ul merge de minune si eu ma amuz de fiecare data cand intru sa vad rezultatele am sa zic un singur lucru.
Ok, din prieteni si altii stiu ca se poate vota de doua ori aceeasi persona/acelasi IP mai precis. Please DON'T DO IT! Nu ma ajuta cu nimic. E un studiu de piata si asta-i tot. Alta chestie pentru ca totul sa fie fair and square. Please don't vote in spite! Nici asta nu ajuta. That is all for today.
duminică, aprilie 06, 2008
End of nato summit week off
Nu stiu ce am facut cu timpul. S-a dus si pe cat de entuziasmata eram la inceputul saptamanii pe atat de dezamagita ma simt acum. Nu stiu, Proiectul Tehnic mi-a mancat o gramada de timp, serios, am stat 3 zile doar pe el nemai luand in considerare Argentina 30 si Traian. Urasc sa fac detalii mai ales cand nu prea ai dupa ce sa lucrezi.
Sincer credeam ca daca ajungem la chestii mai complicate care necesita documentatie specializata lucrurile vor fi mai usoare adica se gasesc DWG-uri pe net all you have to do is CTRL+C/CTRL+V them. It seems that is not the case. Spre exemplu am tinut sa fac perete cortina ca alcatuire constructiva - ok am gasit detalii de la producatori insa - either I'm a total idiot or sth or they left out sth important - nu am inteles mare lucru din ele. In the end am ajuns la o alcatuire constructiva ceva mai conservatoare compusa din blocuri poroterm de 25cm , vata minerala+ placaj ceramic fixare pe structura metalica. WTF - this is not what I had in mind. Peste toate astea am fost nevoita sa si traduc documentatia pentru parasolare. That sucked pentru ca toate sunau ca naiba in RO.
Good things that happened this week that haven't been mentioned before.
Vampire Knights, xxxholic kei(aka second season) si Code Geass R2; Optional I might take up Amatsuki si Titania something.
That's all folks
duminică, martie 30, 2008
Interior de universitate
Proiectul de iluminat al celor de la design, lansat cu ocazia unei conferinte pe tema iluminarii artificiale. Am ratat conferinta insa am tinut sa imortalizez coridorul etajului 2 - unde avem atelierul.
Scuze pentru neclaritate dar A95 nu este 350D iar 350D nu se cara in fiecare zi la scoala.
vineri, martie 28, 2008
In a cage a bird roars
Inca unul din posturile alea despre scoala si viata-este-unfair in general.
Atelierul de azi s-a compus din Scafa venind si facandu-ne morala pentru cei intarziati. Vroia sa facem un fel de brainstorming pe marginea noului proiect care - se intampla - sa coincida cu un concurs international de arhitectura ce se va tine....5 luni de acum incolo undeva prin septembrie, octombrie 2008.
Titul este ] PRESENT [ iar tematica se poate gasi pe situ-l Mincu.
Nu o sa intru in partea tehnica cu desfasurarea proiectului si cine/de ce/ cum o sa participe la concursul propriuzis pentru ca lucrurile sunt in stare incipienta. 5 luni de acum in colo moare magarul...etc, etc, stiti voi.
Partea care m-a deranjat a fost faptul ca omul asta vine si isi descarca nervi pe noi care eram acolo. Vroia idei - de parca noi ne petrecem 200% din timpul nostru in biblioteca de reviste sau pe site-uri de specialitate cautand subiecte de actualitate in arhitectura contemporana si alte probleme urbane - WE DON'T! Practic traim in Bucharest RO si ne lovim de probleme zi de zi si STIM ca nu au rezolvare aplicabila/ fezabila (Vezi proiectul TUB sau amenajarea malului Dambovitei - PROIECTE TOATE!)
Ok, brainstorming sa fie, dar cu ce creiere. Al meu necesita urgent REBOOT sau ma rog o defragmentare pentru ca pur si simplu nu mai are imaginatie - PENTRU NIMIC. Nu stiu, am nevoie clar de o vacanta de vazut lucruri noi, de o schimbare, de CEVA. Ok, cu creierele altora care functioneaza pe...cafeina sau what-do-I-know. S-au strans ceva idei toate care nu-mi inspira mare lucru - din nou problema personala cu imaginatia.
Partea funny este ca nici unul dintre asistenti nu s-a prins ca noi pierdem 2 corecturi pe proiectul asta pentru ca plecam in excursia de studii de pe 16 aprilie. - MORONS! Si chiar daca s-ar fi prins nu ca ar fi problema LOR.
