Ieri a fost examenul de admitere la arhitectura si ca in fiecare an sunt interesata sa vad ce s-a dat, impresii, inclusiv ma calc in picioare cu toti ca sa merg la expozitie. Nu stiu, poate ca este o chestie fireasca deja sa vrei sa vezi lucrarile unor oameni si sa-ti zici in sine: " Geez, noi eram mai buni pe vremea noastra." Nu vreau sa par rautacioasa dar totusi nu se vede nici o imbunatatire de...3 ani in coace.
Subiectele pe scurt: fatada si perspectiva la o constructie ( casa P+2) pe teren denivelat: problema de GD ( relativ usoara insa daca ma pui pe mine acum nu ti-o rezolv - fisierul cu GD a fost sters din memoria de lucru) si 2 poze cu artisti sa-i recunosti si sa desenezi una din operele lor (Le Corbusier si Brancusi)
Evident ultimul subiect este unde cei mai multi au luat teapa si o sa faca deliciul expozitiei de vineri ( he he vineri am restanta deci o sa fie marfa pe acolo)
Oh well, ma mai gandesc daca sa trec pe la expo sau nu... anul trecut mai interesant mi s-a parut interiorul decat arhitectura. La arhitectura multi, la gramada si sub nivel, la interior parca ceva mai bine, oameni care chiar le place sa deseneze si stiu sa o faca cu stil.
Si ca sa leg cunostintele generale de arhitectura cu manga m-am gandit sa prezint un caz mai putin intalnit.
Air Gear - autor: Oh!Great
18 volume, ongoing, shonen.
Subiectul este irrelevant, grafica conteaza. Eu una am tot respectul pentru Oh! Great, poate in 10-15 ani cu exercitiu constant sa ajung la nivelul ala si totusi... cand nu deseneaza lucruri pe care le stiu pe dinafara ( aka. scoli, cladiri de birouri, cityscapes of Tokyo, Kansai, world heritage monuments din Kyoto si alte constructi si elemente traditionale) pana si cei mai buni o dau in bara.
Sa exemplificam:
[prima reactie a fost ceva. Holy shit ce interior marfa! Apoi raluca trece in modul arhitectural analysis. Este un interior de biserica? foarte probabil la prima vedere, ceva luteran sau unitariar, avem si o orga in partea dreapta deci e ok. Apoi mai parcurgem niste pagini de manga si descoperim ca de fapt este o sala de curs - cine si-ar aranja bancile intr-o biserica in amfiteatru, in general zona cu altarul este mai sus decat cea cu bancile, exceptiile confirma regula... Bun, raluca se intreaba, daca e o sala de curs de ce are un mare vitraj ( 25-30 m inaltime) in spatele celui care vorbeste, ca sa-l ai in unele situatii in contrejour si ca sa nu ai unde sa scrii daca ai nevoie ( tabla, creta sau whiteboard, nimic?).
Lasand la o parte functionalitatea indoielnica a interiorului, din punct de vedere structural: DE CE exista luminatoare fix in zona de bolta a acoperiri de tip gotic!!!!??? Nu stiu cum sa va explic, daca folosim materiale si tehnici traditionale - si nu betonul armat, ACEST lucru este IMPOSIBIL. Tot acoperisul ala nu sta, zona de cheie unde se imbina arcele este cea mai sensibila si NU AI cum sa ai un gol acolo. Daca s-ar fi putut poate ca interioarele gotice ar fi aratat ca imaginea de mai sus si muult mai luminoase. Case rested!]
[ imaginea doi , acelasi interior alt unghi, observatie in privinta mobilierului. Avem corpuri separate de mese si banchete. In toata experienta mea cu amfiteatrele nimeni nu e atat de absurd incat sa lucreze 2 tipuri cand poate sa fuzioneze bancile cu mesele din spate si sa obtina unul singur, si oricum par destul de instabile fara un alt sprijin intermediar decat cele 2 din capete. Case closed!][ Si da, dupa... 3 captiole aflam ca de fapt in spatele giganticului vitraj avem, o super masinarie, mecanism de ceas care.... irelevant la ce serveste, irelevant cum functioneaza, irelevant cum draq a fost introdusa in constructie ( poate s-a construit in jurul ei!) dar probabil ca face un zgomot care nu este adecvat pentru o sala de curs aflata in imediata vecinatate Case closed!]
Pe langa toate astea, a o privire superficiala. Perspectivele sunt marfa si isi fac toti banii, pacat insa de micile greseli, nu toti le observa insa poate unora li se pare suspect sa aiba luminatoare in zona de bolta.
duminică, septembrie 02, 2007
cunostinte generale de arhitectura
Etichete:
manga,
note catre sine,
review
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu