Roma- ziua5

Utima zi - dedicata Auditorium-ului lui Renzo Piano si inca unui comic store care mai era pe lista.
Seria de evenimente fericite a facut ca sa terminam tot programul muuult mai devreme decat ne asteptaseram.

Prevazatoare pentru ca mergeam pentru prima oara de la venirea noastra in Roma cu autobuzul am plecat de dimineata gandindu-ne ca este trafic si ca distanta e mare si ca v-a dura cel putin o ora. Aiurea, am supraestimat cu mult timpul si asa am ajuns la orele 8.00 in vecinatatea Auditorium. Oficial Auditorium deschide la 11.00 insa pentru ca pe site scria accesul liber in zonele publice ne-am gandit ca poate se refera la 11.00 ca deschid salile nu tot complexul. Ok, adevarul este ca Auditorium este GATED. Da, si are de ce sa fie gated.

Vis-a-vis peste drum de Auditorium se gaseste alt faimos exemplu de arhitectura Palazzetto dello Sport (imi scapa autorul dar ma rog anii 60, panze, forme curbe, bla bla bla) care a ajuns deplorabil. Pentru ca, ca si mai noul sau confrate se gaseste intr-o suburbie a Romei, cartier ridicat pentru jocurile olimpice din (insert year here) care s-a transformat incet dar sigur in ghetto. Palazzetto dello Sport are graffitti pe pereti si cu usurinta s-ar integra spre exemplu in spatele Palatului Copiilor de la noi.



Pana sa ne prindem ca v-a trebui sa stam si sa frecam menta 2 ore prin zona pana ce deschide Auditorium - aceasta structura dubioasa din LEMN vopsita in rosu in fata Palazzetto dello Sport. Arata faina de la distanta dar vag periculoasa de aproape mai ales ca avea vreo 10 m inaltime si imbinarile dadeau semne de descompunere.



Apoi studiind cu atentie tabela statiei de autobuz care este extrem de detaliata comparativ cu ale noastre. Au toate liniile listate si sub fiecare fiecare statie pe care o are linia respectiva cu statia unde esti marcata. Tabela este facing in directia de mers deci automat stii ca statiile care urmeaza sunt cele de SUB statia unde esti. Neat. Descopar ca accidental prin zona trece o masina ce ducea exact la comic shop-ul respectiv. Astfel ne decidem on the go sa mergem sa vedem comic shop-ul si apoi sa ne intoarcem la Auditorium.

Plimbarea cu autobuzul a fost destul de lunga dar placuta pentru ca am reusit sa vad zone mai putin vizitate ale Romei, stradute faine in panta cu rezolvari simpatice de balustrade si terase si balcoane. Comic shop-ul s-a dovedit a nu mai exista la aceea adresa. La intoarcere, cum observasem la ducere, masina avea o statie in apropierea unei legaturi ce ar fi putut sa ne duca cu putin noroc la un alt obiectiv de pe lista noastra, care fusese trecut initial dar care din lipsa de alternativa de transport in comun fusese taiat - moscheea lui Paolo Portoghese.





Faza cu moscheea este urmatoarea - este la draq'n praznic si ar un singur drum de acces care este mai mult autostrada decat strada - daca vrei ceva transport in comun mai ai ca varianta un commuter's train care datorita zonei iara nu este recomandabil. Pe harta zona este bordata cu alb (unknown or misc zone) ceea ce in general te face sa te uiti crucis si sa zici pas. Masina avea statie unde trebuie insa mai trebuia de mers o portiune deloc neglijabila de strada pe care nu stiam exact daca este posibil sa mergi - aka daca are trotuar sau este pur si simplu autostrada. Raspunsul a fost ca am ajuns si la moschee pe jos. Nu am intrat innauntru pentru ca era inca devreme 10.30, oamenii deja se uitau dubios la mine ca faceam poze iar orarul de vizitare (sau ma rog orele intre care era deschisa) era scris in araba (LOL) Ca arhitectura simply brilliant - ca locatie - usor innaccesibila daca nu ai masina privata.

Apoi ne-am intors si am ajuns just in time pentru deschiderea Auditoriumului. Pics to show the glee of my wide.









Impresie generala - cam pustiu - totul foarte modern IKEA furnishings, sensibilitate pentru situl arheologic pe care s-au asezat (o villa romana foarte ca lumea prezentata intr-un mini muzeu integrat. Singura colectie de pietre si ceramica care chiar mi-a facut placere sa o vad) si un alt mini muzeu de 80 de instrumente muzicale antice dar si actuale. No pics for the interior.

Ultima chestie care ar fi trebuit sa o vizitam dar careia i-am zis pas pentru ca ma simteam ca un porcupine zombie - afara se incalzise bine iar zilele precedente isi spuneau cuvantul la capitolul oboseala au fost Termele lui Diocletian versiunea Muzeul National de Istorie Antica (a se citi mai multe pietre) More on my revelations intr-un post ulterior dedicat restaurarii si intergrarii vestigiilor in noile constructii versiunea romana.

Singura careia nu am reusit sa-i fac nici o poza - si regret asta - este Gara Termini - pentru ca am tot vazut-o. Pentru ca era la indemana si pentru ca era intotdeauna prea ocupata sa-mi dezvaluie unghiurile ei cele mai sexy. Ce e drept acolo am vazut deschideri MARI si console dar si sisteme de gate-ing pentru ca sa nu-ti doarma toti aurolacii in gara. Cool. Sper sa le integrez in proiectul de diploma de anul asta.

Random Rome
vedere de pe Pincio