I feel like a bird in a cage. I want to fly but can't because I don't have room to breath. All my ideas are just killed before they become.
Chestii interesante vazute azi au fost doua albume de proiecte de la facultatea de arhitectura din Versailles care aratau exemplar - de fapt asa cum ar fi trebuit/ ar trebui sa arate un album de proiecte al unei scoli de arhitectura care se respecta. De ce nu avem si noi asa ceva? Intrebarea este retorica din moment ce nici macar proiectele de diploma nu se gasesc reunite intr-o publicatie de profil. Costau 15EURO acum...2 ani deci mai mult decat acceptabile. De ce nu face si Mincu asa ceva? Pardon, Mincu - a se citi Scafa - a incercat sa scoata CEVA care nu ajunge nici la 20% din calitatea grafica/ prestanta proiectelor intr-un supliment de 50 pagini al revistei Igloo ce nu se va pune spre vanzare.
Sa analizam un pic problema acestui supliment - ma roade personal pentru ca am pierdut 45 min din atelierul de dinaintea predarii ultimului proiect pe asta dar si pentru ca NU am reusit sa pun mana pe el, deh, numar de exemplare limitat.
Calitatea hartiei: Buna/ foarte buna - comparabila cu cea a revistei Igloo si deci si cu cea a albumelor vazute de la Versailles.
Prezentarea grafica a proiectelor: Slaba, aici ma refer la tehnoredactarea, pardon, PAGINAREA unor imagini din materialul oferit spre publicare. Adica da, sunt aceiasi baieti care lucreaza pentru Igloo si se vede - fonturi, stil grafic, etc - insa pur si simplu arata doua lucruri: persoana era total pe dinafara de continutul proiectelor si in consecinta a ales cele mai slabe poze/ reprezentari ale proiectelor si era din nou total pe dinafara la capitolul liste/ nume/ profesori. Drept care - nu vreau sa jignesc pe nimeni aici- insa parerea mea este ca paginarea s-a facut in pauza de masa si nu existat un proofing adecvat, facut de o persoana avizata. Rezultatul este clar. Proiecte prezentate DOAR prin imagini ce nu vorbesc despre intentia arhitecturala a autorului. Nici o urma de text, SI greseli INADMISIBILE de nume.
Si da pentru asta s-a zbatut Dl. Scafa. Sincer este o intiativa esuata. 50 pagini de proiecte fara text si incomplete - nu a fost spatiu pentru toate piesele necesare- este nefolositoare si evident neeconomica.
Unde a fost greseala? Probabil in relatia editura-colectarea de material- paginare. Colectarea de material s-a realizat de catre Dl. Biciusca -respect pentru initiativa si nervi de otel - si cativa dintre studenti. Cred ca totul ar trebui pornit de la studenti. Cumva un colectiv de redactie alcatuit ad-hoc sa adune ei materialul DIRECT de la studenti. Adica, hai sa fim seriosi daca dam mess-uri peste mess-uri pe Y! cumva reusim noi sa ne organizam. Asa vine omul in-charge si discuta cu proful care mai apoi face apel la asistenti, care mai apoi , sictiriti de viata le comunica ordinul de sus studentilor. Si asa studenti au impresia ca fac acest lucru pentru prof si nu pentru ei. Apoi tot materialul a fost dat la redactie si de acolo...mister ce s-a intamplat. Propunerea mea este ca paginarea/tehnoredactarea sa fie facuta tot de noi - cineva din randul studentilor. Adica, since noi STIM despre ce e vorba in proiectele respective, NE PRICEPEM la paginare, redactare & stuff - Doar ne facem proiectele, nu? Si pe deasupra putem sa punem mana pe telefon, mess si sa sunam pe X si sa intrebam ce si cum daca nu suntem siguri in legatura cu niste date cum ar fi - nume, profi, cine/ce a facut, daca exista neclaritati. Cei de la editura nu pot face asta. Tot ce ar trebui sa faca cei de la IGLOO ar fi sa ne puna la dispozitie print-ul si evident sa ne spuna dimensiuni, formate, technical crap care este necesar intr-o tipografie. End of story.
