Cei care vad blog-ul se intreaba de ce toate pozele sunt alb-negru. Raspunsul este simplu: nu vad de ce le-as face color si da, sunt fan B&W in fotografia de arhitectura unde culoarea nu ajuta subiectul.
Toate acestea nu inseamna ca nu recunosc puterea culorii naturale...unde chiar are un cuvant greu de spus.
vineri, aprilie 28, 2006
Culoare naturala
duminică, aprilie 23, 2006
Craiova 2006 - 5 - drumul de intoarcere
Plecarea de la Craiova a fost o adevarata aventura, ce merita povestita asa cum s-a intamplat.
Orele 12.30.
Colega de camera nu se arata cu cheia de la camera. Livia isi sacrifica contul de mobil si o suna. Aflam cu groaza ca se gaseste la 30-45 min de camin si ca nu intentioneaza prea curand sa se intoarca caci tocmai comandase masa. Nervi, scandal caci era ora mesei si Livia trebuia sa-si faca injectia. Plus ca aveam tren la 14. 25
Ora 13.00
colega suna si spune ca o sa trimita pe nu stiu cine care era din grupul nostru la camin cu cheia dar ca nu va ajunge mai devreme de 13.10. Inainte de a ajunge persoana cu cheia reusesc sa fac rost de o cheie de rezerva de la cineva din administratie. Intram in camera si lucrurile par sa se rezolve. Liva se duce la masa in timp ce eu raman sa strang ultimele lucruri si sa aduc totul jos ( PS. trebuie carate toate lucrurile de la etajul 3 pe niste scari de maxim 120cm). Vine si sus numita persoana cu cheia. Ii multumesc zambitoare pentru efortul depus dar se rezolvase mai repede decat putea ea veni.
Ora 13.20
Redactez o declaratie pe propria raspundere ca eu ca sora mai mare ce sunt o iau pe Livia mai devreme decat era stabilit in programul ONF. Trebuie sa o lasa la camera 2 etaj 1 inainte de a pleca. Descopar ca trebuie sa fac cel putin 2 drumuri cu bagajele pana jos pentru ca nu mi-au mai crescut maini suplimentare.
Ora 13. 30
Prima transa de bagaje este la Livia in sala de mese. Ramane sa mai aduc jos si restul in timp pentru terminarea mesei Liviei, si evident sa plasez hartia. Insa usa de la camera 2 etaj 1 este inchisa , nimeni inauntru, nici o profa nu e de gasit , nu am cui sa-i las hartia si trebuie sa ajungem la gara pana in ora 14. Urmeaza o tevatura de aproximativ 15 min in care nu reusim sa scapam de o hartie nenorocita. Imi vine ideea geniala de a o baga pe sub usa in fosta noastra camera in speranta in care colega de camera o va da mai departe unei profe din lot.
Ora 13. 45
Avand doar 2500 lei pe cartela telefonica de fix sunam la o companie de taxi. Numarul format nu este bun. Noroc ca ziua anterioara facusem o poza la niste taxiuri. Scot camera mai uit la numar si o trimit pe Livia sa sune in timp ce eu car mai departe bagajele. Vine taxiul in sfarsit ne suim in el si plecam spre gara
Ora 14.00
Ajungem la gara. Ne uitam stupefiate la tabela de afisaj:
"Rapidul 796 Craiova - Bucuresti linia 28?!!"S-o fi stricat tabela. Nu poate o gara de provincie sa aiba...28 de lini; Nici Gara de Nord din Bucuresti n-are decat 15- 16. Pierdem 5 minute gandindu-ne la variate explicatii: li s-a stricat tabela si este fie linia 2 fie linia 8. Dupa acest timp pretios pierdut cineva ne ilumineaza.
