Da, astazi am avut predarea de proiect. Lucrurile s-au desfasurat previzibil; adica proiectul e bun dar nu merge mai departe in judecata mare din diverse motive: pentru ca are prea multa structura cand altii nu au deloc; pentru ca nu arata ca altii; pentru ca nu ne place; pentru ca nu se integreaza in sit. Ok I got the point. THEY don't like what I do.
Acest gust amar am senzatia ca o sa ramana si la anu'. O sa fie dificil sa faci proiecte care iti plac tie si care contravin esteticii altora. O sa fie dificil ca proiect dupa proiect care tie iti plac iar altora nu sa zambesti si sa mergi mai departe si mai ales sa-ti pastrezi acea dorinta de a crea vie. Si nu in ultimul rand o sa fie dificil sa ramai competitiv si interesat intr-o grupa in care lenea si mai ales dezinteresul fata de actul creator e in floare.
Poate ca eu sunt mai ciudata si mai exigenta cu cei din jur, si poate ca pun prea mult suflet in ceea ce fac dar din pacate (sau din fericire) inca nu stiu cum se face arhitectura in sictir sau arhitectura obligata - ci doar arhitectura din pasiune. Incep sa inteleg ca cei care au cu adevarat chemare pentru asta pot sa nu doarma noptile si sa fie fericiti ca niste copii in fata unui proiect bun. Cei care nu dorm noptile si se multumesc cu un 6 sau 7 sunt cei care iubesc arhitectura platonic. Pun suflet in proiecte dar nu atat incat sa nu mai ramana si pentru proiectul urmator (de parca ar avea o rezerva limitata de afectivitate de investit in proiecte). Ei nu au sufletul ravasit de ganduri de genul : de ce a zis profu' aia sau ailalta. Ii invidiez, eu daca nu sunt revoltata impotriva sistemului nu ma simt bine. Stresul si nervii nu fac bine la sanatate dar ce sa-i faci!
Se respira adanc si se repeta urmatoarea mantra "Daca energia degajata de stress si nervi ar putea fi transformata in energie electrica atunci probabil ca as putea sa-mi sustin calculatorul pentru o saptamana"
Si uite asa se ajunge si la partea buna a proiectului. L-am facut in CAD, a iesit bine (pentru un prim proiect pe calculator) insa raceala proiectarii computerizate trebuie cumva imblanzita. La fel cum de mana a luat ceva timp pana sa gasesc tehnici artistice de care sa ma simt legata probabil ca o sa dureze ceva pana ce un proiect in CAD o sa poata sa sensibilizeze la fel ca cel de mana. Trebuie doar sa mai caut
vineri, aprilie 14, 2006
proiectare-locuinta individuala pe sit real - done and over with it
Etichete:
note catre sine,
polemica,
proiect3-an2,
scoala
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu