Spatiul public in exces dauneaza grav sanatatii orasului

Poate ca este doar un sentiment personal insa el incepe incet incet sa fie comfirmat din mai multe surse. Spatiul public in exces dauneaza grav sanatatii orasului.

Totul a pornit pentru mine de la atelier, unde mai in gluma mai in serious ni s-a impus o atitudine - "Bucurestiul este un oras fara spatiu public si voi ca tinere vlastare ale breslei arhitectilor, este de datoria voastra, sa-l propuneti si configurati." Ok, sunt de acord ca Bucurestiul nu are spatiu public si totusi nu vi se pare cam stupid ca toate proiectele anilor 4 si 5 sa se ocupe de SPATIUL PUBLIC? Inteleg ca este important dar 1 an era poate de ajuns pentru acest subiect. Sincer, am inceput sa pierd sirul cronologic al exercitiilor de atelier (deh, asa se intampla daca ai o facultate de 6 ani) si asta s-a intamplat cam prin anul 4, de ce? Simplu pentru ca toate proiectele erau la fel in constiinta mea si pentru ca nu m-am atasat de nici unul dintre ele pentru ca nu credeam si nici nu cred in vreunul.

In prezent am ajuns la o concluzie paradoxala (asta si in urma prezentarii de ultim proiect de sinteza al anului 5 consumata ieri) Majoritatea (cam 96% din proiectele acestui exercitiu) sunt nu numai irealizabile dpv structural si functional ci nefezabile pentru functiunea si zona propusa. Aici deja nu mai este o problema de arhitectura ci o problema de urbanism. Si asa ajungem la catedra de urbanism care este cunoscuta pentru lipsa de tact pedagogic pe care o are. Nu voi intra in polemici pe acest subiect pentru ca nu asta e scopul. Concluzionam deci ca studentul anului 5 nu numai ca face analiza de sit, multicriteriala, etc, pe fuga si formal ci si daca o face cu buna credinta si constient interpreteaza rezultatele complet aiurea. De ce sunt interpretate analizele aiurea, pentru ca totul se bazeaza pe presupuneri dar mai ales pentru ca factorul politica urbana si interese economice NU EXISTA. (Politica scolii de a le ignora este echivalentul unui val dens pe ochii studentilor, iar in momentul in care acesta este ridicat ranjeste la noi o baba harda in locul unei demoiselle din inalta societate) Da, este greu sa-i explici unui tanar de 22-23 ani cum sta treaba cu pilele primarului si ale vicelui si cum e cu multitudinea de comisii de la primarie si muuulte altele, si in plus de ce sa ii explici v-a afla si singur, pe propria piele cand va ajunge sa lucreze intr-un birou de proiectare pe bune. Un motiv de bun simt ar fi pentru ca este parte esentiala din cadrul educatiei sale profesionale (Sunt pentru un curs de management si unul de economie si gestiunea proiectarii OBLIGATORIU si nu optional) Cum ar fi ca la medicina cursurile de anatomie sa fie optionale? (Nu vreau sa ma gandesc)

Dar sa revenim la spatiul public Bucurestean, am citit 2 articole despre el scrise recent: unul in ziarul de arhitectura scos cu prilejul Anualei 2009 si altul (sau erau 2, anyway) in Arhitectura nr. 75. Primul, scris intr-un stil pamfletar m-a binedispus instant facand o comparatie adorabila intre spatiul public bucurestean si agentul 007 James Bond. Concluzia lui este ca spatiul public in Bucuresti este cel mai fierbinte subiect al momentului insa el se incapataneaza sa ramana sub acoperire (de ce oare?). Celelalte doua articole sunt niste studii de caz extrem de serioase si de la obiect (similare cu proiectul de amenajare a spatiului urban desfasurat anul acesta la anul 4) pe spatii urbane functionaliste din Olanda si Marea Britanie. Concluzia lor este ca spatiul verde functionalist este de fapt impersonal si greu de apropiat, acest lucru il transforma dintr-un spatiu benefic in teorie intr-un spatiu malefic, un spatiu in surplus inutil care dauneaza grav sanatatii locuirii din jur (de tip oras gradina sau functionalist ala Corbusier plan Voisin).

