Craiova 2006 - 5 - drumul de intoarcere

Plecarea de la Craiova a fost o adevarata aventura, ce merita povestita asa cum s-a intamplat.

Orele 12.30.
Colega de camera nu se arata cu cheia de la camera. Livia isi sacrifica contul de mobil si o suna. Aflam cu groaza ca se gaseste la 30-45 min de camin si ca nu intentioneaza prea curand sa se intoarca caci tocmai comandase masa. Nervi, scandal caci era ora mesei si Livia trebuia sa-si faca injectia. Plus ca aveam tren la 14. 25

Ora 13.00
colega suna si spune ca o sa trimita pe nu stiu cine care era din grupul nostru la camin cu cheia dar ca nu va ajunge mai devreme de 13.10. Inainte de a ajunge persoana cu cheia reusesc sa fac rost de o cheie de rezerva de la cineva din administratie. Intram in camera si lucrurile par sa se rezolve. Liva se duce la masa in timp ce eu raman sa strang ultimele lucruri si sa aduc totul jos ( PS. trebuie carate toate lucrurile de la etajul 3 pe niste scari de maxim 120cm). Vine si sus numita persoana cu cheia. Ii multumesc zambitoare pentru efortul depus dar se rezolvase mai repede decat putea ea veni.

Ora 13.20
Redactez o declaratie pe propria raspundere ca eu ca sora mai mare ce sunt o iau pe Livia mai devreme decat era stabilit in programul ONF. Trebuie sa o lasa la camera 2 etaj 1 inainte de a pleca. Descopar ca trebuie sa fac cel putin 2 drumuri cu bagajele pana jos pentru ca nu mi-au mai crescut maini suplimentare.

Ora 13. 30
Prima transa de bagaje este la Livia in sala de mese. Ramane sa mai aduc jos si restul in timp pentru terminarea mesei Liviei, si evident sa plasez hartia. Insa usa de la camera 2 etaj 1 este inchisa , nimeni inauntru, nici o profa nu e de gasit , nu am cui sa-i las hartia si trebuie sa ajungem la gara pana in ora 14. Urmeaza o tevatura de aproximativ 15 min in care nu reusim sa scapam de o hartie nenorocita. Imi vine ideea geniala de a o baga pe sub usa in fosta noastra camera in speranta in care colega de camera o va da mai departe unei profe din lot.

Ora 13. 45
Avand doar 2500 lei pe cartela telefonica de fix sunam la o companie de taxi. Numarul format nu este bun. Noroc ca ziua anterioara facusem o poza la niste taxiuri. Scot camera mai uit la numar si o trimit pe Livia sa sune in timp ce eu car mai departe bagajele. Vine taxiul in sfarsit ne suim in el si plecam spre gara

Ora 14.00
Ajungem la gara. Ne uitam stupefiate la tabela de afisaj:
"Rapidul 796 Craiova - Bucuresti linia 28?!!"S-o fi stricat tabela. Nu poate o gara de provincie sa aiba...28 de lini; Nici Gara de Nord din Bucuresti n-are decat 15- 16. Pierdem 5 minute gandindu-ne la variate explicatii: li s-a stricat tabela si este fie linia 2 fie linia 8. Dupa acest timp pretios pierdut cineva ne ilumineaza.
"Iesiti pe acolo si faceti dreapta si mai mergeti ceva" Neincrezatoare in persoana respectiva care nu arata prea de incredere ( culoarea pielii, aspect, etc.) urmam insa sfatul - nu aveam alta optiune. Pe peron de departe se intrezareste un numar. 26. Deci unde este 26 trebuie sa fie si 27 si 28. Ajungem in sfarsit la linia buna iar pe fundul trenului scrijelit cu creta scria
" 796 Craiova-Bucuresti "

Ora 14. 15
Dupa un tur de forta in care am gasit vagonul corespunzator, descoperim ca nici una din usile sale nu sunt deschise. Ne urcam rapid in vagonul 4 si ne facem usor loc spre vagonul 3 - trenul era cam gol pentru acea ora. Gasim locurile, urcam bagajele sus si ne asezam pe bancheta. In compartiment o batranica si o fata cam de varsta mea discutau: cum e sa mergi cu trenul vs. masina sau microbuzul. Ce pregatiri au facut de Pasti; etc. Dar ce mai conteaza cand am ajuns in tren

Ora 14. 20
Vine si un domn in jur de 45, 50 ani sa se alature grupului din compartimentul nostru.

La fix 14. 25 trenul se pune in miscare. De aici incepe drumul spre Bucuresti... un drum ciudat si as spune demn de a fi trecut in categoria intamplari care au potentialul de a-ti schimba viata.

Personajele noastre sunt. Doamna. D; Domnisoara. M si Domnul A plus evident eu si sora mea. ( Numele lor nu le stiu; nici nu m-a interesat si nici acum dupa ce am petrecut acele 2 ore jumate in compania lor nu tin sa le aflu; Initialele nu sunt chiar aleatorii alese)

Doamna D nu are prea mare insemnatate in relatarea care urmeaza. Ea vorbeste la inceput cu Domnisoara M dar apoi trage un pui de somn serios de cam 1 ora si ceva;

Domnisoara M este studenta la Medicina in Craiova insa ea este de fapt din Bucuresti. A picat examenul grila pentru ca a decalat raspunsurile la aproape 120 de intrebari. Dupa multa disperare si spaima a reusit sa intre la Craiova la medicina, facultatea fiind singura care a dat examenul la o alta ora decat restul din toata tara. Acum domnisoara noastra are de facut naveta Bucuresti-Craiova. Este anul 1 dar vrea sa se transfere la Bucuresti; asta daca nu are restante si primeste aprobarea de la Craiova.

