Acesta este subiectul de diploma pe care l-am ales intr-un final. Zilele trecute am facut excursia mult asteptata pe situl de la Turnu Severin, cel al castrului roman Drobeta si al piciorului de pod al lui Apolodor din Damasc.
Excursia a durat 2 zile in care am incercat sa fac rost de planuri cadastrale, de planurile muzeului Portilor de Fier si de orice alt tip de documentatie necesara acestui proiect. Partenerele mele de excursii au fost Laura si Iulia. Iulia gasindu-si cu aceasta ocazie si sit pentru proiectul ei de diploma undeva pe un teren la aprox 6-7km de Turnu Severin un fost strand de agrement cu bazin olimpic. Pozele vor urma si in momentul in care voi putea sa fac rost de ele si sa downloadez camera.
vineri, noiembrie 20, 2009
Centru de cercetari arheologice-Drobeta Turnu Severin
vineri, octombrie 30, 2009
Diploma - Dezorientare
Din anul 3 stiam ce vreau sa fac la diploma - colegii mei se uitau ciudat la mine, cu invidie, cu admiratie. Da - sunt o persoana hotarata si nu-mi place sa plutesc asa in necunostinta de cauza in oceanul ideilor - nu stiu sa innot, vedeti.
Vroiam sa fac o GARA urbana in virtutea faptului ca mi-am trait toata viata privind sinele de cale ferata de pe Calea Grivitei. Asta te face intr-un fel predispus la un program ce are legatura cu transporturile - unde mai pui ca am avut experienta a 3 santiere ongoing chiar in imediata vecinatate, sunt obisnuita cu heavy duty equipment si macarale etc.
La inceput vroiam modernizarea si extinderea Garii de Nord din Bucuresti - din discutiile cu profesorii indrumatori si cu cei de la catedra de urbanism (totally useless, thank you) am ajuns la concluzia ca...mai bine renunt. Un proiect de asemenea anvergura este prea mult pentru un proiect de diploma dar mai ales este prea mult dpv al controversei create in jurul subiectului.
Am vrut sa raman totusi in domeniul transporturilor cumva...insa se pare ca este imposibil. Acum m-am intors la punctul zero in care imi caut subiect, moment nefericit de altfel din prisma timpului si resurselor investite in el.
De aceea I say to you all fuck you!
duminică, octombrie 11, 2009
PRIVATE
Am descoperit cum sa faci TOT blogul sa fie available doar pentru anumite persoane. Deci acum I can officially bitch despre proiectare si magariile care se fac in facultate fara perdea!
Pentru a avea acces mail me si va trec pe lista...daca doresc that is...
miercuri, octombrie 07, 2009
Roma - impresie arhitecturala-1
Exista la un moment dat un dosar - serie de articole publicate in revista Arhitectura despre locuirea in Paris. Asta se intampla acum vreo doi ani, cand eram fix pe acest tip de program la atelier iar boom-ul imobiliar la noi avea acelasi target. Intr-un fel cred ca aceea a fost cea mai utila serie din revista la acea data si pentru acel moment.
Dar sa revenim la Roma - Roma aparent este un oras P+5-P+6, sau poate doar ce am vazut eu. Oricum in Roma zagarie nori nu am vazut decat in zona EUR adica office buildings. Acestea fiind zise lucrurile nu sunt atat de variate pe cat se pare.
Conditii de plecare/ipoteze
1) avem de aface cu un oras dens construit la cornisa, ultimul etaj in general retras. 2) avem un oras cu relief destul de accidentat, rezolvarile specifice variilor perioade istorice se intalnesc si aici. 3) avem un oras capitala cu o istorie de peste 2000 de ani ce are nevoi speciale atat pentru dezvoltarea ulterioara cat si pentru conservare si restaurare.