"Iesiti pe acolo si faceti dreapta si mai mergeti ceva" Neincrezatoare in persoana respectiva care nu arata prea de incredere ( culoarea pielii, aspect, etc.) urmam insa sfatul - nu aveam alta optiune. Pe peron de departe se intrezareste un numar. 26. Deci unde este 26 trebuie sa fie si 27 si 28. Ajungem in sfarsit la linia buna iar pe fundul trenului scrijelit cu creta scria
" 796 Craiova-Bucuresti "
Ora 14. 15
Dupa un tur de forta in care am gasit vagonul corespunzator, descoperim ca nici una din usile sale nu sunt deschise. Ne urcam rapid in vagonul 4 si ne facem usor loc spre vagonul 3 - trenul era cam gol pentru acea ora. Gasim locurile, urcam bagajele sus si ne asezam pe bancheta. In compartiment o batranica si o fata cam de varsta mea discutau: cum e sa mergi cu trenul vs. masina sau microbuzul. Ce pregatiri au facut de Pasti; etc. Dar ce mai conteaza cand am ajuns in tren
Ora 14. 20
Vine si un domn in jur de 45, 50 ani sa se alature grupului din compartimentul nostru.
La fix 14. 25 trenul se pune in miscare. De aici incepe drumul spre Bucuresti... un drum ciudat si as spune demn de a fi trecut in categoria intamplari care au potentialul de a-ti schimba viata.
Personajele noastre sunt. Doamna. D; Domnisoara. M si Domnul A plus evident eu si sora mea. ( Numele lor nu le stiu; nici nu m-a interesat si nici acum dupa ce am petrecut acele 2 ore jumate in compania lor nu tin sa le aflu; Initialele nu sunt chiar aleatorii alese)
Doamna D nu are prea mare insemnatate in relatarea care urmeaza. Ea vorbeste la inceput cu Domnisoara M dar apoi trage un pui de somn serios de cam 1 ora si ceva;
Domnisoara M este studenta la Medicina in Craiova insa ea este de fapt din Bucuresti. A picat examenul grila pentru ca a decalat raspunsurile la aproape 120 de intrebari. Dupa multa disperare si spaima a reusit sa intre la Craiova la medicina, facultatea fiind singura care a dat examenul la o alta ora decat restul din toata tara. Acum domnisoara noastra are de facut naveta Bucuresti-Craiova. Este anul 1 dar vrea sa se transfere la Bucuresti; asta daca nu are restante si primeste aprobarea de la Craiova.
Toate aceste lucruri... sa zicem intime despre domnisoara M le aflam dupa ce aceasta scoate un curs de anatomie si incepe sa citeasca, trezind curiozitatea Domnului A.
Domnul A este...surpriza profesor universitar la facultatea de Arhitectura ! ( eu in soc evident, intrebarea esentiala fiind. Ce preda?) Usurarea vine dupa ce aflu istoria Domnului A. A predat in cadrul catedrei de Stiinte Tehnice la Mincu pana acum 3 ani cand dupa o discutie cu Mac Popescu s-a carat la Spiru' "Si atunci i-am spus ca arhitectura trece prin stomac si ca o sa ma duc unde sunt mai bine platit".
Dupa aceea eu ma simt strans legata si ma bag in vorba.
" Siti eu sunt studenta la Arhitectura". Evident dupa asta Domnul A caruia ii face placere sa gaseasca companie de discutie incepe sa ma intrebe. " Cu cine faci la atelier? il stii pe cutare sau cutare?"etc. Descoper ca il cunoaste pe proful meu si ca a fost in acelasi an cu unul din asistentii mei. ( How wierd can it get!) Descoperim ca si Domnisoara M are ceva inclinatii catre desen si ca undeva prin clasa 10 vroia si ea sa dea la arhitectura dar apoi a virat puternic spre medicina.
Se discuta despre mult printre care. Proiectele de diplome de anul asta de la Spiru. Cum vrea Domnul A sa revolutioneze admiterea in facultatea Spiru Haret si cum ar vrea intr-un viitor apropiat sa concureze de la egal la egal cu Mincu. Domnul A ne arata si poze de la Calafat de unde se intoarcea si unde vazuse ravagiile pe care Dunarea le-a produs ridicandu-se la aprox. 6 m peste nivelul ei normal
O chestie interesanta care e demna de mentionat sub forma de anecdota este parte dintr-un studiu al Domnului A. A studiat legenda intemeierii manastirii Argesului ( Mesterul Manole & stuff) si cautand prin izvoarele folclorice ajunge la 2 balade care - desi similare ca continut - intra in contradictie in ceea ce priveste locul intemeierii manastirii. Una vorbeste despre un zid si un cioban care l-ar fi ajutat pe Negru Voda (alias Matei Basarab) in edificarea manastirii; si cealalta despre acelasi Negru Voda care ar fi ales drept loc un lac pe care l-ar fi umplut cu carbune si pietre. Alegerea este influentata de un porcar din partea locului. In incercarea de a stabili daca cele 2 balade vorbesc despre acelasi edificiul arhitectul nostru apeleaza ca un bun detectiv ce este la surse istorice si de ce nu si arheologice. Sapaturile in jurul Manastirii Arges au scos la iveala un strat serios de carbune si apoi unul de sedimente care arheologic nu pot fi explicate ( Strat de carbune ar fi insemnat un incendiu dar cum sedimentele aratau clar ca se afla pe locul unul fost lac, ipoteza unui incendiu este exclusa). Apoi relatarile istorice vorbesc despre relatiile incordate cu Poarta care trimitea trupe sa jefuiasca zona. Locuitorii care se ocupasera cu cresterea oilor si care se saturasera ca turmele lor sa fie furate de otomani trecusera la crescut porci ( se stie ca musulmanii nu manaca carne de porc). Din aceste doua dovezi se deduce ca prima ar fi balada cu porcarul si apoi cea cu ciobanul deoarece dupa stabilizarea situatiei cu Poarta localnicii se reintorc la crescut oi.
Ceea ce am inteles eu din anecdota respectiva este ca de fapt cele 2 balade vorbesc despre aceeasi cladire insa in diferite perioade de timp. Actuala Manastire Arges fiind construita pe ruinele uneia mai vechi care apare in legenda cu lacul. Ruinele ei apar sub forma zidului la care urla cainii din balada lui Alecsandri ( aia pe care am studiat-o la scoala la romana).
Semnificatia si mai profunda a povestirii este modul in care arhitectura primeste ajutor in studiul intreprins de la celelalte stiinte cum ar fi arheologia si istoria. Marele pacat este ca nu stiu contextul mai larg al acelui studiu intreprins de Domnul A care pare destul de interesant.
Si acum ca o concluzie generala a acestei plecari.
Cateodata lucrurile se intampla asa pentru ca asa trebuie. Care este probabilitatea sa pici in acelasi compartiment de tren cu 2 necunoscuti si in 2 ore jumate sa descoperi ca ai mai multe lucrui in comun cu ei decat cu unii colegi de grupa? In ce fel va influenta evolutia mea acesta intalnire zic eu interesanta nu stiu inca, ceea ce stiu este ca am prins Rapidul 796 Craiova- Bucuresti cu un scop si acela nu era numai acela de a ajunge acasa.
vineri, aprilie 21, 2006
Craiova 2006 - 4- Parcul Romanescu
[ podul este simbolul parcului, desi nu face trecerea decat peste un fir de apa insignifiant se impune prin dimensiuni si tehnica contructiva. Este o structura pe cabluri lucru care se simte din plin cand alergi pe el, puntea fiind integral din metal. Cablurile sunt acorate in cei 2 piloni tratati ca fiind din piatra ( sunt beton armat nu va faceti griji) ]
[ Foisorul romantic te intampina la intrarea in parc ]
Parcul Nicolae Romanescu a fost realizat intre 1900 - 1903, este cel mai mare din Romania ( desi Herastrau mi se pare mult mai mare ca el ) si al treilea din Europa. Este dotat cu ample forme de relief, oglinzi de apa, ruine si multa vegetatie. Aranjarea peisagistica este realizata in spiritul gradinilor si marilor parcuri romantice. ( de unde si ideea cu ruinele )
L-am vizitat de 3 ori ( de 2 ori dimineata la prima ora cand era aproape pustiu si odata dupa amiaza cand era plin de lume.) si parca odata ce treceai din strada prafuita tipic romaneasca in parcul respectiv printr-o colonada parca treceai granita dintre Romania si parcurile occidentale. Parca prezenta lui intr-un oras provincial asemenea Craiovei ar fi fost un accident.
