ACB: Locuinte zona Piata Dorobanti

Obiectivul este un ansamblu de locuinte P+4 intr-o zona cu probleme din spatele unor blocuri de pe Str. George Calinescu din zona Piata Dorobanti. Productie a Westforth group, cladirea a aparut si in revista Arhitectura nr 74 de aceea nu voi intra in detalii tehnice ci mai degraba voi descrie zona in care este amplasat si prima impresie asupra cladirii.

Cladirea este ascunsa (doar din start s-a vrut dupa blocuri) si destul de greu de gasit fara sa stii adresa, sa cunosti zona sau sa fi cautat pe o harta. Bun, am gasit adresa, am cautat pe harta, m-am orientat si am purces in expeditia urbana ("housewatching!!!"). Sunt vag familiara cu zona Pietei Dorobanti (in special strazile cu nume de capitale dinspre zona Victoriei - am avut in trecut niste proiecte prin zona si mi-am cam facut veacul pe acolo), am fost insa mai putin dincolo de Dorobanti inspre Stefan cel Mare. Surprinzator pe strada Beller au inflorit la parterul acelor blocuri dupa care sta ascunsa caldirea noastra o droaie de cafenele si localuri - cu terase si masute ce se intind nonsalant pe trotuar, cu masini ce nu parcheaza pe el (ceva nou) si mai ales cu multa agitatie (era cald, era pranz si toata lumea vroia o limonada cel putin). Sincer mai ca as fi luat bucata aia de strada si o lipeam fix intr-un oras european (poate o mai curatam un pic inainte totusi).

Ok, dupa asaltul initial al cafenelelor am facut dreapta (pe colt era o farmacie) pe Str. Calinescu si nu am mers mult pana sa ajung la obiectiv. (nici nu trebuia conform planului din revista). Cladirea nu se anunta (nici nu are cum, doar este in spatele unui bloc) iar la strada Calinescu are doar vreo 6-8m de front. Nu este prea inalta si daca esti cu masina garantat o ratezi daca nu esti avertizat in prealabil. Ca pieton ce te anunta (mai bine zis te nedumereste un pic) cum dai coltul este textura fatadei: ceva mat metalizat, din alta poveste decat cea locala, ceva nou de abia pus in opera. Apoi daca mai mergi un pic culorile fluorescente ale balustradei din plexic (posibil geam securizat dar nu am de unde sa stiu exact) te socheaza.

Impresia generala a fost aceea de mare macheta (scara 1:1) amplasata pe un teren urban. Parca eram intr-o randare 3d de proiect in care puteam sa ma misc, sa explorez si sa ating. (De fapt m-am dus si am pus mana pe ea, fiind accesibila si mult prea shiny-new). Un singur al proiect al Westforth Group m-am mai facut sa ma duc sa ating cladirea - Charles de Gaulle Building (da, pentru ca si acolo se poate.)

Trecand peste aceste mici detalii - am fost foarte curioasa din momentul in care am vazut cladirea in revista sa vad contextul. In articolul din arhitectura lipseau pozele esentiale (unele pe care nici eu nu le-am facut dar din alte motive) ce este pe LANGA ea. Stiam din text ca este in spatele unui bloc, stiam de altfel cum arata spatele blocurilor bucurestene de obicei si mai stiam din prezentare ca fatada principala este cea orientata SPRE spatele de bloc. Si de aici intrebarea-exclamatie: Ce priveliste nasoala poti sa ai dintr-o cladire atat de marfa?! De asemenea vazusem din poze ca langa ea pe straduta paralela cu G. Calinescu era un lot liber. Cum era cladirea noastre realizata inspre el?

Bun prima revelatie a sitului. Cladirea are un spatiu generos in fata (se vedea din plan doar) care este- ce altceva decat parcarea din spatele blocului. Blocul nu este P+10 ci P+6 ceea ce inseamna ca aveti lumina suficienta. Fatada blocului nu este cea mai fericita dar nici ce mai nasoala din cate exista prin Bucuresti, si mai are o calitate importanta - partial se pierde intr-o vegetatie crescuta generos. Deci ce vezi pe fereastra de acolo nu este chiar nenorocirea pamantului, dar nici o belvedere.

Surprizele inerente sitului constituie - fatada dinspre G. Calinescu - in revista nu apare poza cu ea si pe buna dreptate pentru ca ASA ceva este langa cladirea noastra. Dar si cladirile vecine pe strada paralela cu G. Calinescu - 3 cladiri noi - 2 terminate una in santier (cele 2 arata mediocru spre nasol iar cea in constructie - D-zeu stie, nu am vazut nici o placuta cu imaginea finala) Despre situl de langa care era gol - ei bine nu o sa fie gol pentru mult vreme - exista o fundatie si se anunta o a 4-a cladire ce se va lipi la calcanul de rigoare a constructiei noastre. Insa gratie acestui spatiu gol am putut sa zaresc un pic balcoanele dinspre curtea interioara (mult spus - e de fapt o curte de lumina intre 2 calcane la care cladirea noastra s-a lipit) De acolo sunt sigura ca este o perspectiva interesanta asupra activitatilor in curtile din spate caselor de pe G. Calinescu si nu numai.

Si acum partea intotdeauna amuzanta a expeditiilor urbane in care te duci de una singura (eram cu sister dar ce conteaza) si cu 350D-ul de gat. INTOTDEAUNA vei da de bagatori-in-seama. In acest caz am dat de doua specii cunoscute ca fiind extrem de nesuferite: muncitorii de pe santierul cladirii mai sus mentionate ce este in constructie si lucratorii de la reteaua de (canalizare? apa? whatever erau cu o groapa consistenta lucrand la niste racoduri cu tevi si toate cele.) De aceea am preferat sa nu fac prea multe poze si sa nu stau prea mult prin zona (de la "fetita" si "papusa" la altceva? nu prea cred. "fa-mi si mie o poza." gives them the finger.) Da, cam asa e - eu pozez cladiri NU oameni, si in nici un caz muncitori sau lucratori.

Pana la o noua expeditie "housewatching" sugerez o vizita - fatada este ceva de vazut si de pipait mai ales (nu stiu exact ce material e - probabil un soi de alucobond, oricum structurarea ei este ingenioasa si simpla iar imbinarile sunt profesioniste - ca la toate cladirile Westforth de altfel.)