Toate aceste lucruri... sa zicem intime despre domnisoara M le aflam dupa ce aceasta scoate un curs de anatomie si incepe sa citeasca, trezind curiozitatea Domnului A.

Domnul A este...surpriza profesor universitar la facultatea de Arhitectura ! ( eu in soc evident, intrebarea esentiala fiind. Ce preda?) Usurarea vine dupa ce aflu istoria Domnului A. A predat in cadrul catedrei de Stiinte Tehnice la Mincu pana acum 3 ani cand dupa o discutie cu Mac Popescu s-a carat la Spiru' "Si atunci i-am spus ca arhitectura trece prin stomac si ca o sa ma duc unde sunt mai bine platit".

Dupa aceea eu ma simt strans legata si ma bag in vorba.
" Siti eu sunt studenta la Arhitectura". Evident dupa asta Domnul A caruia ii face placere sa gaseasca companie de discutie incepe sa ma intrebe. " Cu cine faci la atelier? il stii pe cutare sau cutare?"etc. Descoper ca il cunoaste pe proful meu si ca a fost in acelasi an cu unul din asistentii mei. ( How wierd can it get!) Descoperim ca si Domnisoara M are ceva inclinatii catre desen si ca undeva prin clasa 10 vroia si ea sa dea la arhitectura dar apoi a virat puternic spre medicina.

Se discuta despre mult printre care. Proiectele de diplome de anul asta de la Spiru. Cum vrea Domnul A sa revolutioneze admiterea in facultatea Spiru Haret si cum ar vrea intr-un viitor apropiat sa concureze de la egal la egal cu Mincu. Domnul A ne arata si poze de la Calafat de unde se intoarcea si unde vazuse ravagiile pe care Dunarea le-a produs ridicandu-se la aprox. 6 m peste nivelul ei normal

O chestie interesanta care e demna de mentionat sub forma de anecdota este parte dintr-un studiu al Domnului A. A studiat legenda intemeierii manastirii Argesului ( Mesterul Manole & stuff) si cautand prin izvoarele folclorice ajunge la 2 balade care - desi similare ca continut - intra in contradictie in ceea ce priveste locul intemeierii manastirii. Una vorbeste despre un zid si un cioban care l-ar fi ajutat pe Negru Voda (alias Matei Basarab) in edificarea manastirii; si cealalta despre acelasi Negru Voda care ar fi ales drept loc un lac pe care l-ar fi umplut cu carbune si pietre. Alegerea este influentata de un porcar din partea locului. In incercarea de a stabili daca cele 2 balade vorbesc despre acelasi edificiul arhitectul nostru apeleaza ca un bun detectiv ce este la surse istorice si de ce nu si arheologice. Sapaturile in jurul Manastirii Arges au scos la iveala un strat serios de carbune si apoi unul de sedimente care arheologic nu pot fi explicate ( Strat de carbune ar fi insemnat un incendiu dar cum sedimentele aratau clar ca se afla pe locul unul fost lac, ipoteza unui incendiu este exclusa). Apoi relatarile istorice vorbesc despre relatiile incordate cu Poarta care trimitea trupe sa jefuiasca zona. Locuitorii care se ocupasera cu cresterea oilor si care se saturasera ca turmele lor sa fie furate de otomani trecusera la crescut porci ( se stie ca musulmanii nu manaca carne de porc). Din aceste doua dovezi se deduce ca prima ar fi balada cu porcarul si apoi cea cu ciobanul deoarece dupa stabilizarea situatiei cu Poarta localnicii se reintorc la crescut oi.

Ceea ce am inteles eu din anecdota respectiva este ca de fapt cele 2 balade vorbesc despre aceeasi cladire insa in diferite perioade de timp. Actuala Manastire Arges fiind construita pe ruinele uneia mai vechi care apare in legenda cu lacul. Ruinele ei apar sub forma zidului la care urla cainii din balada lui Alecsandri ( aia pe care am studiat-o la scoala la romana).
Semnificatia si mai profunda a povestirii este modul in care arhitectura primeste ajutor in studiul intreprins de la celelalte stiinte cum ar fi arheologia si istoria. Marele pacat este ca nu stiu contextul mai larg al acelui studiu intreprins de Domnul A care pare destul de interesant.

Si acum ca o concluzie generala a acestei plecari.
Cateodata lucrurile se intampla asa pentru ca asa trebuie. Care este probabilitatea sa pici in acelasi compartiment de tren cu 2 necunoscuti si in 2 ore jumate sa descoperi ca ai mai multe lucrui in comun cu ei decat cu unii colegi de grupa? In ce fel va influenta evolutia mea acesta intalnire zic eu interesanta nu stiu inca, ceea ce stiu este ca am prins Rapidul 796 Craiova- Bucuresti cu un scop si acela nu era numai acela de a ajunge acasa.