[ ruinele unui Castel Fermecat - initial menit ca un fel de atractie pentru copii de genul castelului frumoasei adormite din Disneyland, acum ajuns la propriu o ruina - un Castel Fermat ( poate de la verbul fermer din franceza adica un castel inchis ?). Inscriptiile de pe ziduri sunt interesante mai ales cand atesta istoria ruinei. ]
[ natura salbatica in care apar diferite elemente cum ar fi mini cascade sau ruine este tema predilecta a amenajarilor peisagiste romantice de secol 19 si inceput de 20 ]
[ modul in care craiovenii utilizeaza parcul. Exista un mic restaurant, o gradina zoologica jalnica in incinta (m-am abtinut sa fac poze deoarece mi-era mila de bietele animale), un teatru de vara dezafectat, un mini-castel- ruina si o cladire tip muzeu care nu prea era clar de ce era inchisa ]
[plimbatul cu barca pe lacul amenajat se poate face doar pe o portiune limitata. Iar lacul nici nu se compara ca dimensiuni cu Herastrau. Parcul in general este un fel de Cismigiu mai mare dar si mult mai bine ingrijit]
[din necesitate mai multe casute de pasarele au fost amplasate in parc, ceea ce dovedeste ca oamenii tin la parcul lor - de ce nu am vazut asa ceva in Herastrau sau Cismigiu?. Populatia de gaite este predominanta. ]
Craiova 2006 - 3 - cateva cladiri importante
[ Teatrul National Marin Sorescu, o lucrare modernista care se aseamana cu TNB- evident inainte de a fi mutilat cu fatada execrabila de acum ]
[ Cladirea prefecturii, in fata ei statuia lui Mihai Viteazul (Ban al Olteniei inainte de a ajunge primul unificator al principatelor romane din sec 17). Din fata ei porneste pietonalul orasului care din pacate este flancat de blocuri comuniste de o arhitectura indoielnica ] 
[ Cladirea primariei fosta Banca a Comertului este proiectata de Ion Mincu si terminata de elevul sau Constantin Iotzu in 1916. Interioarele sunt bogat decorate insa bineinteles ca nu le-am vazut si nici daca le vedeam nu le puteam fotografia. Oricum ca arhitectura este destul de ciudata mai ales in detalii. Din nou se vede clar influentele orientale ]
[Casa Baniei cea mai veche cladire din Craiova, dateaza de prin sec XVI ]
[ Complexul Minerva, nu am prea multe detalii despre istoria cladirii insa arhitectura este foarte bine conservata iar detaliile dovedesc o influenta orientala ]
Craiova 2006 - 2 - cazarea
Sa incepem deci cu cazarea.
Se da un grup scolar economic cu un camin sub orice critica, se cere sa se traiasca aproape 1 saptamana in el.
[ chiuvetele din baia comuna de la mijlocul coridorului; numai dusurile ajunsesera sa fie reconditionate ]
[ coridorul ca spatiu comun; stanga dreapta camere, undeva la mijloc baia]
[ camera unde am avut norocul sa stam ]
Din fericire sau ma rog nefericire nu am ajuns sa fac poze si in sala de mese
Read More......joi, aprilie 20, 2006
o intoarcere prematura - Craiova 2006 - 1
Mda, am venit mai repede decat ma asteptam. Impresiile sunt impartite: bune si rele. Dar se pare ca cele rele le eclipseaza pe cele bune.
Colega de camera a fost insuportabila. Clasa a 8-a si tupeista al dracului. Daca ar fi fost sora-mea sau mai rau fica-mea ii aratam eu vreo doua. Am avut cateva altercatii care s-au lasat cu scandal cu ea.