Orientare si Uniformitate
1) implica ca Roma are un sistem de transport in comun foarte bine dezvoltat ca sa permita legaturile intre puncte ce nu sunt tocmai apropiate (Bucurestiul este mic copil pe langa ea). De asemenea prezenta unui regulament urban clar stabilit si in vigoare de nu stiu exact cand duce inevitabil la o uniformitate arhitecturala. Avem fronturi conturate toate construite pe baza ordonantei, avand fatadele extrem de similare, cu o paleta de culori de fatada restransa. Varietate exista in detaliile de arhitectura insa nu in cu arata o cladire, forma ei generala.
Efectele pe care le-am resimtit intr-o oarecare masura au fost : dezorientare si ratacire. In general ma mandresc cu o orientare in spatiu destul de buna, instinctuala, folosesc si harta ca orice turist insa o data o ruta marcata, parcursa in oras o pot recunoaste unu din sase. Reperele pe care mi le iau sunt in general magazinele de la parter sau orice imi atrage atentia in campul vizual al parterului - pardoseli, denivelari, reclame luminoase, intrari, garduri dar si cladirile in sine. In Roma se intampla un fenomen bizar - datorita uniformitatii arhitecturii ramane sa ma orientez dupa magazine si alte cele de pe la nivelul parterului INSA in momentul in care acestea inchid (si cand zic inchid, zic ca isi trag peste intrare si vitrine un stor opac) si magazinul nu beneficiaza de o reclama luminoasa sau doar o reclama vizibila si dupa ce se trage storul in cauza, raman oarecum fara repere. Nu stiu care este politica in ceea ce priveste afisajul si publicitate in Roma insa cert este ca nu vom gasi bannere mari pe cladiri la intersectii asa cum este cazul sa zicem la noi la Perla.
In cele doua ocazii in care m-am pierdut (si pe inserate pe deasupra) in vecinatatea cazarii - m-a incercat un sentiment nefericit de gol, de spatiu pe care nu-l puteam intelege si controla - labirintic. Intr-un fel imi era dor de Bucuresti si de diversitatea sa in care vedeam peste cele P+2 casute vreun reper mai inalt din vecinatate. In Roma nu vezi nimic (nici macar turle de biserici, care sunt o groaza) peste acel P+5.
Poate ca in timp locuitorul se obisnuieste, isi dezvolta un ochi atent la detalii, la felul cum cladirea de pe colt are nu stiu ce fel de stor, sau stucatura, diverse repere care pentru mine nu sunt accesibile (I lack the mental pattern for it).
Denivelarile
Sunt prilej de unicat, spectacol urban, rezolvari particulare. In general in functie de cat de mare este caderea de teren se rezolva cu scara urbana sau cu strazi in panta. Sa nu ne imaginam insa ca Roma este un oras de tipul Saloniculu sau al altora care se caracterizeaza tocmai prin relieful accidentat, unde strazile cu trepte sunt norma. Roma e si plata dar si colinara. Spoturile de interes din punctul de vedere al reliefului au fost deja speculate in cele 2000 de ani de traditie a edificarii. Speculate si ras-speculate. Romanii au construit speculand denivelarile terenului, Barocul din nou prin pietele urbane.
Cateva din acestea sunt demne de mentionat pentru ceea ce realizeaza ele in oras.
Piazza di Spagna: super scara urbana monumentala impreuna cu obelixul si cu fantana si biserica de pe deal fac toti banii. Creeaza perspective interesante - controlate, fac un spectacol dintr-un accident al terenului dar in acelasi timp rezolva si circulatiile pietonale si auto. Singurele doua elemente care in acest moment cam stau in drum (dar foarte probabil care nu stateau in drum la momentul edificarii ansamblului) sunt fantana - este prea din scurt la poalele treptelor si obelixul - toata lumea se invarte cumva in jurul lui.
Piazza Campidoglio (Capitoliului): pe langa tot discursul despre geniul lui Michelangelo despre forma pietei si despre cum este amplasata statuia ecvestra astfel incat de la baza scarii sa creeze o perspectiva controlata sunt un unghi bun al perceptiei, ceea ce se omite a fi mentionat in toate descrierile ei din toate cartile de istorie a arhitecturii (de ce chiar nu-mi dau seama) este ceea ce face piata pentru oras. Un fel de incadrare a ei in zona (noi facem asta pentru studii de cladiri si piete la proiectare, nu inteleg de ce nu se preteaza si la istorie). De ce? Pentru ca piata inchide o perspectiva ampla asupra forului roman (sit-arheologic/ pietreBC /ruine) unul dintre cele mai nefericite puncte vizuale ale Romei. Totodata piata rezolva si intrarea si iesirea din Musei Capitolini (ok alte pietreBC - nu stiu pentru ca chiar nu am fost in ei). Singura piesa prost amplasata (ce fireste nimeni nu a luat-o in calcul la proiectarea pietei) este lupoaica. Sta stinghera in partea dreapta, cumva umilita de restul ansamblului, importanta ei redusa la aceea a unui stapt de afisaj stradal.
Pincio: este un parc, deal, domeniu al Vilei Medici din parti. Din nou poate ca ar trebui cumva sa existe o integrare in oras in momentul in care se discuta Piazza di Spagna si Piazza del Popolo si Vila Medici, pentru ca cumva astea patru lucreaza impreuna. Pincio prea diferentele de teren intre zona superioara a Piazza di Spagna si cea inferioara pentru del Popolo. Ofera o perspectiva impresionanta asupra Romei.
Monumentul lui Vittorio Emanuel: este iarasi unul dintre acele structuri urbane similare prin ceea ce fac ansamblului Piazza Campidoglio - adica inchid perspective in oras descendente asupra forumului roman deschizandu-le doar pe cele care merita expuse. In fata lui se gaseste Piazza Venezia. Nu stiu cand a fost ridicat monumentul insa oricum este undeva in sec XIX. Perspectiva de la nivelul superior pare promitatoare, insa nu am urcat pana acolo.
San Pietro in Montorio: este o biserica+asezamant monahal linistita, contruita pe inaltime, un fel de fosta Vacaresti de la noi dar la o scara mai intima, mai redusa. De aici perspectiva asupra orasului mi s-a parut cea mai faina. Accesibilitatea si mai ales drumul pana la el nu rezerva nimic spectaculos sau monumental.
Ruine
(to pe edited)
Apa
(to be edited)
miercuri, septembrie 30, 2009
Roma- ziua5
Utima zi - dedicata Auditorium-ului lui Renzo Piano si inca unui comic store care mai era pe lista.
Seria de evenimente fericite a facut ca sa terminam tot programul muuult mai devreme decat ne asteptaseram.
Prevazatoare pentru ca mergeam pentru prima oara de la venirea noastra in Roma cu autobuzul am plecat de dimineata gandindu-ne ca este trafic si ca distanta e mare si ca v-a dura cel putin o ora. Aiurea, am supraestimat cu mult timpul si asa am ajuns la orele 8.00 in vecinatatea Auditorium. Oficial Auditorium deschide la 11.00 insa pentru ca pe site scria accesul liber in zonele publice ne-am gandit ca poate se refera la 11.00 ca deschid salile nu tot complexul. Ok, adevarul este ca Auditorium este GATED. Da, si are de ce sa fie gated.
Vis-a-vis peste drum de Auditorium se gaseste alt faimos exemplu de arhitectura Palazzetto dello Sport (imi scapa autorul dar ma rog anii 60, panze, forme curbe, bla bla bla) care a ajuns deplorabil. Pentru ca, ca si mai noul sau confrate se gaseste intr-o suburbie a Romei, cartier ridicat pentru jocurile olimpice din (insert year here) care s-a transformat incet dar sigur in ghetto. Palazzetto dello Sport are graffitti pe pereti si cu usurinta s-ar integra spre exemplu in spatele Palatului Copiilor de la noi.
Pana sa ne prindem ca v-a trebui sa stam si sa frecam menta 2 ore prin zona pana ce deschide Auditorium - aceasta structura dubioasa din LEMN vopsita in rosu in fata Palazzetto dello Sport. Arata faina de la distanta dar vag periculoasa de aproape mai ales ca avea vreo 10 m inaltime si imbinarile dadeau semne de descompunere.
Apoi studiind cu atentie tabela statiei de autobuz care este extrem de detaliata comparativ cu ale noastre. Au toate liniile listate si sub fiecare fiecare statie pe care o are linia respectiva cu statia unde esti marcata. Tabela este facing in directia de mers deci automat stii ca statiile care urmeaza sunt cele de SUB statia unde esti. Neat. Descopar ca accidental prin zona trece o masina ce ducea exact la comic shop-ul respectiv. Astfel ne decidem on the go sa mergem sa vedem comic shop-ul si apoi sa ne intoarcem la Auditorium.
Plimbarea cu autobuzul a fost destul de lunga dar placuta pentru ca am reusit sa vad zone mai putin vizitate ale Romei, stradute faine in panta cu rezolvari simpatice de balustrade si terase si balcoane. Comic shop-ul s-a dovedit a nu mai exista la aceea adresa. La intoarcere, cum observasem la ducere, masina avea o statie in apropierea unei legaturi ce ar fi putut sa ne duca cu putin noroc la un alt obiectiv de pe lista noastra, care fusese trecut initial dar care din lipsa de alternativa de transport in comun fusese taiat - moscheea lui Paolo Portoghese.
Faza cu moscheea este urmatoarea - este la draq'n praznic si ar un singur drum de acces care este mai mult autostrada decat strada - daca vrei ceva transport in comun mai ai ca varianta un commuter's train care datorita zonei iara nu este recomandabil. Pe harta zona este bordata cu alb (unknown or misc zone) ceea ce in general te face sa te uiti crucis si sa zici pas. Masina avea statie unde trebuie insa mai trebuia de mers o portiune deloc neglijabila de strada pe care nu stiam exact daca este posibil sa mergi - aka daca are trotuar sau este pur si simplu autostrada. Raspunsul a fost ca am ajuns si la moschee pe jos. Nu am intrat innauntru pentru ca era inca devreme 10.30, oamenii deja se uitau dubios la mine ca faceam poze iar orarul de vizitare (sau ma rog orele intre care era deschisa) era scris in araba (LOL) Ca arhitectura simply brilliant - ca locatie - usor innaccesibila daca nu ai masina privata.
Apoi ne-am intors si am ajuns just in time pentru deschiderea Auditoriumului. Pics to show the glee of my wide.
Impresie generala - cam pustiu - totul foarte modern IKEA furnishings, sensibilitate pentru situl arheologic pe care s-au asezat (o villa romana foarte ca lumea prezentata intr-un mini muzeu integrat. Singura colectie de pietre si ceramica care chiar mi-a facut placere sa o vad) si un alt mini muzeu de 80 de instrumente muzicale antice dar si actuale. No pics for the interior.
Ultima chestie care ar fi trebuit sa o vizitam dar careia i-am zis pas pentru ca ma simteam ca un porcupine zombie - afara se incalzise bine iar zilele precedente isi spuneau cuvantul la capitolul oboseala au fost Termele lui Diocletian versiunea Muzeul National de Istorie Antica (a se citi mai multe pietre) More on my revelations intr-un post ulterior dedicat restaurarii si intergrarii vestigiilor in noile constructii versiunea romana.
Singura careia nu am reusit sa-i fac nici o poza - si regret asta - este Gara Termini - pentru ca am tot vazut-o. Pentru ca era la indemana si pentru ca era intotdeauna prea ocupata sa-mi dezvaluie unghiurile ei cele mai sexy. Ce e drept acolo am vazut deschideri MARI si console dar si sisteme de gate-ing pentru ca sa nu-ti doarma toti aurolacii in gara. Cool. Sper sa le integrez in proiectul de diploma de anul asta.
Random Rome
vedere de pe Pincio
Roma- ziua4
Ziua dedicata EUR si restantelor de poze plus comics shop again.
EUR - este la mama naibi in celalat capat (sudic) al Romei intr-o zona de afaceri. Aici nu vei gasi nici un picior de turist nebun DECAT daca este student la arhitectura. Partea buna - metroul lor merge de doua ori mai repede decat metroul nostru ceea ce inseamna ca se ajunge relativ usor acolo in ciuda distantei mari.
Partea proasta - zona nu este una dintre cele mai fericite. Fiind zona de birouri, muzee si alte chestii culturale, fara locuire, este pustie la orele 8.00 de dimineata.
Chestii de vazut pe acolo: Pallazo dello Sport, dei Congresi si Coloseo Quadrato. All works de arhitectura fascista. Putina lume inseamna mai multe poze, din pacate lumina nu a fost cu mine. Pe la orele 10.00 efectele cred ca erau mult mai pregnante totul pe acolo fiind - ca sa vezi placat cu marmura alba - creepy.
Am reajuns in centru pe la orele 10.00 si apoi a inceput marea fugareala dupa comic shops care a durat cam vreo 3 ore. Timp in care am facut fara sa exagerez o intreaga magistrala de metrou de la un capat la altul. Am gasit in final ce cautam la un comic store la draq'n praznic pe o strada suie si in panta intr-un cartier rezidential similar ca feeling cu Aviatorilor.
Next stop Templul Vestei si Bocca della Verita. Ultima a ramas nepozata pentru ca era din nou puhoi de turisti. Iar sculptura propriuzisa este un cerc cu diametrul de vreo 1.80 pe un perete al unui portic al unei cladiri. What could be more mundane than that. A si sa nu uitam coada de turisti formata toti sa se pozeze cu icon-ul respectiv.
Apoi pentru ca mai aveam lumina (buna) si cateva restante de poze. Coloseum,
Santa Maria degli Angeli cu wide (me happy)
si San Carlo alle Quatro Fontane.
Random Rome
Roma- ziua3
Invatand din zilele anterioare am decis sa ne sculam la 7.00 ca mai apoi sa ajungem undeva in centru pe la orele 8.00. De ce? Pentru ca desi eram in a 3-a zi nu apucasem sa vedem toate pietele de pe lista iar pietele fiind spatii publice sunt vizitabile oricand. Tot in aceasta zi aveam programat de vizitat si Musei Vaticani (aka Capela Sixtina si restul de interioare si curtile)
Si deci am ajuns la 8.30 in Piazza di Spania - unde nu era nici picior de turist. Locul este stramt si imi puteam imagina cu usurinta cum ar fi plin de turisti. Am urcat scarile am facut cateva poze si apoi ne-am indreptat spre Piazza di Popolo.
Si ea lipsita de turisti si linistita. Intre cele doua am mai cautat vreo doua magazine de comics ce erau in drum fara prea mare succes. Una din bisericile gemene (S.M dei Miracoli - cred) era in reconstructie (de fapt pentru cei care isi aduc aminte de Codul lui DaVinci - the movie - biserica in cauza era in reconstructie si in timpul filmarilor - tot n-au terminat-o) Tot in piata respectiva este si biserica S.M del Popolo - ce contine si Capela Chigi (faina dar si ea WIP). In interiorul lor am reusit sa intram in aceeasi zi dar mai tarziu - ora 9.00 fiind prea matinala pentru majoritatea insititutiilor.
Next stop - Musei Vaticani - pe agenda zilei - Capela Sixtina, Curtile Pinului si San Damaso, Scala Regia si Holul Bibliotecii Laurentiana. Dintre care, ultimele doua nu sunt in circuitul turistic - how lovely.
Muzeele (pentru ca sunt mai multe) in sine sunt foarte bine gandite functional. Au trasee interesante. Ceea ce m-a impresionat mai putin au fost insa interioarele. Ok, poate daca esti student la arte mai merge sa fi extaziat in fata frescelor apartamentelor Borgia insa personal mi s-a taiat apetitul de renastere si baroc in pictura dupa aceasta excursie.
Capela Sixtina - plina de oameni - noroc ca e mare si inalta si nu te sufoci. Nu ai voie sa faci poze in ea, si trebuie sa pastrezi liniste. Desi se vroia un loc unde sa stai si sa admiri extaziat pictura lui Michelangelo pe mine multimea si faptul ca nu gaseam un loc de stat m-a facut sa trec mai departe. O mica observatie. Pentru o pictura din perioada renasterii si barocului fresca capelei sixtine are niste culori foarte vii. Departamentul de restaurare si-a facut treaba impecabil se pare.
Una din salile ulterioare capelei care mi s-a parut extrem de interesanta este sala hartilor. Ideea este de a avea o sala-coridor pe peretii careia sa ai pictate hartile tuturor statelor italiene. Pun pariu ca era extrem de utila in caz de razboi sau de semnat tratate de pace.
Una din expozitiile muzeelor care m-a atras a fost cea de trasuri si calesti, si automobile. Pozele sunt courtesy of sister's phone caci mie mi se taiase de poze dupa no-photo sign de la Capela Sixtina in jos. Aici am inteles cateva chestii despre trasuri, unele din acele mici revelatii of how things used to work.
Curtea Pinului este suficient de incapatoare pentru turisti
Curtea San Damaso este...ahem partial parcare partial curte de serviciu, partial terasa-cafenea-whatever. Adica aici am iesit si am mancat pe o terasa. Se explica de ce se gasesc atatea de putine poze cu ea pe net. Adevarul este ca nu este de o arhitectura speciala si nici nu gasesti un unghi bun din care sa o iei. Majoritatea perspectivelor sunt blocate de pinii seculari.
Iesirea din Musei Vaticani se face pe o scara absolut geniala (cred ca mai citisem undeva de ea dar ma rog a fost o placere sa o redescopar) Scara este de fapt doua. Adica sunt doua rampe ce pleaca cumva decalat in spirala. Are rampe si cateva trepte iar parapetul este o adevarata opera de arta. It inspired me.
Dupa musei Vaticani pentru ca era inca devreme - doar 14.00. Am decis sa mergem la vanatoare de palate.
Farnese - tot sediu de politie e, fain este ca soclul are ca detaliu de arhitectura o banca de piatra continua inglobata in el. Se prinde si wireless - fu fu, de la sectia de politie evident.
Della Canceleria - era sa-l ratez. Exteriorul cam sec, curtea interioara face toti banii. Exemplu clasic de ordonanta, portic parter si etaj, pilastrii angajati etajele superioare. Lumina era faina. Interesant era o expozitie cu masinariile lui Leonardo da Vinci, reproduse la scara si interactive - just that I was a cheapstake again 8euro - scump domne, scump.
Massimo alle Colonne - din nou era sa-l ratez. Pe o strada extrem de circulata, ceva in genul Ion Campineanu la noi. Discret si bine afumat de vreme. Am fost foarte aproape in speranta ca se poate intra in el. Unfortunately Massimo alle Colonne este... imobil rezidential. Am reusit sa arunc o privire in curtea interioara care era pretty creepy.
Vendramin-Calergi - WIP - really creepy partea care nu este refacuta. Fatada insa arata bine dupa refacere. Curtea interioara vag accesibila - twice as creepy. Nu am facut prea multe poze pentru simplul motiv ca bateria imi era pe duca (ca de altfel toata ziua am fost cu sufletul la gat ca o sa moara) si pentru ca chiar nu aveam la ce.
Am nimerit si in curtea San Ivo alle Sapienza. Pe San Ivo il vazusem pe cealalta parte- fatada principala si uitasem complet ca are si o curte cu portic. Noroc de placa cu arhivele statului si de usa deschisa larg prin care se vedea in curtea interioara tocmai din strada altfel nu ajungeam niciodata acolo. O atmosfera absolut geniala. Afara, zgomot, praf circulatie, in interior liniste si pace. Apparently accesul este liber pentru ca cladirea gazduieste arhivele statului - sincer mi s-a parut cam pustie pentru niste arhive, sau poate am nimerit in pauza de masa?
Ara Pacis Auguste - sau cum arata un proiect de pavilion de la noi construit pe bune. Arhitectura moderna. Muchii drepte, perete de sticla suprafete albe si totul pentru .... o alta piatra. Ok, piatra in cauza (am admirat-o de pe dinafara din nou cheapstake ca sa si intru) arata bine si era parte din mausoleul lui Augustus si totusi...
Si Tempietto din San Pietro in Montorio
Per total una dintre cele mai productive zile in ceea ce priveste obiectivele de vizitat. Si pentru cei de acasa - giftshop-urile de la Vatican sunt extraordinare - good taste of catholics never failed me.
Random Rome
duminică, septembrie 27, 2009
Roma- ziua2
Incepe cu Vaticanul (part one) - adica mai precis Piazza San Pietro si Basilica.
Am ajuns devreme la destinatie de aceea nu sunt foarte multi turisti in cadru. Vremea inca nu se decisese daca sa fie partial noroasa sau chiar faina - mai tarziu s-a clarificat problema.
Ca sa intrii in basilica se trece prin filtru similar cu cel de la aeroporturi. Am stat cam 2 ore in interiorul basilicii asta pentru ca am dat un tur prelimiar cu obiectivul wide iar toate imaginile faine imi veneau cu obiectivul de kit - apoi schimba obiectivele si redo the trip.
Apoi sister descopera ca se poate urca pe cupola (oh joy, oh happiness! mai ales pentru ca ma stie a sucker pentru locurile inalte de unde se vede bine de tot orasul) Pentru ca urma sa urcam efectiv printre cele doua coji ale cupolei basilicii doua tipuri de bilete erau disponibile. 8 euro cu liftul pana la un anumit nivel (echivalentul a cam 300 de trepte) si apoi inca 320 de trepte de urcat pana sus sau 5 euro cu picioarele din dotare toate cele 520 de trepte. Evident noi am decis sa mergem pe versiunea trepte. Si ar fi fost relativ ok DACA nu ar fi fost trepte diferite. Adica in prima faza erau niste trepte late mai mult panta decat trepte care urcam molcom in spirala. Aparent nu foarte greu de urcat daca nu ar fi fost INEGALE si imposibil de gasit un ritm/ pas la care sa le urci.
Acestea se terminau pe o terasa la nivelul boltilor navei basilicii. Foarte fain pavimentul aici - caramida ingusta imbinata pe cant similar unui parchet. Aici ajungea si faimosul lift. De aici incepe insa distractia. Scari elicoidale stramte ce te duceau cam un nivel, doua pana la nivelul tamburului cupolei se iesea in INTERIOR si puteai sa admiri privelistea atat in jos (printr-un parapet de protectie din plasa metalica suficient de inalt 1,8 - 2,00 m) cat si in sus. Pozele desi sunt facute prin parapetul de rigoare au iesit ok.
Apoi incepea urcusul adevarat printre cojile cupolei pe niste coridoare stramte cu trepte de 50cm latime si cu peretii inclinati - curbi. Schimbam din nou tipul de scara cu una metalica - solida dar tot ingusta pentru ca mai apoi sa trecem la niste cosmaruri elicoidale de 40-45cm latime, fara stalp central dar in schimb cu o funie centrala de care sa te tii. Acestea sunt oficial cele mai groaznice si mai inguste si mai claustrofobice scari pe care le-am vazut vreodata.
La capatul acestui supliciu am ajuns sus de tot unde ne asteptau evident o gloata de turisti care obstructionau traficul. Lanternoul - partea exterioara a lui nu este mare - adica este cam cat un coridor de 1.8 hai 2m latime. Am facut pozele care m-au interesat si apoi am coborat de acolo. Sincer preferam claustrofobicele coridoare si scari decat terasa lanternoului packed cu turisti.
Popas de recuperare a puterilor pe terasa de la nivelul acoperirii basilicii. Noroc cu magazinul de acolo si cu si grupurile sanitare prezente caci altfel eram terminate pana jos.
Pana am coborat din nou jos si sister a vizitat toate giftshop-urile din dotare piazza San Pietro s-a umplut de turisti. Very noisy bunch.
Destinatia urmatoare a fost Castel San'Angelo pe care speram sa-l vedem si pe dinauntru dar care in ziua respectiva tocmai inchidea (un event ce avea loc tocmai atunci) n-am mai avut timp sa revenim la el - nu stiu daca era ceva interesant de vazut - el fiind muzeu de arta antica (pietreBC!)
O casa faina de pe malul Tibrului. Actualmente scoala.
Magarul zburator (lol)
Piazza Navonna - faina. Dar pentru ca am prins-o pe ea si pe inca alte cateva obiective in miezul desfasurarii gloatei de turisti am ramas cu impresia de packed space. Fantanile sunt chiar funny daca stai un pic si te uiti la ele cu atentie. De exemplu un peste care scuipa apa iar scurgerea se realizeaza prin orificiul anal al pestelui. Good thinkining. Apoi un exemplu genial de banca-balustrada - practic o balustrada care se lateste cumva si se transforma in loc de stat (detaliu)
Pantheonul - nu m-a dezamagit. Din cauza cupolei perfect sferice pare un pic plat (jos ca inaltime desi stiu perfect ca in el intra o sfera cu 54m diametru si pana la San Pietro deschiderea nu a putut fi egalata de nimeni) Wide angle rules again, turistii germani, mai ales daca sunt grupuri de 18-20 insi teenagers imi cauzeaza o mica alergie. Oculus nu este aliniat cu modelul pavimentului. De ce nu stiu - are o eroare de aprox 1m. Descoperita in momentul in care am vrut sa prind intr-o imagine perfecta de jos in sus cupola cu wide-ul. Structura sarpantei de lemn pare cea originala. Very freaky sa o vezi atat de masiva. La iesire fiecare cu coltul lui de coloana. Coloanele sunt comparative ca masivitate cu cele de la colonada lui Bernini de la San Pietro.
Wide rules once more.
O piata faina cara ma rodea de ceva vreme. Este data drept exemplu de interventie urbana baroca. Situatia este cam asa. Biserica apare prima, apoi spatiul din fata ei cere o tratare corespunzatoare in spiritul barocului, mai ales ca fix in fata ei se intalnesc trei strazi in panta. Perspectiva nefavorabila este inchisa de acest corp de cladire ingust si inalt si curb ce intotdeauna m-a fascinat. In spatele lui se intampla doua strazi si o parcare de vespe. Cool!
Fontana di Trevi - packed with mad tourists. N-am avut timp sa o diger prea bine. Oricum statuile au niste proporii infricosatoare. Sunt extrem de mari.
Palatul Barberini - unul dintre acele locuri ocolite de turisti. Muzeu de arta medievala si antica, constructia era WIP-restaurare. Drept care era evitata de hoardele de turisti. Dar asta nu inseamna ca nu era deschisa. Se putea intra in curte si in gradina pe gratis. Ce se vedea era, ce e drept un santier, dar macar te puteai plimba in voie si admira pe indelete arhitectura. Unul din locurile linistite pe care le-am prins pe o vreme frumoasa si drept care a ajuns unul din favoritele mele. Cel mai probabil odata lucrarile terminate it will flock tourists ca si restul de altfel.
Restul zilei a fost petrecut cautand fumetti-shops si incercand sa ajungem din punctul A in punctul B fara sa ne pierdem si sa gasim de mancare.
Per total una dintre cele mai aglomerate zile. Sister are la noul mobil din dotare un fel de aplicatie care iti spune cati pasi ai facut iar totalul a fost 65.000 echivalentul a vreo 20km de mers.
Pe final ne-am intors in piazza San Pietro pentru mancare (sandwich-uri) piata fiind cumva in drum. Si am prins acolo o ploaie torentiala ce ne-a udat pantalonii iremediabil. Noroc cu umbrela caci altfel eram pasibile de raceala.
Random Rome
Abonați-vă la:
Postări (Atom)