despre fanfiction, doujinshi, manga, webcomics si altele

Nota: I'm in the business, si deci nu pot ramane neutra...dar incerc.

Motto: Scriu deci exist!

M-am intrebat de ceva timp de ce exista fanfiction? Si daca este un produs exclusiv al epocii in care traim, dominata de internet. Citeam undeva (si nu o sa va vina sa credeti unde...ha ha, Cursul Concept-limbaj-discurs, Augustin Ioan) ca odata cu internetul, blogurile si comunitatile online scrisul a suferit o mutatie. Toata lumea scrie, multe si nevrute pe Internet, practic materialul scris s-a dublat.

(Nu stiu dar imi imaginez o scena dintr-un viitor post apocaliptic in care Pamantul e distrus si nu mai ramane decat o imensa baza de date scrise. Daca s-ar vedea un grafic al evolutiei civilitatie umane in functie de scris, epoca noastra ar fi un fel de varf al icebergului. Si poate cineva se va intreba atunci. Oare de ce pamantenii au suferit de o nevoie atat de acuta sa scrie in acea perioada? Poate pentru ca scrisul ramane pe cand vorbele nu.)

De ce se apuca lumea de scris fanfiction? De ce nu se scriu lucrari originale? Sa fim seriosi, totdeauna va exista "a te inspira de la altul". A folosi personajele create de altcineva nu mai este de mult o rusine, acum este o arta...se face literatura din fanfiction. Si pana la urma de ce se copiaza mot-a-mot, de ce nu se fuzioneaza unele trasaturi ale personajelor favorite pentru a se crea unul nou? Poate ca e prea greu, prea complicat, dpv literar ma refer, caci, trebuie sa admitem, nici unul dintre cei care scriu fanfiction nu pretind pe fata ca fac literatura, si deci ei nu vad de ce sa-si bata capul sa creeze ceva nou. Pentru ei personajele sunt niste unelte pe care le folosesc pentru a anima actiunea lor. Cuvintele (personajele) aceleasi, propozitia(actiunea) e diferita insa mesajul este acelasi: Imi place X (film/anime/carte) deci scriu.

(Privind lucrurile la rece asa si este, si totusi daca s-ar scoate o culegere cu cele mai bune fanfiction-uri legate de , sa zicem, anime-ul X. Atunci autorii ar deveni oficial, scriitori?)

Poate este doar o forma de reprezentare a pasiunii - dusa pana la obsesie in unele cazuri - pentru o carte/anime/film. Unii se exprima prin scris altii prin desen (fanart, fanfiction, doujinshi). Toate au un lucru in comun - pe care eu il condamn - se folosec de personajele, de un setting al altcuiva.

(Nu stiu altii cum isi vad personajele insa eu una am avut o relatie speciala. La inceput - cand eram mai mica si nu tineam un blog, he, he - scriam un fantasy The Scrapbook of Cecillia Owl - e neterminat dar inca bun dpv al nivelului limbii si al complexitatii actiunii. Atunci personajele ma ascultau, erau niste mici copii ascultatori de mama lor si se dezvoltau mai mult sau mai putin previzibil, asa cum vroiam eu. Replicile veneau firesc si dialogul curgea - uneori prea mult as zice. Acum lucrurile s-au schimbat. Personajele mele de acum sunt niste adolescenti rebeli. Nu stiu ce vor sa faca, nu stiu unde vor sa duca actiunea, eu doar sunt un simplu martor - ce consemneaza in scris - actele lor. Ei bine daca eu ca autor - cel care le-a creat, pe personaje, evident - nu le pot intelege atunci, ma intreb cu un zambet cinic, oare cei care scriu fanfiction pot? Poate cineva sa inteleaga cu adevarat un personaj care nu este al lui mai bine decat autorul insusi? Nu cred ca asa ceva este posibil. Tot ce realizeaza o fac doar pentru propria-i satisfactie, uneori fortand nota, iar personajele cedeaza...se dezintegreaza, nu mai devin credibile pentru cel care a citit si originalul.
Daca esti un fan al anime-ului X - care pe de-a supra mai este si popular - risti mult citind fanfiction. La un moment dat, prins fiind de actiune, uiti...ca de fapt personajul y nu a murit, si ca, crima a fost comisa de fapt intr-un fanfiction, nu in original. Cate variante de final pentru Harry Potter s-au scris, si se vor mai scrie? De ce ? Pentru ca fiecare vrea sa se termine intr-un fel diferit iar autorul nu poate decat sa aleaga varianta lui - unica ce trebuie acceptata de fani. Si daca fanilor nu le place? Prea bine, pot acuza autorul ca nu face fanservice, si se pot pune pe scris...finalul lor propriu. Si atunci...sa zicem prin absurd, ca s-ar pierde/ sterge toate finalulrile de HP din lume si ca JK Rowling nu ar mai fi, care final ar deveni cel acceptat de fani? Who knows? De fapt ce e mai sus este exact ce s-a intamplat si cu Biblia - o colectie de texte din care pe motiv de neconcordanta au fost scoase pasaje. De ce? Pentru ca istoria este si ea o poveste si trebuie spusa cap-coada coerent. Contradictiile nu fac altceva decat sa nasca indoiala si acest lucru nu este de dorit.)

