Evolutie a studentului arhitect la Mincu

Anul1.
Este debusolat, daca nu vine dintr-un mediu artistic unde atelierele sunt ceva frecvent nu prea intelege care este faza cu ele. N-are habar de machetare sau de alte unelte mai smechere de desen (nu ca in anii mai mari ar avea mai multe cunostinte) Se duce la toate cursurile pentru ca orele la liceu erau obligatorii si ia notite constiincios (practica care nu dureaza mai mult de cativa ani). Se apuca de fumat daca nu era deja fumator pentru a se da bine printre cei cool ai grupei. Invata destul de greu unde sunt salile de cursuri pentru ca...facultatea noastra ESTE labirintica iar salile isi schimba denumirile o data la 3-4ani. Descopera sistemul de credite si modul in care se face media generala tarziu (asta daca cumva mai este si de la uman a-i explica ca de fapt este o medie ponderata intre notele de la materii si numarul de credite al lor este un calvar unde mai pui ca poate nu descopera deloc daca are norocul sa faca restante) Pica Zahariade - IAC in draci - si Crisan - pentru ca nu pot sa digere ce zice doamna iar calculele matematice merg mai greu dupa o noapte nedormita. Invata ca proiectele desi au o luna calendaristica de elaborat se fac in ultimele doua zile dinaintea predari, fara a pune la socoteala noaptea/noptile.

Anul2
Continua sa fumeze din reflex si in continuare pentru ca e cool. A invatat salile dar cateodata facultatea il mai surprinde noaptea cand nu mai stie pe unde sa o ia si cumva salile au iz de twilight zone. Da pe la cursurile importante si la seminarii doar cand anumiti colegi "seriosi" ii dau SMS sa-si miste fundul la scoala. A mai invatat urmatoarele doua lectii. Primele doua ateliere dintr-un proiect intotdeauna se freaca menta si nimeni din administratie nu se scoala mai devreme de ora 10. S-a imprietenit cu secretarele pentru ca are restante si pentru ca trebuie sa fie pus la curent cu ce se mai intampla prin catedre. La GD a reperat deja micul geniu al grupei si daca n-are noroc de asa ceva in grupa sigur va gasi vreun specimen in an. Cu ajutorul lui trece seminariile dar nu si examenul (sau daca-l trece o face la limita) Despre machetare nu pot sa zic ca se omoara dar este cu tip cu resurse umane (are prieteni care stiu ce si cum, prieteni mai mari evident) si se rezolva.

Anul3
Mai invata ca Iordachescu pica, si pica si iar pica...doar vede studenti restantieri la cursurile lui din anii 4 si chiar 5. Finisajele iara sunt ceva nefericit. Iar proiectele optionale impreuna cu cursurile optionale fac viata si mai amara. Acum trebuie sa-si gaseasca oameni "seriosi" (aia de la care sa-ti iei notitele si sa-ti dea SMS de "partial" sau "lucrare de verificare") din fiecare grupa de optional care nu se intampla sa fie grupa lui de an. Ce nasol - tocmai cand isi facuse sistemul de relatii bine pus la punct. Se intalneste cu Sandu si cu Augustin. Invata repede dupa ce este dat de vreo 3 ori afara ca Augustin nu-i place sa intarzii iar ca Sandu are un scris infect si ca oricum nu prea intelegi nimic din cursurile lui (altul la care observa o rata mare a celor picati) Isi gaseste un job iar datul pe la scoala brusc incepe sa nu mai fie rentabil.

Anul4
Datorita faptului ca are un job isi permite si un anumit stil de viata (sa vina cu masina la scoala, sa se imbrace elegant, sa-si dea la facut machetele la laser si plateasca oamenii sa-i dea restantele in locul lui) Tot datorita jobului se simte superior tocilarilor care iau notite pentru el si care ii dau schitele uneori pentru el. Il vezi rareori pe la scoala. De fapt profesorii din anii 4-5 descopera ca numarul de studenti in an este aproape dublu in momentul in care au examen fata de cel pe care il vad in mod normal la cursuri. Anul4 este anul pe care multi dintre studenti il rateaza in termenii de timpi petrecuti la scoala vs la birou. Tot anul4 este si anul in care simti cum focul pasiunii pentru arhitectura nu mai arde si te intrebi daca nu cumva ti-ai gresit cariera. Asta evident dupa ce ai trecut si prin niste cursuri referitoare la profesiunea de arhitect pe care ai fi vrut sa ti le fi pus in anul1 sa nu mai pierzi atata timp prin facultate. Unii isi baga intratat picioarele in scoala incat ii vezi doar la atelier si cateodata la seminari. Dar nici o problema, totul este minunat atat timp cat ai de unde sa faci rost de notite si cineva se ofera sa-ti explice intr-o pauza de tigara (pentru ca nu te-ai lasat tocmai acum cand lucrezi de fumat nu?) si nu pici proiectele. Pentru unii anul4 este anul in care reusesc sa plece la burse in strainatate. Unii nici nu se mai intorc preferand scoala de acolo scolii de aici.

Anul5
Similar cu anul4 doar ca din nou scoala isi da silinta sa sincronizeze predarile la milisecunda iar studentul invata ca a imbatranit. (De fapt litrii de cofeina, codeina si tutun plus orele nedormite cu lunile fie pentru scoala sau pentru birou isi fac simtita prezenta) Pentru unii dintre ei acest lucru se traduce in stres, oboseala dar si in afectiuni cronice fizice si psihice (cu totii aveam doage sarite dupa 5 ani de facultate). De asemenea invatam ca, desi in anul 4 proiectele se mai puteau flustura in anul 5 nu prea mai merge. Mai ales ca restantele anterioare trebuiesc luate iar nici o alta restanta facuta doar nu intra la anul in diploma. Toate peste toate, studentul de anul5 este stresat dar si functioneaza pe stres, imprimand stres si altora. Studentii de an5 sunt de fapt responsabili de cele mai multe dintre zvonurile nasoale despre anul6 (paradoxal deoarece ei sunt anul5)

Anul6
To be continued. Pana acum s-a tradus in alergatura multa, multa discutie pentru nimic, colegi stresanti cu intrebarile lor "Da tu ce faci la diploma?" si foarte mult timp liber - asta pentru ca sunt jobless - altfel s-ar fi tradus in job, job, job - a da si ceva pentru diploma, job, job si sambata ca asa trebuie si ca avem predare, job, si mama voastra de sesiune si cursuri, vacanta si iar job pana probabil la panica cea mare...dinainte de prediploma presupun.
Voi reveni cu impresii cat de stresant este anul6 cu adevarat.

Portretele ce reies de mai sus sunt doar orientative sunt constienta ca exista si exceptii de la regula insa cam asta este calea spre o viata linistita si lipsita de dureri de cap in scoala de arhitectura.