manga review

Tocmai amintisem in postul anterior ca Sister a downloadat extrem de mult manga dintre care am inceput sa citesc si eu ( ca sa vezi!). Majoritatea sunt shoujo insa e ok caci fiecare au cate ceva care sa le diferentieze de canoanele genului.


Anatolia Story (Red River)
autor:??? nu am retinut;
anul publicatiei: 1999 sau inainte, oricum se poate deduce si dupa grafica.
volume: 30 !!! sau in jur de 30 nu toate scanlate ( sister a facut rost de raws pana la final insa... nu prea stim cum se termina...textual)
Basic story: Girl gets sent back in timp, in imperiul antic hitit mai precis; este urmarita de regina care vrea sa o sacrifice pentru a activa un blestem. Nimic inovator pana acum din pc vedere al storyline-ului ( si nici nu o sa vedem nimic pana la final). Poveste de dragoste intre ea si unul din printii mostenitori, pe fundalul a numeroase confruntari armate cu egipteni, alte triburi, rasculati de prin imperiu, stuff like that.
Grafica e ok si e coerenta de la volumul1 pana la ultimul , lucru de apreciat pentru seriile extrem de lungi care incep intr-un fel si pe masura ce artistul isi da drumul la mana si se familiarizeaza cu personajele se schimba (vezi Naruto, Innuyasha!!!). Insa nu e chiar pe gustul meu.
Chestii pentru care am citit-o (pana la volumul 4 ce e drept):
modul fluent in care curge povestea, e o lectie de storytelling in imagini; faptul ca au destul de putine gafe istorice, se vede ca s-au documentat inainte cu privire la imperiul hitit, egiptean ( apare si el pe acolo), batalii, modul de viata, imbracaminte, etc. Spre exemplu este o scena in care eroina reuseste sa convinga un trib care cunostea secretele fierului sa se alature armatei hitite, lucru foarte apreciat de imparat pentru simplul motiv ca....imperiul era inca in epoca bronzului!!! Un alt trick care trebuie amintit este modul in care volumele se termina fix in mijlocul actiunii ( talk about cliffhangers!) astfel e putin probabil sa lasi din mana cele 30 de volume pana la final.
Sister a reusit sa termine seria...in 3 zile ( she's a very fast reader, poate pentru ca nu se opreste la chestii gen grafica, paginare...etc) eu nu stiu daca o voi termina sau nu... nu ma atrage atat de mult.

Goong
autor: din nu I suck, insa este Korean :D
volume: 16 si ongoing
Basic story: Daca Korea moderna ar fi regat ( adica continuarea descendentei monarhice antice) si ar trebui sa se comporte ca atare in prezent. Pe langa asta avem asa: Una bucata print mostenitor rasfatat si un pic cam violent (bully style), una bucata verisor al mai sus amintitului, care ar fi ajuns mostenitor daca tatal lui nu ar fi murit inainte de a deveni rege cu drepturi depline ( o intreaga incurcatura cu prima sotie, a doua sotie, chestii de palat); una bucata common folk girl pe care bunicul ei a promis-o drept sotie la nastere printului mostenitor oricare ar fi el (talk about idiocy!). Cei doi sunt casatoriti in numele traditiei. De aici incolo avem o casatorie de convenienta intre doi adolescenti si problemele sociale pe care le implica atat in viata de zi cu zi cat si pe plan diplomatic si politic.
Grafica: imi pare rau sa zic dar pe alocuri sucks, insa compenseaza la capitolul interioare, costume, decor. Din punctul meu de vedere, diferenta intre modul in care sunt desenate personajele( fetele si proprotiile) si restul e prea mare. Se vede clar unde este asistentul si unde este mangaka-ul ( presupun ca nici un mangaka nu ar lasa un asistent sa-i deseneze personajele principale, nu?). Ok sa zicem ca nu e atat de rau - se putea mult mai rau - insa mai e loc de si mai bine mai ales ca povestea originala promite mult.
De ce am citit-o si de ce m-am oprit:
E interesant modul in care reuseste sa surprinde latura sociala a problemei, avem o groaza de relatii care se stabilesc si se dezvolat intr-un mod destul de plauzibil. Pot sa aseman Goong cu Nana (n-am citit-o), slice of life. Tocmai din aceasta cauza si din cauza unui patriotism (prost inteles?) manga a fost adaptata in serial de televiziune ( nu anime), asta spune ceva nu? ( Unica manga care stiu eu ca a fost facuta in film este Death Note...care merita tot respectul.)
M-am oprit pentru ca la un moment dat ma calcau pe nervi scanlarile (prost numerotate, scrisul infect si mic, killed my eyes) dar si actiunea o luase prea mult in intriga de palat. Dar are parti funny si merita citita pana la capat ( oricare ar fi el, nu este prea apropiat). Intradevar, chiar vreau sa stiu daca cei doi divorteaza sau nu si daca verisorul pune mana pe tron.


