Street Devilery 2009

Am trecut pe acolo sambata in dorinta de a-mi aerisi mintea de proiectare si scoala in general in ciuda faptului ca mai aveam de lucru pentru predarea de maine de la compozitie urbana - seminar.

Evenimentul s-a intins mult mai mult decat in anii trecuti - incluzand si parcul Gradina Icoanei.
Pe lista de TO-Do, To-See au fost:
+noua curte/gradina de vara Carturesti Verona 15
+turul Scolii Centrale
+atelierul de "margele" (Sister stuff)
+expozitia de benzi desenate
+biblioteca alternativa
+bookbinding
+expozitiile de arhitectura (BOLT, proiecte legate de patrimoniu, etc)

Sa incepem cu Gradina de vara Carturesti Verona 15. Stiam din vedere, de pe strada ca noua achizitie a librarie are curte insa habar n-aveam ca este atat de mare. In fine ea este tipicul exemplu de casa din Bucuresti de pe la 1890 - casa relativ mica da' curte mare cu tot felul de anexe. Speram insa ca odata cu deschiderea ei oficiala sa se fi facut si niste amenajari mai de doamne ajuta. Asteptare inselata, insa - exista un proiect destul de fain de asa ceva al arh. Sturdza (presedintele OAR? sper ca nu gresesc aici) care speram ca v-a fi pus in aplicare odata ce...se poate. Spatiu este mult si mai sunt vreo anexe ce pot fi transformate in pavilioane. Si ce era aici de vazut? Pai intr-una din anexe era amenajata instalatia BOLT de la Bienala de Arhitectura de la Venetia - mai restransa decat aceea insa, avand insa celebrele de acum scaune tripode multifunctionale. In rest mai era o terasa in curs de amenajare iar seara se faceau acolo proiectii de film (pretty neat ca place mai ales ca la nici 100m este Bulevardul Magheru)

Despre turul Scolii Centrale pot sa zic ca a fost fain si ca ar trebui organizat in mod regulat nu doar la evenimente. Scoala Centrala este printre primele cladiri neoromanesti ce au iesit din mainile arh. Ion Mincu si este extrem de trist sa vezi cum un monument istoric de importanta nationala poate fi total ignorat si lasat sa decada. In prezent Scoala Centrala functioneaza ca scoala, si isi pastreaza toate decoratiile, tamplariile, tavanele de lemn originale de la inceputul secolului.




[curtea interioara]


[coridoare]


[detalii de usi]


[exterior]

Despre restul in cele ce se pot vedea.



[un apartament scara 1:1 realizat pe strada de 2 dintre colegii mei de an. Nu stiu exact ce vroia sa insemne insa am trait un sentiment interesant sa descopar un plan trasat pe asfat cu vopsea]

[standuri peste standuri - cu diverse lucrusoare handmade - cam scumpe ele si nu prea pe placul personal. Sister insa a fost in cautare de inspiratie. stand de biciclete. Si am vazut niste low-rides care erau WoW - pacat ca nu le-am pozat, darn]


[grup statuar extrem de ciudat in fata bisericii Anglicane. Daca cineva stie WTF is it about please enlighten me. Se intituleaza "maternitate" dar... ea e mama lu' Sf. Gheorghe?]

[grafitti care se tot schimba de la an la an, singurul grafiti cunoscut ca fiind oficial, dupa cum se poate observa se extinde si la cladirile din jur - LOL]

La expozitia de benzi desenate am ras - erau mici gag-uri dar foarte bine alese si executate.
La biblioteca alternativa unde erau doar carti si reviste de benzi desenate si de povesti, am stat ceva vreme (cam vreo 2 ore timp in care Sister a margeluit) timp in care am rasfoit - Mickey Mouse nr 3 din 1992 de pe vremea cand editura Egmont avea ca adresa Calea Grivitei 160 ap.49 (numar pe care il am si eu in dublu exemplar cred si care este in mint condition), The Fat Book of Garfield - si aici m-am delectat cu gag-uri cam 1 ora si ceva (avea 300+ de pagini iar motanul ala este adorabil) si un dictionar al Benzii Desenate Romane unde am aflat cate ceva facts interesante. Spre exemplu Zeno Bogdanescu (arhitectul, profesor la noi in facultate) a facut in studentie benzi desenate. Si apoi seria Diabolik este creatia a doua surori italience.

Duminica nu am dat de acolo fiind prinsa cu predarea la compozitie urbana seminar. A fost fun, si ceea ce mi-a placut este ca oamenii au venit, s-au simtit bine, au interactionat si mai ales si-au adus aminte de copilaria lor. S-au jucat de oameni mari sau adolescenti jocuri ca leapsa si frunza ce astazi...nu mai exista. Nici macar un sotron trasat pe asfalt n-am mai vazut de vreo 8-10 ani. Este trist ca se pierde si aceasta interactiune care exista odata intre copii aceluiasi cartier sau acelorasi grupuri de blocuri. As vrea sa faca cineva la o diploma Muzeul Jocurilor Copilariei - la cate procarii de teme fara nici o insemnatate se fac , asta chiar ar fi ceva - jocurile se pierd si este trist.