Despre monumente si protejarea lor in Bucuresti 1

In iarna ce tocmai s-a incheiat am participat intr-o echipa la realizarea si redactarea unui proiect pentru concursul Hanul Gabroveni. Experienta a fost interesanta insa a fost una din acele dati in care desi teamwork-ul a mers, rezultatul a fost un pic sub asteptari.

Despre concurs s-au scris si spus multe la care nu pot decat sa adaug, parerile sunt impartite, despre atitudine, despre organizare, despre puncte de vedere si functiuni. A castigat cine trebuia sa castige iar rezultatul este doar reflectarea unei viziuni a comisiei de jurizare, este intr-un fel "ce vroiau sa vada de la un proiect in cadrul concursului". Mai multe in numarul 81(februarie 2010) al revistei arhitectura.

Subiectul articolului de fata este mai mult legat de o atitudine extrema pe care o au oamenii (profesionisti dar nu numai) fata de monumente. Practic in Romania nu exista cale de mijloc exista doar "cavaleri ai monumentelor" si "distrugatori" ai lor. Exista doar cei ce vor conservarea sub pavaza etichetei de monument istoric a jumate din centrul vechi a unor cartiere extinse si cei care nu se uita la ceea ce au ci doar la ceea ce pot avea pe un teren.

"Cavalerii monumentelor" sunt produsul distrugatorilor si sunt minoritari (fapt confirmat de distrugerile ce se produc INCA asupra patrimoniului), lipsiti de unelte legislative eficiente pentru stoparea masacrului dar mai ales orbi in cauza lor. Nu derog cauza ca fiind gresita ci din contra mai mult decat necesara - spun insa ca extremele sunt la fel de periculoase.

"Distrugatorii" au bani, interese dar mai ales incultura sau prea putina pasare fata de ce au. Pentru ei o casa (in zona protejata a centrului Bucurestiului dar nu monument istoric) nu este nici mai mult nici mai putin decat o constructie inadecvata cerintelor lor economice. Nu judeca constructia decat prin prisma valorii ei economice, si evident ca, o casa P fata de o casa P+6 este mult subevaluata. Numai POT si CUT este ce conteaza pentru ei. Au fost numiti "rechini imobiliari" "dezvoltatori capitalisti" si in multe alte feluri, li s-a imputat faptul ca din cauza lor patrimoniul si orasul are de suferit. Multi dintre sustinatorii cavalerilor traiesc cu impresia ca acesti rechini sunt de fapt produsul exclusiv al epocii noastre - nimic mai fals. Ei au existat si in interbelic si in antebelic si tot cam asa au lucrat, tot asa au fost injurati si tot cum au vrut ei au construit.

Se tot publica liste "mortuare" cu demolarile suferite de tesutul urban din Bucuresti, se zice ca este mai vast si mai perfid decat cel pe care Bucurestiul l-a suferit sub comunisti. Nu stiu, sunt prea tanara sa stiu cum era inainte de '85 orasul dar vad ce se intampla in jurul meu. Unele cazuri sunt strigatoare la cer altele sunt doar selectie naturala.

Deranjant este un alt lucru mult mai putin evident - generalizarea. Nu fiecare caz este la fel si nu fiecare cladire este la fel de importanta in pierderea ei. Nu pot sa trec cu vederea dezgustatoarele comentarii lasate pe bloguri de genul "Inca una s-a dus si vor construi un turn in loc..."urmate fie de deplangeri, de remarci ironico-cinice la adresa distrugatorilor dar si de injurii. Pentru cei care scriu aceste randuri le-as sugera sa stea un pic si sa se gandeasca pentru ca
1) NU toate cladirile demolate fac loc unor turnuri
2) INCA nu au imaginea a ceea ce VA FI. Poate ce v-a fi este cu mult mai bun decat ce era
3) Demolarea este un proces natural intr-un oras VIU.
4) Nu totul este alb si negru in ceea ce priveste urbanismul

Nu am inca exemple bune care sa ilustreze cele zise mai sus dar atitudinile radicale prezentate in comentarii dar si in manifeste unor "cavaleri" nu sunt deloc utile urbanismului.

Unde gresesc "distrugatorii". Si ei la randul lor sunt un produs al societatii capitaliste prost intelese. Exista fie aroganta. "Eu fac ce vreau cu casa si cu terenul meu" sau incultura lui "n-am stiut." Ei gresesc in momentul in care nu vor sa accepte si alte solutii decat cele care le vor, standard, din partea arhitectilor/proiectantilor. Gresesc in momentul in care nu se gandesc cu un dram de bun simt la spatiul public, la vecini si de ce nu la pietonul de pe strada care v-a fi agresat de constructiile lor. Nu inteleg ca la fel cum exista un interior - spatiu valoros economic pentru ei - exista si un exterior care nu este al lor cand se adreseaza spatiului orasului.

De asemenea piata de materiale si tehnici de constructie din RO are prea putina varietate in ceea ce priveste segmentul de restaurare si conservare. Daca ai o casa veche si chiar iti pui problema sa o restaurezi, sa-i redai gloria de alta data (fie pentru ca o faci sediu de firma, fie pentru ca o faci bar/cafenea/restaurant sau doar pentru ca vrei un lifestyle de 1900 par example) nu prea ai cum pe plan local. Nu ai oameni care stiu sa lucreze anumite detalii, nu ai materialele necesare. Si trebuie sa importi, trebuie sa bagi in casa aia cu mult fata de cat face. Drept care multi pur si simplu aleg varianta- dat jos si refacut - evident pe gusturile si echiparea moderna. Mai mare mai incapatoare si mai adaptata functional la cerinte. Daca faci acest lucru automat devi un "distrugator". "Cavalerii" nu pot, sau nu vor a intelege, constrangerile pe care unii beneficiari de buna credinta le intampina cand vine vorba de cladiri vechi. O cladire de la 1900 nu este ca de la 2000. Daca vrei sa o pastrezi trebuie sa-i intelegi limitarile si sa le accepti - la fel cum un Ford din 1930 nu poate concura cu un BMW ultima generatie. Dar amandoua sunt masini (case) si de amandoua te poti servi pentru a te deplasa (locui in ele).

Unde gresesc "cavalerii". Ei nu judeca dupa valoare (istorica, arhitecturala, memoriala) monumentele pe care le protejeaza ci DOAR dupa valoare de vechime. Daca a fost un moment in care tot ce era vechi era automat si prost acum asistam - gratie manifestului lor la - tot ce e vechi trebuie pastrat pentru ca e valoros. Pastram TOT, palate si cocioabe, anexe si grajduri TOT pentru ca este vechi. Paradoxul si-a aratat coltii recent cand o casa modernista, nu mai veche de 1926-30 de Henriette Delavrancea Gibory si-a gasit obstescul sfarsit sub un buldozer pentru ca ... nu era suficient de veche pentru a fi protejata. Si in acest caz cine este vinovat. "Cavalerii" arata spre "distrugatori" acuzativ. "Distrugatorii" inocenti arata spre lista monumentelor istorice pe care casa nu figureaza. "Cine este si Henriette Gibory asta de trebuie sa-i pastram casa?" s-ar intreba un dezvoltator incult. A cui este vina ca saraca arhitecta Henriette Delavrancea nu este la fel de populara ca...sa zicem Mincu? Daca omul nu a auzit de ea poate ca este vina arhitectilor ca nu popularizeaza cu o incapatanare bovina...cultura arhitecturala.

Din aceasta intamplare nefericita exista un singur mesaj de inteles. "Cavalerii" ar trebui sa-si gandeasca un sistem mai inteligent si CLAR in ceea ce priveste ariile si monumentele protejate iar "distrugatorii" sa inteleaga ce au in posesie inainte de a demola si reconstrui.