Legend of Basara
Basic story: Avem Japonia intr-un viitor post apocaliptic ( sa nu sariti la genul mecha sau SF ca nu-i!) care in principiu are aceeasi forma, acelasi relief, aceleasi landmarks pe care le-ati tot vazut prin n-anime, numai ca autorul a binevoit sa instituie un sistem de regat ce formeaza un imperiul ( hmm ar putea fi o federatie dar nu e chiar asa). In acest imperiu avem regatele color-coded. Actiunea se desfasoara in Regatul Rosu ( cand am citit de Red King si Blue King, evident m-am intrebat unde este Green King si Harap-Alb) unde avem 2 gemeni - fata - Sasara si baiat, baiatul - Tatara este zis sa fie un fel de The Chosen one ( whatever that does) si din acest motiv este ucis de The Red King. Fata, pentru ca speranta sa nu moara in inimile consatenilor lor (prosti!), asuma rolul baiatului si jura razbunare pentru moartea fratelui ei.
Astfel avem premisele pentru o piesa Shakespeariana care nu stiu cum se termina (nu e completely scanlated). Sasara lupta contra Regelui Rosu ca Tatara insa se indragosteste de el ca Sasara. El de asemenea nu stie ca Sasara e his archenemy. Avem dragoste, razboi, intrigi, dar si facts of ruling a kingdom toate intr-una.
Grafica: Buna insa din nou ca si la Anatolia nu e pe gustul meu. Exista o evolutie intre volumul 1 si 20 si insa este minima. Storytelling-ul e bun si povestea ajuta personajele principale sa-si dezvaluie personalitate si sentimentele.
De ce am citit-o
Aici trisez un pic, am luat scurtatura. Sister a citit volumele si a gasit seria de anime (13 episoade) pe care am vizionat-o apoi I got hooked si am continuat manga de unde animele s-a oprit. Povestea e buna, daca ar fi mai scurta, concisa si... nu stiu mai dramatica un pic ar putea usor trece ca o piesa de Shakespeare. Asa in cele...muulte volume se cam dilueaza. Foarte interesant, si poate ca daca as avea ocazia, as pune aceasta intrebare autoarei, este modul in care apare Red King. La inceput este crud, violent...the villain, numai bun pentru a fi urat de toti insa pe masura ce avanseaza actiunea hmm... nu stiu se schimba (poate dragostea il schimba), ramane pana la final the shelfish royal-ass bastard dar totusi isi ajuta regatul, il protejeaza si vrea sa transforme ce este un desert intr-o oaza verde. De ce o asemenea intorsatura de personaj? Pentru ca sa nu putem, noi ca cititori, sa-l uram pentru crima comisa (totusi l-a ucis pe Tatara, fratele Sasarei)?
Sa mai spun ca personajele fac deliciu acestei manga (un alt motiv pentru care am citit/vizionat-o). Preferatul meu, mai mult decat Shuri (Red King - prea tragic in sens shakespearian), este Ageha. Background story este al unui slave boy abused by master, dar indragit de fiul de aceeasi varsta al stapanului. (mai tarziu dezvolta o relatie loyalitate/ura destul de interesanta cu el). Mai tarziu o salveaza pe Sasara, cu pretul ochiului stang, de a fi ucisa de catre Red King. Apare pe parcursul actiunii in variate ipostateze, atat ca travestit, actor intr-o trupa itineranta cat si ca prieten al grupului de rasculati condusi de Tatara.
All in all, o lectura mai buna decat Anatolia daca nu pentru persoanje macar pentru actiune.




