Roma - impresie arhitecturala-1

Exista la un moment dat un dosar - serie de articole publicate in revista Arhitectura despre locuirea in Paris. Asta se intampla acum vreo doi ani, cand eram fix pe acest tip de program la atelier iar boom-ul imobiliar la noi avea acelasi target. Intr-un fel cred ca aceea a fost cea mai utila serie din revista la acea data si pentru acel moment.

Dar sa revenim la Roma - Roma aparent este un oras P+5-P+6, sau poate doar ce am vazut eu. Oricum in Roma zagarie nori nu am vazut decat in zona EUR adica office buildings. Acestea fiind zise lucrurile nu sunt atat de variate pe cat se pare.

Conditii de plecare/ipoteze
1) avem de aface cu un oras dens construit la cornisa, ultimul etaj in general retras. 2) avem un oras cu relief destul de accidentat, rezolvarile specifice variilor perioade istorice se intalnesc si aici. 3) avem un oras capitala cu o istorie de peste 2000 de ani ce are nevoi speciale atat pentru dezvoltarea ulterioara cat si pentru conservare si restaurare.

Orientare si Uniformitate
1) implica ca Roma are un sistem de transport in comun foarte bine dezvoltat ca sa permita legaturile intre puncte ce nu sunt tocmai apropiate (Bucurestiul este mic copil pe langa ea). De asemenea prezenta unui regulament urban clar stabilit si in vigoare de nu stiu exact cand duce inevitabil la o uniformitate arhitecturala. Avem fronturi conturate toate construite pe baza ordonantei, avand fatadele extrem de similare, cu o paleta de culori de fatada restransa. Varietate exista in detaliile de arhitectura insa nu in cu arata o cladire, forma ei generala.
Efectele pe care le-am resimtit intr-o oarecare masura au fost : dezorientare si ratacire. In general ma mandresc cu o orientare in spatiu destul de buna, instinctuala, folosesc si harta ca orice turist insa o data o ruta marcata, parcursa in oras o pot recunoaste unu din sase. Reperele pe care mi le iau sunt in general magazinele de la parter sau orice imi atrage atentia in campul vizual al parterului - pardoseli, denivelari, reclame luminoase, intrari, garduri dar si cladirile in sine. In Roma se intampla un fenomen bizar - datorita uniformitatii arhitecturii ramane sa ma orientez dupa magazine si alte cele de pe la nivelul parterului INSA in momentul in care acestea inchid (si cand zic inchid, zic ca isi trag peste intrare si vitrine un stor opac) si magazinul nu beneficiaza de o reclama luminoasa sau doar o reclama vizibila si dupa ce se trage storul in cauza, raman oarecum fara repere. Nu stiu care este politica in ceea ce priveste afisajul si publicitate in Roma insa cert este ca nu vom gasi bannere mari pe cladiri la intersectii asa cum este cazul sa zicem la noi la Perla.

In cele doua ocazii in care m-am pierdut (si pe inserate pe deasupra) in vecinatatea cazarii - m-a incercat un sentiment nefericit de gol, de spatiu pe care nu-l puteam intelege si controla - labirintic. Intr-un fel imi era dor de Bucuresti si de diversitatea sa in care vedeam peste cele P+2 casute vreun reper mai inalt din vecinatate. In Roma nu vezi nimic (nici macar turle de biserici, care sunt o groaza) peste acel P+5.

Poate ca in timp locuitorul se obisnuieste, isi dezvolta un ochi atent la detalii, la felul cum cladirea de pe colt are nu stiu ce fel de stor, sau stucatura, diverse repere care pentru mine nu sunt accesibile (I lack the mental pattern for it).

Denivelarile
Sunt prilej de unicat, spectacol urban, rezolvari particulare. In general in functie de cat de mare este caderea de teren se rezolva cu scara urbana sau cu strazi in panta. Sa nu ne imaginam insa ca Roma este un oras de tipul Saloniculu sau al altora care se caracterizeaza tocmai prin relieful accidentat, unde strazile cu trepte sunt norma. Roma e si plata dar si colinara. Spoturile de interes din punctul de vedere al reliefului au fost deja speculate in cele 2000 de ani de traditie a edificarii. Speculate si ras-speculate. Romanii au construit speculand denivelarile terenului, Barocul din nou prin pietele urbane.

Cateva din acestea sunt demne de mentionat pentru ceea ce realizeaza ele in oras.
Piazza di Spagna: super scara urbana monumentala impreuna cu obelixul si cu fantana si biserica de pe deal fac toti banii. Creeaza perspective interesante - controlate, fac un spectacol dintr-un accident al terenului dar in acelasi timp rezolva si circulatiile pietonale si auto. Singurele doua elemente care in acest moment cam stau in drum (dar foarte probabil care nu stateau in drum la momentul edificarii ansamblului) sunt fantana - este prea din scurt la poalele treptelor si obelixul - toata lumea se invarte cumva in jurul lui.

Piazza Campidoglio (Capitoliului): pe langa tot discursul despre geniul lui Michelangelo despre forma pietei si despre cum este amplasata statuia ecvestra astfel incat de la baza scarii sa creeze o perspectiva controlata sunt un unghi bun al perceptiei, ceea ce se omite a fi mentionat in toate descrierile ei din toate cartile de istorie a arhitecturii (de ce chiar nu-mi dau seama) este ceea ce face piata pentru oras. Un fel de incadrare a ei in zona (noi facem asta pentru studii de cladiri si piete la proiectare, nu inteleg de ce nu se preteaza si la istorie). De ce? Pentru ca piata inchide o perspectiva ampla asupra forului roman (sit-arheologic/ pietreBC /ruine) unul dintre cele mai nefericite puncte vizuale ale Romei. Totodata piata rezolva si intrarea si iesirea din Musei Capitolini (ok alte pietreBC - nu stiu pentru ca chiar nu am fost in ei). Singura piesa prost amplasata (ce fireste nimeni nu a luat-o in calcul la proiectarea pietei) este lupoaica. Sta stinghera in partea dreapta, cumva umilita de restul ansamblului, importanta ei redusa la aceea a unui stapt de afisaj stradal.

Pincio: este un parc, deal, domeniu al Vilei Medici din parti. Din nou poate ca ar trebui cumva sa existe o integrare in oras in momentul in care se discuta Piazza di Spagna si Piazza del Popolo si Vila Medici, pentru ca cumva astea patru lucreaza impreuna. Pincio prea diferentele de teren intre zona superioara a Piazza di Spagna si cea inferioara pentru del Popolo. Ofera o perspectiva impresionanta asupra Romei.

Monumentul lui Vittorio Emanuel: este iarasi unul dintre acele structuri urbane similare prin ceea ce fac ansamblului Piazza Campidoglio - adica inchid perspective in oras descendente asupra forumului roman deschizandu-le doar pe cele care merita expuse. In fata lui se gaseste Piazza Venezia. Nu stiu cand a fost ridicat monumentul insa oricum este undeva in sec XIX. Perspectiva de la nivelul superior pare promitatoare, insa nu am urcat pana acolo.

San Pietro in Montorio: este o biserica+asezamant monahal linistita, contruita pe inaltime, un fel de fosta Vacaresti de la noi dar la o scara mai intima, mai redusa. De aici perspectiva asupra orasului mi s-a parut cea mai faina. Accesibilitatea si mai ales drumul pana la el nu rezerva nimic spectaculos sau monumental.

Ruine
(to pe edited)

Apa
(to be edited)