Bucurestiul este si nu este in situatia oraselor-suburbie prezentate, ele sunt o extensie de data recenta a unor orase mari unele dintre ele cu nuclee medievale bine constituite, Bucurestiul vechi de pana in al doilea razboi mondial a fost si inca mai pastreaza acest caracter de oras gradina (eufemistic spus pentru ca de fapt este un mare sat in curs de modernizare.) Bucurestiul anilor 60-70 este expresia urbanismului functionalist (blocurile comuniste). Bucurestiul anilor 2000 (aici ma refer la dezvoltarea din zona de nord a orasului) este expresia clara a suburbiei. Deci cumulat Bucurestiul are de toate - probleme pentru toti, de cele mai variate facturi pretutindeni.
Doar sa stim noi cum sa le apucam si sa le rezolvam. Pana in prezent in proiectele de atelier putini au fost cei care s-au bagat in problemele suburbiei din zona de nord. Cu totii stim de cartierele de blocuri sau de orasul vechi idealizat dar inca nimeni nu are curajul sa lucreze pe cartiere vechi de 10 ani. De ce? Pentru ca acolo nu sunt INCA problemele vizibile (sa asteptam sa apara si dupa aia vedem cum le rezolvam. Adica ce, nu cred ca cineva de prin anii 70-80 sa se fi plans de conditiile oferite de un bloc de nefamilisti LOL)
Si dintre toate aceste probleme care sunt nenumarate se lucreaza intens (dar fara rezultate vizibile) la problema stringenta a spatiului public.

Daca primul text mentionat accepta existenta (chiar si ipotetica) a unui spatiu public existent dar nerevelat (suna a conceptul de fantastic al lui Eliade nu?) care prin incantatii si proiectare poate fi divinat intr-un fiinta (ceea ce este foooarte greu dar merita incercat din toate puterile), restul de doua texte accepta existenta unui spatiu - dorit public, iesit - altceva decat public pe care lumea cu greu il poate inghiti si cauta solutii pentru transformare dintr-un spatiu verde VAG intr-un spatiu public cu un sens al oamenilor si al comunitatii. (Solutii care mi se par amuzante si unele dintre ele extrem de fezabile) Aparent articolele din arhitectura nu au nimic de aface cu Bucurestiul, adica ce om intreg la minte care militeaza pentru spatiul public ar citi si crede in aplicabilitatea unui articol intitulat sugestiv "Cat spatiu public putem suporta?"? Si totusi ele ar trebui recitite cam in...10-20ani in special pentru partea de nord a dezvolarii Bucurestiului. De abia atunci vor avea un sens.

Si sa revenim inca o data la spatiul public bucurestean. De ce dauneaza el grav sanatatii orasului? Pentru ca daca ar fi sa luat toate propunerile notate maxim de pe la proiectele de scoala anii 4-5 si diplomele (cateva nu toate) si sa le implementam intr-un Bucuresti viitor am avea spatiu public in exces. Si dupa cum stim ce e mult strica.

Cum adica ar putea sa strice spatiul public daca avem asa de putin din el identificat? (cel putin acum) Sa luam un proiect ce mi-a fost dat sa-l vizionez in decursul prezentarii de ieri.
Zona preponderent locuinte, case P+1, P+2 linistita centrala, sit cu deschidere la doua strazi dar nu sit de colt in imediata vecinatate a scuarului Cazzavillan. (partial am avut acelasi sit si eu dar l-am rezolvat si argumentat diferit), functiunea propusa, galerii, spatii expo si un pietonal ce leaga cele doua strazi toate intr-o suprafata prea mica pentru tot ce se dorea acolo. La acest proiect m-au deranjat doua lucruri. Exprimarea/ fraza "si cum aveam un sit cu iesire la doua strazi in mod natural m-am gandit sa fac un pietonal intre ele sa le lege." In acest moment am vrut sa intreb asa de mult "Da de ce vi s-a parut natural sa faceti acolo un pietonal, trecand peste un parcelar existent care nu purta istoric nici o urma de pietonal, trecere sau nici o alta subspecie a publicului?" Orice sit ce se gaseste in pozitia privilegiata de a avea iesire la doua strazi automat are datoria suprema fata de spatiul public nerevelat sa produca un pietonal sa le lege? Scuze daca par ironica sau cinica (sunt dar cui ii pasa) insa cazurile in care spatiul public are ce cauta acolo pe un sit cu un pietonal ce leaga doua strazi sunt EXTREM de rare, sunt exceptia de la regula. Si doi faptul ca pietonalul lega doua strazi cat se poate de private dpv al functiunii.Adica un public ce se asteapta sa lucreze ca un public intre doua strazi extrem de rezidentiale, care fara prea multe dificultati ar putea fi ele insele transformate in strazi ocazional carosabile sau accesibile doar riveranilor si apropiate ca extensii ale gradinilor caselor, un fel de spatiu semipublic.

Cum ar dauna acest proiect orasului? Imaginati-va implementata axioma de mai sus pe parcursul principalelor artere istorice ale Bucurestiului (Calea Victoriei, Calea Mosilor, etc) pe FIERCARE SIT cu trasaturile determinante in axioma, in speranta de a lega arterele cu viata lor publica cu tesutul cu viata lui privata. S-ar traduce in publicizarea intregii zone centrale a Bucurestiului. Ar fi bine ar fi rau? Personal inclin catre a doua varianta. Nu avem o viata publica prea activa in spatii publice pentru ca ele nu sunt si daca ar exista, oare acest lucru ne-ar face sa fim mai interactivi unii cu altii, ar ajuta comunicare intre noi, socializarea?

Greseala proiectului este lucrul pe presupunerea ca o functiune ca aceea este benefica spatiului respectiv. Cum ar putea o galerie, restaurant/cafenea/ whatever sa functioneze intr-o zona ala Cazzavillan? Sa nu presupunem si sa cautam exemplele pe care ni le ofera Bucurestiul.
1. Galeria 115 de arta digitala, desprinsa parca din proiectele de diploma sau de scoala ale studentului la Mincu - situata in zona Foisorului de Foc. Accesibilitate: cu o harta si cu ceva noroc pe la intrebat localnicii. Efect asupra zonei: aduce ceva masini in plus parcate pe strada M. Eminescu dar in rest nu vedem cine stie ce ridicare a standardului zonei. Cine expune acolo? Artisti din strainatate si mai putini romani. Cine o viziteaza? Nu stiu exact, poate ceva mai multa lume pe la evenimentele organizate acolo
2. Cafe Verde - local dragut tot prin zona amenajat intr-o casa parter de pe la sf de secol 19. Accesibilitate: cu o harta si cu calitati superioare de orientare in spatiu. Nu este indicat sa pleci de acolo la ore tarzii s-ar putea sa te ratacesti nu este cea mai fericita zona. Efect asupra zonei: Care efect? lumea da greu de ea. Personal m-am pierdut cu o harta in mana si am intrebat un taximetrist dupa ce stiam deja adresa, prima oara cand am dat de ea. Apoi m-am mai ratacit de vreo doua ori noaptea pe acolo intre Bd. Dacia-Eminescu si restul de numeroase strazi si stradute - pitoresti dar cat se poate de rezidentiale. Cine o viziteaza? Cine are curiozitati si o dorinta de intimitate excesiva. Da, te simti ca acasa pe canapea impreuna cu prietenii acolo, dar in cazul in care aveti spatiul necesar incurajez sa tineti un home party decat sa va adunati cu totii acolo.

Cazuri concrete ce nu functioneaza pentru ca nu sunt suficient de puternice, atractive functional, soarta similara pentru 90% din proiectele vizionate.

Si cum toate argumentele de mai sus ca spatiul public in exces dauneaza nu sunt suficiente, aruncati un ochi pe PUG. Oare de ce un oras are ca functiune dominanta locuirea si nu spatiul public? Poate pentru ca asa este si firesc si poate Bucurestiul nu are asa de multa nevoie de spatiu public incat sa-l cauta si acolo unde el nu exista. Ce s-ar intampla daca TOT spatiul public posibil existent si nerevelat brusc s-ar arata la lumina? Ce s-ar intampla daca tot fantasticul ascuns al lui Eliade ar fi descoperit? Pur si simplu ar inceta sa mai existe. Pericolul exista si in situatia noastra.

Nu avem spatiu public, il cautam peste tot (si pe sub presul de la intrare), il vedem si in cana de cafea de fiecare dimineata - PESTE TOT unde ni-l imaginam posibil de existat, si brusc el apare in toate locurile unde ni l-am inchipuit. In acel moment ne-am intors de unde am plecat - nu mai exista spatiu public pentru ca el este PESTE TOT in jurul nostru.