Alichino
korean manga
Una din acele mici bijuterii pe care le gasesti cu greu, o poveste plina de substraturi ( nu stiu cat de adanci, are 4 volume si am pana la volumul 3 am citit, doar pana la 2 dar I got hooked, o pastrez pentru un moment de maxima luciditate). Nu am ce sa zic la basic story, rezumatul de pe baka e perfect valabil insa prea sec fata de realitate.
Grafica: breathtaking. Nu stiu daca o manga japozena poate sa dezvolte asemenea grafica. E aproape realista, insa doar personajele si costumele, decorurile, arhitectura si restul....sunt la un nivel clar inferior, pacat.
De ce am citit-o:
A sunat interesant pe baka si fiind mica am luat-o. Am citit primul volum pentru a vedea ce si cum si am descoperit ca e destul de filosofica si ca merita citita cu muulta atentie (are comparativ mai mult scris decat o manga obisnuita si destul de greu de inteles - traducerea e un pic off pe alocuri, dar considerand complexitatea, well, este excused). Este una din lecturile pe care merita sa le reiei de cateva ori bune pentru a descopri lucruri noi. Personal mi-a dat cateva idei pentru InBetween pe care sper sa le aplic in iarna la finalizarea seriei ( se pare ca InBetween este menit a fi inceput si terminat iarna). Daca nu sunteti amator de gen filosofic macar pentru grafica, care este muult superioara celorlalte.


The Tarot Cafe.
Korean manga...again
Basic story: Ei bine avem o colectie de povestiri care se invart in jurul unei cafenele conduse de Pamela, un medium care vrea sa ajute pe cei care vin sa le ghiceasca in carti. Clientii sunt in general personaje fantastice (vampiri, varcolaci, demons, catspirits) cu diverse probleme. Povestile sunt scurte si la obiect iar in cele 5 volume si ongoing, incap destule. Numai bune sa fie degustate ca niste cookies de juma de ora, lectura.
Grafica: join hands with the above...I bow to you, allmighty korean draughtmen! Ok e excelenta. Punct.
De ce am citit-o
Suna interesant si am luat-o de pe free manga (livejournal community). La inceput am crezut ca e acelasi autor ca la Alichino dar m-am inselat, stilul este extrem de similar, povestile sunt bine scrise si cu talc, as zice. Ok numai plus la capitolul grafica si storylines, si avantaj fata de Alichino este muult mai light, fiind short stories.

Mangaka: Akino Matsuri.
Din nou Sister a downloadat de ea, Elixir (n-am apucat sa citesc insa garantez ca merita), apoi dintr-o greseala de-a mea, am dat de Night Exile.

Story goes like this. Sister cauta ch06, 07 din Elixir, pe care nu-l gasea nicaieri (si nici acum nu se prea gasesc, link-uri expirate de sendspace, nada on google, mai ramane IRC - care nu folosec. motivul e relativ simplu: e licensed, e un singur scanlation group care n-are DDL ci doar IRC pentru tot ce inseamna Akino Matsuri - monopolul nu e bun deloc, nu are un fandom atat de larg, si pe deasupra are ceva ani in spate.). Raluca da de ch06 Elixir, grabs it si nu stiu cum ( probabil ca eram totaly blind cand am luat Night Elixe ch08 crezand ca e Elixir.) si ch08 Night Exile. Ok asa am ajuns sa caut Night Exile...si n-am gasit (was fuuming, raging). Insa am dat de Petshop of Horrors, o alta opera de Akino Matsuri, ceva mai celebra si mai accesibila, mai usor de gasit si downloadat. Erau short stories deci, de ce nu, si am luat-o....toate cele 10 volume+ sequel series The New Petshop of Horrors, 2 volume ongoing.End of story

Pana in momentul de fata am citit: Night Exile (are povestea sa cum am dat de el), Petshop of Horrors pana la volumul 6 (o iau incet savurand fiecare povestioara, pentru ca merita). Din acestea doua pot sa zic ca storyline-uri sunt minunate, comparativ cu Ghost Hunt, si fac sa merite lectura. Grafica e ok, la un nivel bun, nu exceleaza insa.