Nu stiu daca o sa mai fie o asemenea initiativa insa cred ca o sa ma implic in ea pe viitor, ma exaspereaza sa vad cum toti se plang. Adica, ce au scos aia de la IGLOO, faceam si eu mai bine intr-un weekend si pe deasupra si fara greseli. O sa discut si cu alte persoane interesate de o colaborare in aceasta privinta. A, si inca o chestie de principiul: Le propun celor de la IGLOO un challenge. De ce nu pun pe piata un asemenea album de proiecte studentesti? 30Ron ar fi un pret rezonabil. Eu zic ca s-ar vinde - vorbim evident fara un studiu de marketing in spate. Daca li se pare prea riscant cu proiectele din timpul anilor atunci poate cu proiectele de diploma. Alea chiar sunt importante si ar trebui cumva adunate intr-un album.
I'm tired of this and my brain is mushy but I write, I need to write to get it out of my system.
vineri, martie 21, 2008
Centru Arte Experimentale
---- " Zona studiata se compune din mai multe subzone. Zona verde a parcului Carol - de agrement; zona fosta industriala - actual fie parasita fie utilizata drept depozit pentru anumite firme; zona redizeAntiala veche din jurul strazii Serban Voda dar si parcelarile din jurul parcului pe terenul in panta. Zona cuprinde si cateva insertii noi - finalizate dar si unele inca in constructie. Starea fondului construit industrial este relativ buna - pentru constructiile care inca mai raman demolari locale producandu-se.( Ex cladirea vecina de pe Str. Frigului sau chiar turnul incintei Uzinei electrice de pe Candiano Popescu. Tesutul urban se imparte in doua categorii legate prin prezenta parcului Carol - spatiu verde amplu ce domina zona: zona rezidentiala - parcelari de sf sec 19, case vagon pe parcele inguste ( in special zona dinspre Str. Serban Voda) regim de inaltime redus maxim P+2-3. Zona rezidentiala se continua si de celalata parte a parcului profitand de panta terenului pentru a organiza fundaturi si alte stradute pitoresti. Amplasamentul favorabil, central, suprafata de teren mare avuta la dispozitie a determinat alegerea unei functiuni / suita de functiuni. La nivelul curtiilor interioare ce se genereaza prin serpuirea formei in plan a constructiei, acestea sunt tratate diferit in functie de gradul de intimitate al functiunilor ce le bordeaza. Totodata dispunerea in plan rezolva partial problema frontului la strada Frigului printr-o fragmentare similara cu ritmul dat de casele regim de inaltime P,P+1-3; Curtea adancita realizeaza legatura, daca nu fizica ci doar ambientala si formala intre spatiul verde al parcului si Str. Serban Voda si mai departe legandu-se cu restul orasului. Frontul de pe strada Serban Voda este fragmentat insa la o cu totul alta scara decat cel existent." ----
Aka the damn project, pe care l-am sustinut azi. Enjoy - it was rip off money wise.
Textul nu este chiar de umplutura insa din pacate nu pot sa pastrez imaginile la o rezolutie acceptabila si sa sa si poate citi.
And the text. Nu e prelucrat ci doar un draft pentru ca sa fim seriosi! nimeni nu citeste textul de pe planse. Sper sa aiba sens pentru ca au fost scrise la 4 dimineata - la 5 le-am trimis spre plot si am facut noapte alba ieri
joi, martie 20, 2008
ante predare 21-03-2008
Sa vedem... weekend - lucrat in orice pentru proiect. (exceptie a fost sambata cand toata dimineata am petrecut-o doing OpenCanvas networking with Laura.)
Luni - luat o pauza mica pentru Dl. Traian ca sa-i termin si sa nu ma mai bata la cap pana Vineri si evident am ditched atelierul de proiectare pentru care oricum nu lucrasem nimic.
Marti- pacat de cursurile interesante - Iluminatul artificial al unui obiect de arhitectura ( architecture du lumiere); si stilurile gradinilor pentru cursul de peisagistica. Creierul meu era deja mashed dupa weekend. Am decis sa-mi inchid definitiv mobilul tot pana vineri preventiv. Colegii pot fi a bother in some cases, so can Mr. Traian. Tot ca masura preventiva nu mai intru nici pe mess oricum ma distrage de la lucru deci e mai bine asa.
Miercuri - adica azi, right sau ma rog ieri - verificand mai atent coltul din dreapta jos al ecranului. - atelier pe care l-am servit - si poate ca nu a fost atat pe rau/bine. Evident ca au avut ceva de comentat si evident ca solutia nu se poate schimba intr-o SINGURA zi.... A aparut si Scafa pentru a face morala - 40 min de trash organizatoric care oricum nimeni nu-l ia in seama, cei caruia ii era destinat discursul oricum NU erau prezenti - deh, ei sunt mai destepti si stau si lucreaza.
Joi - maine/azi - planuiesc sa ditch cel putin un curs si sa fac tot ce pot ca sa termin toata nefericirea de proiect pana in jurul orelor 2 din noapte....
In rest chesti penale care mi s-au intamplat azi.
Metro Piata Victorie 2 ora de varf 17.30 - 18.00 am stat sa astept the damn thing 7 min. Evident ca vine si este full - urasc orele de varf. Urc si suntem anuntati ca din cauza unor probleme tehnice trenul va stationa 4 min. Ok, astept - like what am I going to do. Dupa cele 4 min anunta ca trenul se retrage din circulatie la Piata Victorie - (pentru cei care sunt cat de cat obisnuiti cu trenurile care se retrag mentionez ca Piata Victorie 2 NU poate sa asigure retragerea trenurilor. In general ele se retrag fie la Gara de Nord fie la Crangasi.) What the hell was that about? Nu stiu, nu ma intereseaza si nici nu vreau sa aflu. Pentru ca situatia era cam asa. Un peron plin de oameni care asteptau trenul spre Stefan cel Mare, o scara plina de oameni care tocmai coborau fericiti de la linia de sus, si mai multi oameni care evacuau trenul in retragere. Get the picture. HELL Unleashed. Drop a bomb there si o sa avem atentatul cu gaz salin din metroul din Tokyo. Idiots!
Am luat-o pe jos care nu a fost nici ea o experienta fericita. Am asistat cum un tir ce cara tevi/ conducte de 15-20m lungime s-a blocat in Piata Victorie. Ha, ha, Who's the IDIOT care a planificat ca asa ceva sa INCERCE sa ia curba Str. Buzesti - Piata Victorie la ora 18.00! Chestia aia nu avea nici o sansa sa se deblocheze prea curand. GOOD JOB people!.
Apoi pe masura ce m-am apropiat de casa am avut onoarea sa admir noua cladire turn din zona Titulescu pe colt cu Str. Dr. Felix...Arsene? Not sure anyway - e seaca - comparativ cu vara sa de peste drum America House. Poze candva dupa predare intr-o zi cu soare ca sa se observe...stralucirea peretelui cortina si daca voi reusi niste poze mortale din spatele ei, legatura cu blocurile P+10 de langa. That one is a KILLER.
Apoi si mai aproape de casa - gropi. Avem de toate - cu conducte in ele, fara conducte dar cu slime si ceva apa, fara conducte, aproape acoperite. Si sa nu uitam de una fix in fata intrarii in bloc prin care se vede un tunel pentru conductele de termoficare care vor fi...mutate, sau ma rog, whatever they're doing to them - cu ocazia maretului pasaj Basarab. Sinele de tramvai au fost deja removed pe toata portiunea intersectie Calea Grivitei intersectie Cuza. Baietii de peste pod, o duc binisor as zice - 2 m pe zi de pilon inaltime. Pana de Pasti poate ajunge cam cat blocul nostru. I keep telling myself: Take pics! TAKE THE DAMN PICS caci e important pentru posteritate insa....well imi piere tot cheful de fiecare data cand ies din bloc.
Promit another picspam pe weekend... din nou daca e frumos altfel...NO way ma dezlipeste cineva de noua mea tableta grafica.
Pana in weekend...Predare de vineri...PREDAREA DE VINERI....PREDAREA...
sunt stresata, nu? se vede.
Mood: obviously stressed and sleepy staring blankly at CAD plans doesn't even know what the heck is it. Ground floor or whatever floor...
duminică, martie 09, 2008
the tooth fairy
Oh well, se ma intampla....asa o data pe an - SA MA DOARA O MASEA (evident nu aceeasi) si sa fiu nevoita sa ajung la dentist. Cel mai probabil luni pentru ca nu vreau sa ajunga sa faca infectie or godknows what a tooth can do worse than GIVING YOU HELL OF A PAIN!!!!
Ce pot sa spun decat DAMN!
1. NU am nimic impotriva dentistilor - dentistul meu e un tip de treaba pe care chiar nu ai cum sa-l urasti sau sa-ti fie frica de el. Chestia este ca cum o dai cum o scoti nu te duci acolo de placere. O sa doara, da si o sa dureze.
