Un moment pentru a scrie

Azi, mi s-a pus pentru a nu ştiu câta oară întrebarea, de ce nu m-am înscris la doctorat. Asta, evident de la o persoană cu care se face că am discutat la un moment dat despre ideea lucrării Arhitectura şi Războiul. Răspunsul a fost sec: Nu am cu cine să o fac şi nici nu cred că este momentul. De ce? a continuat discuţia. Pentru că acum vreau să fac ceva, să construiesc. Mai târziu o să şi scriu. De fapt vroiam să subliniez faptul că un doctorat acum nu are cum să mă ajute în recuperarea decalajului de experienţă profesională şi în acumularea viitoare a ei. Nu am vrut să merg mai departe şi să dau exemplul arhitectului de hârtie pentru că nu cred că era necesar.

Insă adevărul rămâne următorul-nu vreau să scriu un doctorat doar pentru a-l scrie, vreau să fie acel gen de text pe care să-l poţi lectura la niveluri diferite de înţelegere şi să ţi se pară interesant, dacă nu o lucrare bună, cel puţin o lectură plăcută, informativă în urma căreia să rămâi cu ceva.

Al doilea motiv ar fi momentul - care, zic eu, nu este acum, pentru mine şi nici pentru cei care o să-l citească. Acum nu mai pot să duc la bun sfârşit un studiul doctoral care foarte probabil m-ar trimite prin numeroase biblioteci şi arhive. Nu am timpul necesar pentru aşa ceva, chiar dacă, pentru o temă care mă incită, interes aş avea.

Până atunci voi scrie ca să nu-mi pierd mâna şi exprimarea posturi de blog, mail-uri oficiale, memorii tehnice şi alte diverse.