Cazarea infecta (am poze cu care sa demonstrez asta si nu mi-e frica sa le postez)
Orasul care este si nu este ceva de capul lui. Are cateva cladiri interesante apoi doar blocuri triste comuniste. Circulatia este indecent de rudimentara. Stopurile sunt rare in rest se supravietuieste pe mica intelegere. Masina nu calca pietonul si nici pietonul nu-si pune capul cu monstrii pe 4 roti. Acolo daca vrei sa treci strada trebuie sa-ti arati clar aceste intentii chiar cu riscul de a fi calcat. Strazile au nume doar pe harta caci in realitate daca gasesti indicatorului cu numele strazii undeva chiar pe acea strada e o minune. Lipsa unei corelatii intre harta si realitate face orientarea imposibila. Distantele sunt mult mai mari decat in Bucuresti, lucru datorat in mare masura lotizarii generoase. Casele sunt si ele rudimentare, se vede ca majoritatea orasului a fost construit undeva pe la 1800 sau chiar 1900 dar dupa aia pauza si apoi evident modernitate la greu: blocuri si un ansamblu de blocuri cu magazine la parter care flancheaza un pietonal central. Trotuarele sunt execrabile. Sunt dintr-un beton ordinar turnate ca draq, care au pierdut mare majoritate a partii lor fine si au ajuns a fi niste conglomerate de pietris de rau care iti fac batauri cat ai zice peste daca ai norocul de a avea talpa subitire la pantofi. De aceea eu zic ca acest oras este nemilos cu pietonii lui.
Impresii favorabile.
Strazile sunt mult mai bune ca in Bucuresti ( dar ei nu au traficul pe care il avem noi);
Ei au un pietonal unde oamenii ( a se citi tinerii) se aduna dupa amiaza si se dau cu rolele sau doar se plimba ( Bucurestiul n-are - Lipscani nu se pune ca nu este suficient de salubru pentru a devenii un loc de intalnire pentru oamenii).
Si cred ca cireasa de pe tort este parcul Romanescu - care bate la toate capitolele Herastraul. (Sincer eu l-am vazut mult mai intim decat Herastraul, suficient de mare incat sa nu te simti sufocat si agasat de masele de oameni care se aduna in dupa amiezele frumoase si suficient de verde pentru a te face sa uiti de praful strazii). Un alt lucru este modul impecabil in care acest parc este mentinut. Gazon englezesc pe care sa te intinzi, o oglinda de apa pe care sa te plimbi cu barca, insulite pitoresc aranjate, banci foarte aproape de malul apei, ai voie sa mergi pe iarba (insa daca de apropii prea mult de apa iti asumi riscurile de rigoare, neexistand ca in Herastrau de pilda, acea margine de beton armat) Multa fauna in el, veverite , broaste si mai ales o groaza de gaite. Ce mai un parc cu adevarat european la care Bucurestiul nici nu poate visa - inca cel putin. Interesant este ca oamenii il respecta si nu fac mizerie, nu arunca gunoaie in apa, isi scot canii la plimbare insa au grija sa isi faca nevoile in spatiul verde si nu pe alei.
Si cam atata. Urmeaza si exemplificarea cu poze.
sâmbătă, aprilie 15, 2006
vacanta de Pasti
Sunt in vacanta si maine voi pleca cu Sister la Olimpiada Nationala de Fizica care se desfasoara la Craiova. Deci nu voi mai posta cam 1 saptamana insa la intoarcere o sa am ce povestii. In general olimpiadele nationale sunt mai putin importante prin ceea ce faci acolo cat prin experienta de viata care ti-o ofera (vorbeste cineva care a vazut un oras superb ca Sibiul doar pt ca a ajuns la nationala de Engleza)
Cam asta am avut de spus la despartire de blog. But don't worry I'll be back
vineri, aprilie 14, 2006
proiectare-locuinta individuala pe sit real - done and over with it
Da, astazi am avut predarea de proiect. Lucrurile s-au desfasurat previzibil; adica proiectul e bun dar nu merge mai departe in judecata mare din diverse motive: pentru ca are prea multa structura cand altii nu au deloc; pentru ca nu arata ca altii; pentru ca nu ne place; pentru ca nu se integreaza in sit. Ok I got the point. THEY don't like what I do.
Acest gust amar am senzatia ca o sa ramana si la anu'. O sa fie dificil sa faci proiecte care iti plac tie si care contravin esteticii altora. O sa fie dificil ca proiect dupa proiect care tie iti plac iar altora nu sa zambesti si sa mergi mai departe si mai ales sa-ti pastrezi acea dorinta de a crea vie. Si nu in ultimul rand o sa fie dificil sa ramai competitiv si interesat intr-o grupa in care lenea si mai ales dezinteresul fata de actul creator e in floare.