2. Vroiam sa-mi iau tableta grafica....mai astept un pic
3. Probabil ca o sa dureze ceva toata interventia - o saptamana, doua, in care s-ar putea sa ma duc de ceva ori pe saptamana pe la el. Am predare peste doua saptamani. SCREW.
4. Sper sa nu ajunga in perioada summitului NATO caci...e cam naspa - cabinetul e undeva prin spate pe la Palatul Victoria. get the picture.
5. S-ar putea sa fie nevoie de o a doua coroana (yuppeee! MORI NERVULE! MORI! - No seriously it hurts but then afterwards there's nothing to hurt.)
Si ceva vesti mai bune - zic eu.
Excursia de studii este in vacanta de Pasti 5 zile 17-21 aprilie undeva in tara, vedem chestii interesante. Programul inca nu-l stiu dar o sa fie marfa. Sper doar sa nu ajunga dentistul pana acolo cu interventia/tratamentul.
vineri, martie 07, 2008
WTF4
Doar cateva pe ziua de azi....
Cursul de protectia patrimoniului. 14.30-16.30 - seria A de curs
Prof: Am sa va comunic o mica problema organizatorica. Data trecuta din cei 150 de oameni trecuti pe lista 78 erau de la seria B. Incepand cu aceasta data nu mai iau in considerare prezentele celor de la seria B la seria A.
*rumor*
De aceea ii poftesc pe cei din seria B sa vina la curs de la ora stabilita in program 16.30
tipa mai intepata: Dar stiti unii dintre noi au servici, alt program nu putem sa ramanem daca tot am venit.
Prof: Puteti ramane prezenta nu este luata in considerare decat la seria din care sunteti.
Pe scurt. AM FOST DATI AFARA DE LA CURS!!! WTF evident ca mi-am bagat picioarele si pur si simplu am plecat. Nu aveam de gand sa mai stau 2 ore degeaba prin scoala pentru ca sa ma duc mai apoi la un curs care te adoarme. Oricum ma gandeam inainte de el sa plec...sa zicem ca mi-a dat o scuza foarte plauzibila. De acum stiu ca ziua de joi incepe la 10.30 si se termina la 19.00, 20.00 pentru ca pur si simplu metroul bucurestean nu este cea mai buna alegere in ceea ce priveste transportul in comun intre orele 17.00 - 18.30
Mama dupa 30 min de random ramblings about how suspicious that guy is (nn. cel cu colaborarea. NU are nici macar Cad-ul instalat. Bullshit!)
Mama:....da...
*click, click* totally ignoring me searching godknows-what on the net.
Eu: Multumesc pentru timpul acordat.
*leaving room*
Se poate vedea ce mult comunicam.
Vad ca din ce in ce mai multe posturi - recent - sunt din familia bitching (=posturi fara mare insemnatate decat cel mult personala, cu continut foarte privat care pur si simplu nu fac altceva decat sa descrie o stare de spirit generala de greata existentiala sau din potriva sentimentul I'm-so-gonna-kill-you-now.) Multe dintre ele au fost cenzurate pentru a nu supara unele persoane carora sentimentul mai sus descris le-ar fi fost adresat direct. Poate ar trebui sa fac un fel de evil twin blog pe care sa barfesc/parodiez freely tot ce mista in facultatea asta. Ar fi fun de tinut insa nu stiu cat de fun este sa te recunosti in blog-uri altor persoane....mai ales daca esti vorbit de rau. Ma mai gandesc.
Maxima zilei: Joburile se impart in doua categori in functie de ceea ce cer/ceea ce ai nevoie ca sa le iei. (a) experienta/ alte joburi;(b) ceva foarte fuzzy, neclar/ pile; categoria (b) este necesara pentru a te angaja in categoria (a). Mother still doesn't get it. Even after going through a change of job experience too.
miercuri, martie 05, 2008
luni, marti, miercuri...
Luni. Am petrecut ceva vreme pe la scoala insa nu excesiv; am decis ce si cum se rezolva pentru corectura la panou de vineri; a fost o zi relativ ok; am vorbit foarte mult pe mobil care s-a decis sa fie exemplar si sa nu moara din senin (tocmai mentionasem zilele trecut posibilitatea achizitionarii unui nou telefon Nokia se pare ca o sa mai astepte). Cu numerosi colegi pentru ai intreba ce si cum, care sunt preturile pe piata de servicii si colaborari in arhitectura. Nu am ajuns la o concluzie definitiva pentru marti.
Marti. Fullest day ever.