Night Exile
Basic Story: Va era dor de vampiri, ei bine avem asa ceva si aici insa in interpretarea unica a lui Matsuri-sensei. Acest vampir se hraneste o data pe luna (noaptea cu luna plina) cu sange insa de fapt prin intermediul sangelui el manaca amintirile cele mai bune ale victimei (nu este deloc inrudit in vreun fel cu Hollows din Harry Potter!). Efectele sunt interesante: victima si toti cei care au intrat in contact cu el pana in acel moment uita totul despre timpul petrecut cu el (fie ca le-a supt sangele sau nu) dar si el, a doua zi uita totul despre ei.
Personajul este nemuritor de aceea il avem ca protagonist in povestiri plasate de la renastere, Anglia victoriana, America anilor 20 pana in prezent ( face bine la desenat costume, backgrounds, architecture). Nu este genul de vampir, cool si misterios ci mai degraba un adolescent amnezic neajutorat, care...in afara de infatisarea adorabila nu prea are fighting skills or anything. Am putea spune ca este total opusul a ceea ce este imaginea clasica a vampirului in literatura/manga/anime.
De ce am citit-o
He, he dupa ce am umblat ca disperata pe net dupa ea era putin probabil sa nu o citesc daca nu din curiozitate pentru o opera a lui Akino Matsuri atunci mandrie ca am gasit-o. Pe aceasta cale multumesc celui care mi-a raspuns pe free manga si a re-uploadat-o impreuna cu alt titlul de Matsuri (The Psychic Corporation). Fara tine...probabil ca mi-as fi instalat mIRC-ul si m-as fi ales cu o durere de cap permanenta.


Petshop of Horrors
Basic story: una bucata Count D care are un petshop in Chinatown (New York? Washington? nu stiu exact care oras dar sigur America si nu Japonia). Animalutele sale nu sunt deloc insa asa de innocente precum par si se vand cu un contract clar prestabilit. Daca regulile contractului sunt incalcate....oh, well clientul este responsabil de consecinte
( hi hi! Exista o scena foarte funny la inceput in care Count D primeste un telefon disperat de la un anume domn caruia i-a vandut un animalut adorabil pe care: a) nu trebuia sa-l ude; b) nu trebuia sa-l hraneasca dupa miezul noptii; c) nu trebuia sa stie nimeni de unde l-a luat. Daca credeti ca suna cunoscut... ei bine da....Gremlins- the movie!!! Evident restul povestii e gravat pe pelicula.) Asa ca acum exista si explicatia titlului: "...of horrors".
Lucruri... nefericite si violente li se intampla clientilor magazinului de animale (o majoritate covarsitoare ajung morti...ucisi de animalutele adorabile: Cute things kill people!) de aceea departamentul de politie il trimite pe det. Orcot sa investigheze situatia. Orcot este politistul tipic american ( vazut prin n-filme) care knows a shit, and gives a shit about Chinatown, dar care vrea sa-l bage dupa gratii pe D pentru...orice, de la crima pana la trafic de droguri. Aceasta e distributia, pe parcurs mai aflam despre trecutul lui D si despre cel al lui Orcot. Nu este genul shonen-ai dar totusi ceva ceva tot se infiripa intre cei doi...o relatie speciala intre doua personaje bine construite.
De ce am citit-o ( nu pana la capat dar o voi termina...cat de curand)
Este o mare colectie de short storie: 10 volume x 5-6 povestiri per volum... nu stiu poate ca 1001 nopti aveau mai multe... Personajele sunt funny, mai ales relatia Count D- Orcot. Storyline-urile sunt bine gandite si exista 60% sanse sa moara clientul (doar e incadrata ca gen de manga in horror). Are un substrat pronuntat greenpeace si Save the animals. ( e o poveste in care Count D - intr-un vis/ halucinatie indusa de burning incense/ drug comuna cu Orcot- prefera sa fie ucis de un animal decat sa-l ucida Orcot.) In rest, o lectura captivanta trademark Akino Matsuri

New Petshop of Horrors.
Se pare ca Matsuri-sensei nu putea sa lase actiunea sa se desfasoare in America si asa ajunge Count D sa-si deschida un magazin intr-un cartier foarte colorat al Tokyo-ului. Aceleasi povestiri interesante in sa pe taramuri japoneze.

In toate cazurile grafica e buna spre excelenta, se vede cum evolueza ca stil de desen intre vol1 si vol10, la Petshop of Horrors

Oh well cam atat pentru acest review... daca l-ati citi pana la sfarsit ( aplauze si premiu pentru rabdare) trebuie sa spun ca mi-a luat 2 ore sa-l scriu si 1/2 ora de cautat imaginile; de pe animepaper si aethereality si link-uit pe baka.