Poate ca eu sunt mai ciudata si mai exigenta cu cei din jur, si poate ca pun prea mult suflet in ceea ce fac dar din pacate (sau din fericire) inca nu stiu cum se face arhitectura in sictir sau arhitectura obligata - ci doar arhitectura din pasiune. Incep sa inteleg ca cei care au cu adevarat chemare pentru asta pot sa nu doarma noptile si sa fie fericiti ca niste copii in fata unui proiect bun. Cei care nu dorm noptile si se multumesc cu un 6 sau 7 sunt cei care iubesc arhitectura platonic. Pun suflet in proiecte dar nu atat incat sa nu mai ramana si pentru proiectul urmator (de parca ar avea o rezerva limitata de afectivitate de investit in proiecte). Ei nu au sufletul ravasit de ganduri de genul : de ce a zis profu' aia sau ailalta. Ii invidiez, eu daca nu sunt revoltata impotriva sistemului nu ma simt bine. Stresul si nervii nu fac bine la sanatate dar ce sa-i faci!
Se respira adanc si se repeta urmatoarea mantra "Daca energia degajata de stress si nervi ar putea fi transformata in energie electrica atunci probabil ca as putea sa-mi sustin calculatorul pentru o saptamana"
Si uite asa se ajunge si la partea buna a proiectului. L-am facut in CAD, a iesit bine (pentru un prim proiect pe calculator) insa raceala proiectarii computerizate trebuie cumva imblanzita. La fel cum de mana a luat ceva timp pana sa gasesc tehnici artistice de care sa ma simt legata probabil ca o sa dureze ceva pana ce un proiect in CAD o sa poata sa sensibilizeze la fel ca cel de mana. Trebuie doar sa mai caut
vineri, aprilie 07, 2006
proiectare-locuinta individuala pe sit real - final stage
Predarea e joi. Deci teoretic ar trebui sa stiu ce fac si cum o fac. Si da stiu cum arata casa, stiu cum sta casa, si mai stiu ca solutia mea nu este agreata de prof. Well am preferat sa fac o solutie: corecta functional, care are o structura posibila, care se integreaza in proportie de 40% in sit, si nu in cele din urma care imi place mie si nu profului.
Imaginile sunt in premiera in Sketchup 3D un programas al carui flexibilitate in ceea ce priveste exportul si importul intre max si autocad este extraordinara. Urmeaza si planurile in CAD dar dupa ce o sa le bibilesc atent.
Enjoy!
duminică, aprilie 02, 2006
Schita de schita 2 - locuinta in mediu rural - take1
Da, vinerea care tocmai a trecut am dat si schita de schita. A fost un subiect de actualitate dar care nu m-a sensibilizat arhitectural in nici un fel. Am urmarit sa arate cat mai rural posibil si din materiale traditionale. Rezultatul...il asteptam. Cert este ca daca o trec nici nu ma mai duc la schita 3. Afara e primavara si nu mai are sens sa o trec si pe a 3-a daca le-am luat pe primele 2. Oricum diferentele intre nota 5 si 6 nu sunt nici de continut si nici de grafica ci mai degraba de nume. Cei ce au luat odata 6 sunt predispusi la a lua 6 din nou. Se pica din cauza greselilor majore si nu pe grafica. Deci mai mult ca sigur ca voi ramane la nota 5.
Later edit: Da am luat 5 si situatia sta cam asa pe tot anul 555 55 probabil a o sa fiu pintre putinii care detin acest record
Calea Victoriei
A face o calatorie pe Calea Victoriei este de fapt a face o incursiune in evolutia acestei strazi. Calea Victoriei ofera imagini pentru toate gusturile. Totul este sa stii ce sa vezi si de unde. Azi fiind vreme frumoasa si profitand de compania Iuliei M care si-a inaugurat aparatul digital am imortalizat realitatea bucuresteana.
Am plecat din piata Victoriei si am mers spre origini - "Calea Victoriei nr 1"...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)