10.30 - 14.30 cursuri;
15.00 dar a fost transformat in 15.30/15.45 intalnire cu Dl. Traian - colaborare. Aflu ca vrea chestii pana joi (screw!) A doua discutie - incepe sa se contureze ceva in mintea mea (de bine de rau... vom vedea). Stabilim urmatoarea intalnire pe vineri; ramane sa termin tot ce vrea acum si sa-i dau un pret. Sincer nu-mi plac oamenii prea prietenosi cu tine din prima, care te pun sa-ti dai singura un pret si mai ales care nu sunt foarte clari in ceea ce consta colaborarea. Sincer in acest moment eu vreau sa acumulez experienta de lucru in birou. Vreau sa trec prin etapele pe care le-au trecut si colegii mei. Sa stau sa lucrez in Cad sa fac randari...momentan nu lucru de santier. The guy's fishy and I shall keep it as strict as I can. I hate wasting time, sleep over someone who won't pay me for my work. I'm not Iulia D who can do charity work - sometimes. Da, lucreaza si ii place ceea ce face, insa sa nu uitam ca lucreaza impreuna cu prietenul ei, este destul de important sa mai existe oameni din generatia ta/de varsta ta in acea firma; ai la cine sa apelezi. Plus ca situatia este un pic mai ciudata. Incerc sa evit situatiile ciudate insa se pare ca doar asa mai gasesti ceva de lucru in ziua de azi.
18.30 Iulia M si laura going out, la o ceainarie nou deschisa pe Calea Victoriei chiar vis-a-vis de Palatul George Enescu. Experienta inedita care trebuie repetata cel putin o data pe saptamana - asa ca sa ne mai aerisim si noi creierele.
21.00 ajung acasa - 23.00 termin ce am de lucrat pentru corectura la panou de vineri si i le trimit Alexandrei
Miercuri: schita de schita: Pod peste Dambovita in zona Palatului de Justitie. Raluca termina cu doua ore mai devreme deci...9.00-16.00 - 7 ore de lucru efectiv. o idee a la Calatrava. Simpla dar eficienta. Sper sa fie ok.
16.00-18.00 gaseste un atelier cu o priza libera isi mufeaza laptopul si lucreaza pt Dl. Traian in speranta ca va termina pana joi sa-i poata trimite pe mail ceva. (screw!)
19.00 - zombified ajunge acasa unde manaca si isi spala creierul cu 3 episoade de Saiunkoku Monogatarii season2 (11,12,13) - pentru cei interesati a iesit pana la ep.20.
pana in urma cu 30 min lucreaza pentru Dl. Traian again si intelege ca desi ii cad ochii pe tastatura laptopului tot nu va termina pana maine asa ca este mai bine sa o lase balta si sa vada ce poate rezolva pana vineri.
end of post.
Gone to sleep, exhausted.
vineri, februarie 29, 2008
got a job?! Sort of...kind of...maybe...
Colaborare pe niste locuinte colective inca din faza de proiect incipienta. Nu am discutat chestiile legale. Acad-ul si 3d-ul, orice modificari pe care le vrea muschiul meu sunt posibile (Really? I mean really you trust me to do that shit? Scary...)
Anyway miercuri am schita de schita iar vineri corectura la panou. Maine ma mai duc o data pe sit (still clueless about everything but I guess it can be done by friday)
Mi-am luat un mouse nou (adorable cutie) este laser de la Genius cu fir si are acest cool scroll pe 4 directii sub forma unei bule super sensibil. ADORABLE!!! (goes to play with it like a cat with a string ball)
Cele doua butoane care au aparut pe side bar-ul din dreapta. CLICK THEM! You really must if you love - like, possibly care even a little about Bookchasers and InBetween. I promise rewarding incentives, never before published - anywhere.
miercuri, februarie 27, 2008
reconversie Uzina electrica Filaret1
noul proiect la care se lucreaza in echipa si care dureaza...5 saptamani si care se vrea o abureala generala similar proiectului de la Gara de Nord.
Locatia: Str. Candiano Popescu - langa parcul Carol si Muzeul Tehnic.
Obiectivul: Hell knows what...momentan suntem la analiza sitului si gasirea de oaresicare oportunitati
Colectiv: Eu, Alexandra, Maria si Irina colege de grupa.
THIS IS ANOTHER PICSPAM.
NONE OF THE PICTURES WERE TAKEN BY ME! (ci de Alexandra cu 20D ei)