Un alt lucru absolut interesant este ca aceasta forma de exprimare tradusa in manga/ doujinshi este vandabila... in Japonia. Se poate asa ceva in numele publicitatii. Numarul de cercuri care produc doujinshi ale unei serii este proportional cu popularitatea seriei. Si astfel este ca un cor ce urmeaza o singura voce, se formeaza o melodie pe care fanul o percepe ca un univers- produsul comun mangaka+doujin circles. Ei bine e rau? Who knows, it seems to work fine for both of them. E ca un fel de relatie parazitara din care ambii beneficiaza. Mangaka publicitate, fanii sunt fericiti pentru ca isi exprima pasiunea iar lumea pentru ca se produce banda desenata.
Multi dintre autorii celebri de astazi au desenat la inceput doujinshi? Au vandut doujinshi, si-au facut propriul stil desenand personajele altora...si apoi au devenit originali. Nu pot raspunde la de ce decat printr-un exemplu concret:
Intre o lucrare originala si un fanart, pe un site de genul deviantart care credeti ca va fi mai apreciata? Un fanart, pentru ca target audience is there...the fans, care asteapta mai mult fanart. Lucrarea originala este pur si simplu atat...originala, ea isi cauta fanii, poate ii gaseste, poate nu. Insa originalitatea nu trebuie ignorata.
Si necunoscutii care vor sa se afirme utilizeaza fanart/fanfiction/doujinshi drept suport. Odata recunoscut si cu niste prietenii bine consolidate prin ore de forum posting, chatting, commenting, favouring, link-exchanging si altele, de abia atunci iti poti permite sa fi original.

Webcomics, ei bine sunt cu totul altceva, personaje originale, story original, oameni carora le place ceea ce fac, si care in marea lor majoritate nu fac profit din asta...insa banul nu este totul pe net, si in lumea webcomics. Aici cuvantul de ordine este popularitatea. Trebuie sa te stie lumea, sa fii tu cu cele mai multe views/release si cu xxxx readers online. Aceasta este o lume a publicitatii, cum sa-ti faci marfa cunoscuta, si paradoxal, din goana pentru faima a unora, altii castiga bani buni. De ce se zbat toti sa devina populari? E marfa, e cool, si unde mai pui ca te face sa te simti ca un superstar. Unii sunt mai pragmatici (aici ma incadrez) vor toate astea pentru ca au pornit de la inceput cu gandul sa vada webcomic-ul lor pe rafturile librariilor, out there a bestseller. Si pentru aceasta isi fac publicitate, telul este popularitatea insa si profitul.

(Nu vreau sa traiesc din BookChasers insa vreau sa-mi demonstrez mie si altora din jurul meu ca timpul investit poate aduce si altceva decat satisfactie personala. Ca se poate scoate bani din manga - chestie verificata de altii - dar nu la noi in tara)

Ati face publicitate este dificil mai ales pentru cineva ca mine care nu este foarte social - si daca stam sa ne gandim putin, doar o persoana putin sociala poate sa produca o banda desenata. BD-ul inseamna timp in primul rand, apoi dedicatie, si in cele din urma materiale. Daca ceva din cele de mai sus lipseste atunci echilibrul devine instabil si totul se destrama. Daca va trebui sa-mi sacrific timp din timpul de lucru la manga efectiv pentru a face publicitate atunci echilibrul va fi distrus. Fac reclama la ceva - produsul meu - dar eu nu mai pot produce acel ceva pentru ca nu mai am timp facand reclama. E un cerc vicios in care mi-e teama sa nu cad de aceea ma abtin, de la o campanie de publicitate masiva...ar dauna ritmului de lucru actual, si asa instabil.

Si aici imi inchei dizertatia. Sincer vad acest post - acum la final dupa ce l-am citit o data si m-am abtinut de la a apasa delete - ca un fel de descarcare emotionala. Dupa ce va trece un timp, il voi reciti si voi zambi ironic. Nu va m-oi recunoaste, pentru ca in fiecare moment suntem altii, in continua schimbare. Ca si internetul, blogging-ul este doar un alt mediu al existentei noastre, o identitate virtuala. Daca ar exista o retea de vise - asa una telepatica sau neuronala- atunci sunt sigura ca ar lua forma net-ului de acum.

(Nota: Pentru cei care nu stiu inca:

Fanfiction= scurt text/povestire (dimensiunile variaza) scrisa de un fan al unei carti/film/anime/whatever. Protagonistii sunt personajele cartii/filmului/anime-ului/etc insa actiunea ii apartine fanului.

doujinshi= manga/Bd (mai rar din cauza copyright-ului) scrisa avand la baza un fanfiction

manga= varianta de Bd japoneza in speta dar si asiatica mai general.

webcomic=Bd/manga/ graphic novel care are drept mediu de distributie exclusiv mediu digital, Internetul in speta. Foarte putine dintre ele exista si in varianta paperback (BookChasers se incadreaza...momentan)
)