"Si cam asa trebuie sa arate si sa functioneze un ansamblu rezidential..."

Cine este de fapt arhitectul sa spuna asta? D-zeu?
Stiu ca multi dintre noi si-au ales aceasta meserie pentru ca iti da "putere" sa schimbi ceva social, ceva in modul in care traiesc oamenii, in modul in care arata si sunt gestionate orasele noastre. Nu degeaba toti marii politicieni au pe lista meseriilor regretate (adica care si le-au dorit si nu le-au putut avea) arhitectura.

Si care este problema in definitiv sa zici unor oameni "Stiti, cam asa trebuie sa traiti voi dupa studii sociale, psihologice, invatatura si intuitia mea."? Problema este exact aceea pe care pateste orice copil cand mama si/sau tata ii aleg hainele pe care sa le poarte. Mama si tata nu au cum sa stie ce-ti place sau ce iti trebuie dar ei aleg ce cred ei ca e mai bine. (pentru unii copii chiar merge, si e ok in principiu - pentru altii nu). Cam asa e si cu beneficiarul - functioneaza PRESUPUNEREA.

Arhitectul presupune ca beneficiarul este prost (in proportie de 80%, un copil ce nu stie exact ce ii trebuie) iar beneficiarul presupune ca arhitectul le stie pe toate. (Parintii = arhitectul, copilul=beneficiarul) Problemele serioase apar in doua situatii.

1) avem de aface cu o criza a infantului. Scandal "Vreau sa-mi cumperi masinuta ca a lui Danut, rosie!" (Vreau casa cu 10 camere si jacuzii ca a lu' varu-miu si sa arate asa!) in care parintii au doua optiuni. Cedeaza "Bine iti cumpar masinuta, da' daca n-are rosie o luam verde ok?" (O sa vedem ce putem face, probabil ca nu o sa se poate la acest regim de inaltime dar rezolvam cumva situatia.) sau se mentin pe pozitii "N-avem bani, scumpule!" sau "Da' ce, ti-am cumparat masinute o tona, ce-ti trebuie inca una?" ( Imi pare rau, domnule dar noi nu lucram pe proiecte de acest tip.)
2) avem de aface cu niste parinti bine intentionati dar care il sufoca pe micut, unde micutul se complace in dragostea asfixianta a parintilor. Aici parintii stiu mai bine ce ii trebuie lui si nu accepta nimic mai prejos iar micutul...ei bine nu zice cam nimic.

Si problemele? pai in (1) iese cum vrea clientul depinzand de cat este de maleabil si de descurcaret arhitectul. Exemplele sunt nu dintre cele mai fericite si in (2) iese cum vrea arhitectul. Problema este ca daca arhitectul nu poate intelege cum traieste beneficiarul nu are cum sa iasa ceva care sa-i fie util "micutului", deci produce un obiect inutil, care din punct de vedere moral (daca nu si tehnic-fizic) se va devaloriza instant in momentul punerii in opera.

Citeam un articol recent pe Building Blog cu privire la Dubai si despre modul in care orasele contemporane APAR dintr-o data pe locuri ce nu ar fi fost niciodata tropice habitatului uman. Orasele pur si simplu se fiinteaza fara sa intrebe pe nimeni, si sunt mai degraba colectii de obiecte arhitecturale (landmarks) decat sunt centre ale vietii sociale. Bineinteles ca orasele nu se fac singure - arhitectii si urbanistii le gandesc si intrebarea sa punea in modul cel mai serios daca oare mai stim sa construim orase care sa fie intradevar urbane, adica ce inseamna urbanitatea pana la urma.

Din istoria asezarilor observam ca grecii si romanii in special stiau sa le faca destul de bine (istoria confirma, tratatului lui Vitruviu - partea despre cum sa alegi locul pentru un oras spune tot) Acum, in prezent... nu prea.

Si revin in final la o afirmatie de la ultima sedinta de atelier care cere o replica (nu am zis-o atunci desi imi era clara in minte pentru ca nu erau nici oamenii nici momentul pentru a fi inteleasa cum trebuie) Proful: "Stiti seria de pe Hallmark - Crimele din Midsommer, imi plac acele sate rurale englezesti in care totul este asa de verde si de ingrijit, e o atmosfera de genul ala vreau sa simt si in proiectele voastre." Si cine crede ca le-a facut? Le Corbusier sau Zaha Hadid? - ei bine un no-name arhitect englez ce pur si simplu le-a oferit oamenilor niste simple dotari, posibilitatea de a-si personaliza casa si o gradina. Oamenii fac atmosfera nu arhitectura. Ia aceleasi dotari si punele in mediu american si vezi ce atmosfera obtii (LOL destul de neplacuta) Incearca dupa aia acelasi sistem la noi - gazon tuns frumos, gard viu in forme diverse, ghivece cu flori superbe la fereastra - astea sunt micile detalii care fac atmosfera si care cu siguranta nu tin de arhitect (poate in proportie de 30%) ci mai degraba de peisagist si de oamenii care ingrijesc o imagine pentru ca stiu ca asta e modul in care ei vor sa le arate casa si gradina.

Hai sa luam italieni si spaniolii - au acele sate si orasele superbe - de ce? Pentru ca au grija de ele, de cum arata, de cum functioneaza, pentru ca le pasa si ca sunt ale lor. Un om caruia ii pasa de modul in care arata (se imbraca cu stil etc) sigur va aplica aceeasi strategie si casei in care sta pentru ca...pana la urma este a lui si tine la ea.

Cum poti sa faci asa ceva pentru un proiect de scoala fara sa cazi in formalism? Intr-un proiect de scoala NU ai decat un scenariu de locuire cu care sa lucrezi. Un SCENARIU - un scenariu este bazat pe un sir nesfarsit de PRESUPUNERI. Presupuneri ale tale ca student si presupuneri ale LOR ca asistenti si profesori. Cu ce sunt mai bune presupunerile tale decat ale lor? Cum pot ei sa-mi zica ca intr-o zona care a fost si este bine mersi rezidentiala de la 1850 in colo, unde viata se desfasura tihnit printre gradini luxuriante si casute ascunse bine - ca e bine sa aduci agitatie, forfota - UN PIETONAL - public, etc?! Da, Bucurestiul are o lipsa acuta de spatiu public dar va rog eu - NU PUNETI SPATIU PUBLIC AIUREA! E ca si cum D-zeu la facerea miriapodului ar fi zis "Mai, sincer nu cred ca iti ajung doua sau patru picioare, deci ca sa fim siguri hai tine de la mine 1000"?!! Si ca si cum la facerea sarpelui sau a ramei ar fi zis "Scuze, baieti am terminat picioarele. Stiti miriapodul a fost facut inainte. Mai aveti insa o sansa - sa va evoluati voi de unii singuri alte mijloace de deplasare." Spatiul public nu-l arunci pur si simplu oriunde ghicesti in bobi sau in cafea ca ar putea sa se conecteze niste foste ganguri si spatii reziduale. Spatiul public este facut de oameni , doar cadrul este cel amenajat de arhitect.

Imi pare rau daca argumentatia mea de la proiecte este asa de slaba INSA sincer nu cred in spatiul public propus in arhitectura contemporana. Pur si simplu pentru ca a trecut putin timp pentru ca persupunerile pe care este el bazat si construit sa-si fi dovedit veridicitatea si pentru ca mi se pare stupid sa vezi un camp de maci unde este un maidan plin de buruieni.

Si in concluzie o sa inchei cu altceva de pe Building Blog - pana la urma nu conteaza daca e bine sau gresit ce facem (spatii, orase, case etc) daca facem muuulte, muulte pana la urma o sa nimerim cateva care sunt bune - matematica si probabilitatile dovedesc acest lucru.

"Si cam asa trebui sa arate si sa functioneze un ansamblu rezidential... Si daca am gresit, nu-i nimic o sa vina altii si o sa faca mai bine ca mine, si tot asa." (Cam asta cred ca a gandit Le Corbusier cand a construit unitatile de locuinte de la Marsilia - doar ca partea cu greselile nu a fost niciodata spusa - sau luata in considerare.)