Poate ar fi trebuit sa scriu vineri 13 dar adevarul era ca era 17 noiembrie pe bune. Ziua a inceput bine la ora 10 30 cu intalnire cu Laura (buddha) la fantana de la universitate care mi-a dat DVD-urile cu Bleach sa mi le trag eu ( ea nu a reusit sa le traga din motive inca necunoscute) in fine. Discutam ceva vreme si apoi in conversatie sa baga un homeless guy foarte witty care incepe sa zica ghicitori. Omul ala avea mai mult simt al umorului decat ...cam toti colegii mei de facultate.
Next issue. mi-am murdarit o mapa A3 din carton de gainat de porumbei (vorbim de fantana de la universitate). Lucru neplacut.
Norocul pe aceasta zii se pare ca-l irosesc repede la biblioteca unde ma dusesem cu o lista de 5 pagini de bibliografie pt ATR si care ca printr-o minune o bibliotecara draguta mi-o completeaza cu toate cotele titlurilor. ( Deci ei i-a trebuie 15 min sa faca asta, mie imi lua cel putin 45 min sa le caut toate in indexul lor care este organizat pe colectii si nu alfabetic WOW! ) Apoi reusesc sa gasesc ce cautam in vreo 4 catastive de 5 cm fiecare in 10 min ( slava domnului ca aveau index respectivele catastive).
Apoi dupa ATR am avut o gaura in program in care m-am dus sa vad o parte din expozitia bienalei de arhitectura Bucuresti impreuna cu Florin. Mare dezamagire la ce am vazut. Ma asteptam la mai mult dar poate asta este doar un aperitiv, mai este o parte si la TNB pe care o sa ajung sa o vad saptamana viitoare. Cum aveam 2 ore de pierdut si am reusit sa toc doa 1 ora am revenit la scoala si mi-am petrecut ora respectiva intr-o piesa absurda de Eugen Ionescu.
Suna ciudat insa in momentul in care oamenii sunt plictisiti, asa cum erau cateva elemente din grupa mea, si nu au ce face incep sa se comporte bizar. Sa exemplificam: ne ducem in alt atelier - al nostru a fost ocupat de Iulius si o grupa de anul2 care aveau perspectiva iar noi ne-am dus in atelierul lor care era vis-a-vis. Elementele respective dupa ce au "discutat" ( a se citi: insulta, face misto de) de altii de la noi din grupa, au inceput sa distruga machetele anului 2 care erau lasate in atelierul respectiv. ( Cu ce au pacatuit respectivele machete, numai D-zeu stie!)
Ok, daca ar fi fost pe bune o piesa de Eugen Ionescu atunci probabil ca s-ar fi numit: Vandalii Arhitecturii.
Dupa acest episod, care mi-a provocat o greata iremediabila fata de acei din grupa mea ( chestie cumulata si cu un alt episod similar in care drept victime au fost machetele grupei de anul 2 care are atelierul comun cu al nostru) m-am decis sa ** *** *** *****! ( acolo nu este o injuratura si deci nu se citeste bip, bip... ci mai degraba o intentie ascunsa care pentru a reusi trebuie sa ramana sub forma de steluta steluta pana la un anumit moment. Hei nu stiu cine ajunge sa citeasca blogul meu!)
A, si pentru a se vedea cat de enervata/ plictisita eram la momentul respectiv uite ce am putut sa-i fac mapei A3 gainatate cu un marker intr-o ora:
[ fata 1 detalii]
[ fata 2 in intregime]
Episodul urmator este mai degraba bulversant si se leaga de proiectul de mobilier. Dupa ce am stat la rand la corectura si dupa ce in editia anterioara de atelier de mobilier ( pentru cei ce nu stiu trebuie sa facem un bar, de la conceptie la proiect de executie, cu suruburi, dimensiuni, prize si tot tacamul) primisem un B+ pe solutie, acum profa zice in continuare ca e ok dar....asistentul ei ( care din zvonuri este si cel care are ultimul cuvant de spus in ceea ce priveste notarea) zice un NU decis. Ca nu-i place solutia. Ok, am mai fost prin situatii similare si cheia succesului este sa-ti pastrezi calmul si sa incerci sa vezi CE NU-I place. Adica daca EU trebuie sa argumentez de ce am facut ce si cum la fiecare proiect si de ce nu-mi place ceva atunci astept acelasi lucru de la niste asistenti: CRITICA CONSTRUCTIVA nu? Adevarul este ca la orele 18 00 la cat rula episodul cu pricina nu prea ii ardea lui de argumentare.
Am plecat de la scoala fara o directie clara in care sa virez proiectul de mobilier. Poate o perspectiva faina randata in max ar ajuta...am vazut ca se poarta deci. Uff! trebuie sa lucrez si la chestii care credeam ca sunt in regula si ca nu am probleme.
Si acum pe saptamana viitoare: Marti Schita de schita 2: Cafenea pentru artisti. (D-zeu stie ce vor din nou de la noi!) Ma duc relaxata, in general imi este greu sa o dau in bara si mai ales chiar daca iau 4 tot imi iese 5-ul de trecere cu 7-le scos la prima schita. Exercitiu la desen am deci nu e problema...totul este sa am o imagine in cap.
Urmatorul post se numeste sambata 18 si da, este vorba despre alte aventuri prin Bucuresti dar fara aceleasi personaje care sunt colegii mei infecti de grupa
duminică, noiembrie 19, 2006
vineri 17
Etichete:
adevaruri care dor,
destin?,
note catre sine,
polemica,
proiect2-an3,
schita de schita,
scoala
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu