Odiseea predarii incepe cum este de obicei cu constructia machetei si redactarea planselor. Constructia machetei a luat 1 zi jumate si a consumat multi nervi. Redactarea planselor a luat 10 ore si a consumat 2 foi de hartie +markere. Intregul proiect a necesitat doar 4 ore de somn pentru a putea sa-l predau la timp.
Macheta a iesit bine intr-un final, plansele au iesit ok numai ca am scris de mana cotele si anumite specificatii (gen Living S=x mp). Acesta fiind singurul motiv pentru care profu a refuzat sa ma trimita in judecata mare desi proiectul era dupa el destul de interesant.
Concluzia tragico-comica la care am ajuns este urmatoarea
Daca in anul I nu puteai sa mergi mai departe in judecata mare pentru ca erai intr-o grupa de top in care erau altii mai buni ca tine, in anul II desi esti intr-o grupa slaba nici aici nu reusesti sa mergi mai departe...si ce e cel mai tragic este ca altii care nu sunt la fel de buni o sa dicteze nota pe care o sa o iei.
Well acum dupa 12 ore de somn parca nu mai am acea revolta care m-a determinat sa vorbesc cam 1 ora jumate in continuu pe aceasta tema. M-am resemnat si o sa incerc sa ma bucur de esecul (posibil) al celor selectati de prof sa mearga mai departe. Vina este pe de o parte a lui si pe de alta parte a grupei care nu produce nimic interesant.
Teoretic ar trebui sa se aplice si in arhitectura un concept pe care l-am gasit intr-o revista despre spoturile publicitare : "Trebuie sa te diferentiezi ca sa existi (cu privire la cliseul in reclame)" dar zic eu merge si in cazul arhitecturii poate insa nu chiar luat mote-a-mote. A te diferentia nu inseamna a face ceva extravagant ci mai degraba ceva destul de linistit la care ceilalti nu s-au gandit.
Ramand fara cuvinte - nici de lauda, nici de critica la adresa intregii grupe- raman doar pozele pe care le-am facut sa vorbeasca de la sine. Nu am avut la ce face poze din moment ce proiectele grupei mele mi s-au parut sub nivelul imortalizarii lor pe cardul meu de memorie insa au fost alte proiectele de la alte grupe. Singurul regret este ca nu am reusit sa ajung la grupa lui Dan Serban sa vad cum mai sunt lucrurile pe acolo in micro-comunitatea lor.
o mica urare pentru cei care se duc in judecata mare "Fie sa aveti parte de asa ceva"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu