Arhitectura şi războiul-brainstorm

Zilele astea am avut în sfârşit răgazul să stau şi să pun pe hârtie într-un mod organizat ce aş vrea să scriu în lucrarea intitulată sugestiv Arhitectura şi războiul.

Idea transformării ei într-o lucrare complexă de doctorat în arhitectură a venit acum un an, când pornind de la un articol mărunt din revista Urbanismul din 1935 am descoperit prin intermediul unei bune prietene pasionată de istorie şi de studii de geopolitică cât de legate sunt cele două arii de expertiză. Menţionez că în afară de cele câteva lucrări conexe pe care le-am citit până acum şi mi-au deschis apetitul pentru istorie-arhitectură-psihologie toate cumulate cu conflictele armate, nu am o bibliografie consistentă pentru această lucrare. De asemenea până nu demult nici nu aveam o imagine clară a ceea ce înseamnă lucrarea. Adică, dacă este o lucrare de istorie a arhitecturii prin prismă conflictelor armate SAU este o lucrare de descriere a unor procese ce au loc la nivelul colectivităţilor în timpul conflictelor armate determinate intrinsec de un cadru construit, deci de o arhitectură. Adică un studiu similar celor ce s-au făcut pentru arhitectura modernistă (de locuinţe, corbusiană în genere) pe anumite grupe de subiecţi ce a scos la iveală anumite probleme psihologice pe care arhitectura, spaţiul construit le genera.

Mai jos este un posibil plan de idei major. Fiecare parte încearcă o abordare diferită a relaţiei arhitectură-război. Exemplele şi studiile de caz SUNT arhitecturale dar sunt detaliate comportamente, mentalităţi şi procese rezultante la nivelul comunităţii locale.

Arhitectura ca răspuns/rezultat al războiului (arhitectura militară)
+Sistemele de apărare, armele, maşinile de război erau în antichitate atribuţiile arhitectului împreună cu cele legate de mecanismele de măsură (a greutăţii, timpului, distanţelor. vitezei, etc). Pentru asta vezi Vitruviu
+In Antichitate, expresia formală a arhitecturii războiului.Imperiul Roman, sistemul de forturi,drumuri, castre, fortificaţii, ce a împânzit întreaga Europă şi N. Africii. Un sistem internaţional ce a funcţionat perfect indiferent de teren, comunitate ce a generat drumuri,legături ce au schimbat mentalităţi.
+Fortificaţii-Cum armele modelează formele arhitecturii (capitol dedicat exclusiv evului mediu, detalii, ilustraţii) Arhitectura militară pe care am tot învăţat-o la şcoală reintegrată cu următorul
+Fortificaţii-cum un tip de oraş fortificat modelează o mentalitate. Concepte de limită, delimitarea spaţiului, ordine, haos, interior-exterior. Comparaţie între comunităţile a două oraşe unul care nu a avut niciodată fortificaţii şi altul care a avut dpv, corelat urbanistic-sociologic-psihologic la nivelul maselor (notă: nevoie probabil şi de nişte lecturi pe partea de psihologie-sociologie a maselor.)

Arhitectura ca victimă a războiului.
+ Arhitectura, monumentele, cadrul construit în cadrul unui conflict armat devine victima războiului, distrugerile sunt greu de reparat în timp, dacă nu chiar ireparabile. Ele rămân ca nişte cicatrici în corpul oraşelor şi în memoria colectivă a populaţiei.
+Efectele psihologice ale dispariţiei subite cauzate de o distrugere în cadrul unui război a unei clădiri importante/monument, ansamblu asupra populaţiei unui oraş. Studii concrete preluate cu graţiei din Monuments Men, WWII şi războiul din Iugoslavia.

Arhitectura ca teatru al războiului
+ Tehnicile de luptă moderne se adaptează mediului urban. Din ce în ce mai multe războaie sunt de gherilă, se manifestă prin atentate cu bombe în zone intens traficate ale marilor oraşe (vezi Palestina, vezi Irak, vezi Iran). O serie de concepte noi cu privire la moduri în care arhitectura este folosită în aceste cazuri ea însăşi ca o armă-scut într-un război urban. Exemplificări pe WWII-Stalingrad, dar şi preluate din o serie de articole de pe BLDGBLOG care mi s-au părut extrem de interesante la momentul lecturii lor acum ceva timp.

Arhitectura ca mobil/pretext al războiului
+Distrugerea unui cadru al unei comunităţi+distrugerea ei morală+inlocuirea cadrului cu unul nou (al cuceritorului)= cea mai simplă metodă de reconstrucţie urbană+eradicare a unei civilizaţii (bineinţeles măsuri propagandistice, legislative, administrative trebuie luate.)
+ Planurile lui Hitler cu Berlinul, remodelarea lui Speer şi cum monumentalitatea arhitecturală a cadrului construit ar fi exprimat condiţia învingătorului şi a unei rase superioare.
+Lovim în arhitectură (văzută ca reprezentarea iconică a unei societăţi, ca landmark) intenţionat în cazul unor atentate gen 9-11 tocmai pentru a deveni un pretext al războiului.
(notă generală pt ultima parte: un pic cam trasă de par, nu prea clară cam cu ce s-ar ocupa şi dacă ar fi studii de caz semnificative pentru această direcţie)

Întrebări/nedumeriri:
+Sunt oare parţile majore prea diverse pentru a fi reunite în aceeaşi lucrare? Asta în condiţiile în care o lucrare de doctorat se vrea un studiu profund şi detaliat pe o singură direcţie?
+Mai sunt şi alte aspecte ale relaţiei arhitectură-război care mi-au scăpat din acest brainstorm? Completări pe unele dintre ele. Eventual idei/schiţe de bibliografii pentru aceste părţi

Şi închei cu două considerente generala. Dacă aş ajunge să scriu vreodată această lucrare oare cu cine aş face-o ca îndrumător? Asta, aşa în condiţiile diversităţii de direcţii prezentate.